Domination: Pasiune fara presiune la Silver Church

Pe data de 14 Martie 2010, de ziua lui, Stefan, aka Fane, Bufnitz, Lemnutz, (and many others) s-a hotarat sa sarbatoreasca momentul intr-un mod inedit. Avand in vedere ca este vocal in mai multe trupe din underground, s-a hotarat sa-si serbeze ziua printr-un concert. In acest demers a fost ajutat pe parti manageriale si de securitate de catre Stay Metal Forever respectiv Black Hawk Security, doua firme cu un portofoliu impresionant de evenimente. Cu un line-up complet, ce-I cuprindea pe Kistvaen, Akral Necrosis, L.O.S.T. si Domination, afisul promitea fanilor metal un sfarsit de saptamana pe cinste, in Club Silver Church, una dintre cele mai prietenoase locatii in materie de evenimente live din Bucuresti.

Inca de la ora la care am ajuns la locatie, mi-am dat seama ca in atmosfera plana ceva ce nu mai simtisem de mult la un eveniment de aceasta factura, si anume relaxarea. Toti oamenii erau relaxati, totul era pus la punct, trupetii nu pareau a fi presati sau stresati de ceva, asemenea organizatorilor si a celor ce lucrau in club. Este starea aia pe care oamenii normali o au atunci cand lucrurile merg bine, poate tocmai daia am uitat de starea asta.

Ora de incepere nu a fost decalata, iar Fane a urcat pe scena cu prima trupa din line-up, respectiv Kistvaen. Concertul a inceput imediat, fara probleme de nici un fel, fara tiuieli si nervi. O atmosfera propice pentru o trupa precum Kistvaen, care se bazeaza fix pe …atmosfera. Baietii canta un suicidal black metal, in stilul legendelor Shining, Beethleem sau Silencer. Este una dintre putinele trupe romanesti de metal extrem care abordeaza un stil definit, usor incadrabil intr-o categorie, fapt ce poate ii va ajuta in viitor pe taramuri straine, unde, de cele mai multe ori, este nevoie de lucruri clare.

Asta nu inseamna totusi ca acesti Kistvaen ar fi o copie si nimic mai mult. Chiar nu am auzit riff-uri copiate, vocea lui Fane este in continuare originala, chit ca trupa respecta canoanele genului. Deci, am avut parte de jumatate de ora de seonoritati depresive, executate bine, care te purtau usor, usor, din ce in ce mai jos, intr-o atmosfera sumbra. Trebuie sa fii destul de pretentios fata de public incat sa pui Kistvaen ca prima trupa in show, dar era de inteles in acest caz, cand un vocal apare in aceeasi seara cu doua trupe pe aceeasi scena.

Ce mi-a placut in mod deosebit la Kistvaen este ca au prin “smecheria” stilului, acea vuiala lugubra ce reiese din modul de a compune si de a le “pana”. Buna treaba, caci acest gen de vuiala aste cel mai rapid mijloc de transport spre acea camera intunecata camera a mintii noastre, acolo unde stau inchise toate durerile, depresiile si tristetile, acolo unde este rece, umed si soarele nu rasare niciodata.

Fara probleme de sunet, fara scandalizari pe teme de ampuri, ani de fabricatie si tipuri de bobine, a urcat pe scena trupa Akral Necrosis. Nu i-am mai vazut de multisor pe blackeri in actiune si pot sa spun cu mana pe inima ca pe scena din Silver Church am vazut un Akral Necrosis in plina forma, care a sunat mai bine ca niciodata. Piesele mi se par putin reorchestrate si cosmetizate fata de ce stiam in trecut.

Am ascultat un playlist deloc plistisitor, cu piese care alterneaza intre fazele extreme de blackmetal pline de blasbeat si riff-uri misto, soluri, treceri si tot ce trebuie ca muzica asta sa sune bine. Cu un Octav mai convins ca niciodata, care in felul sau a dominat atmosfera intregului recital, cred ca Akral Necrosis au demonstrat tuturor celor prezenti ca sunt o trupa care a crescut mult si au ajuns fix in momentul ala in care trebuie sa scoata un disc, sa se bucure de cat mai multe concerte si sa aiba incredere in ei.

Asa cum a spus si Octav pe scena, Akral Necrosis nu este o trupa de primitive black metal. Nu stiu daca preluarea dupa Nifelheim a vrut sa demonstreze prin comparatie, contrariul, eu unul m-am bucurat de moment, hahaahaha! Dupa show-ul de aseara cred ca numai un om care confunda Burzum cu Emperor poate sa spuna o asemenea aberatie despre cum suna acum Akral Necrosis.
Astept o lansare de disc, pentru ca Romania are nevoie de o trupa ca ei.

Dupa un foarte scurt switch au aparut pe scena bucurestenii de la L.O.S.T.. BB& company si-au prezentat noul lor album, intitulat “Remains Of Pain”, ce va fi lansat in curand, sau cel putin asa am inteles eu. O parte din piese le stiam, o parte nu. Partea cu pisele pe care nu le stiam m-a captivat, pentru ca asemenea mai multor trupe romanesti L.O.S.T. si-au gasit stilul lor, iar acest viitor material de studio sunt convins ca va demonstra acest lucru. Piesele, cel putin in varianta live, au sunat foarte ok, am avut de ascultat ici colo si niste deviatii de la schemele de compozitie cu care ne-au obsinuit, care au constituit suprize placute.

Cel mai mult mi-a placut ultima piesa, al carei nume Vlad nu a vrut sa il comunice in prezentare. Nici macar nu am idee daca piesa va fi inclusa pe noul disc sau este mai noua de atat. In stilul caracteristic, cu insertii umoristice intre piese, L.O.S.T. au avut parte de un recital foarte bun, cu sunet si atmosfera de exceptie, care a aratat celor prezenti, probabil si din cauza insertiilor de dublaje vocale de catre Vlad, un L.O.S.T. mai suparat ca niciodata. Parca niciodata nu mi s-a parut trupa asta atat de “death” ca la acest concert, iar asta, in opinia mea, este un lucru bun.

Cred ca si ei isi doresc sa lanseze mai repede discul “Remains Of Pain”, asa ca nu pot decat sa le urez barfa!

Poate ca si ora inaintata a facut minuni, ideea este ca aproape instantaneu, Domination, trupa tribute Pantera, pe care se pare ca toti o asteptau, a aparut pe scena. Fara nici o prezentare, si cu un enorm chef de cantat, cei 4 rednecsi au inceput un spectacol care pe mine unu m-a trezit instantaneu din letargie blegoasa. Si avand in cedere ca eram rupt de atata petrecere de cu o seara inainte si putine ore de dormit la activ, eu zic ca e ceva. Am o singura fraza in care pot caracteriza Domination – “Nu mi-a venit sa cred”. Atat.

Stiti, am mai vazut cover band-uri, care de cele mai multe ori sunt compuse din muzicieni plictisiti, care isi bazeaza intregul show numai pe impactul pieselor pe care le preiau, care nici alea, de cele mai multe ori nu-s cantate chiar cum trebuie, si uite asa ramai cu un gust amar. Nu nene. NU. Domination a rupt in Silver Church, iar daca cineva avea tupeul sa incerce sa inchida ochii, pun pariu ca l-ar fi trecut fiorii instant. Pentru ca da, aveai impresia ca pe scena sta chiar trupa aia, cam cea mai marfa, care din pacate nu mai poate canta…niciodata.

In ordinea numerelor de pe tricou: Cezar – un nene care a cam dat clasa si a aratat ce inseamna un chitarist profesionist. Nu sunt un putzoi excitat ca a ascultat Pantera cantata la 1:1 si gata, zic ca Cezar e belea. Nu, chiar este belea, de la atitudine, setup-ul sau, chitara sa, felul in care canta, foarte corect si ingrijit, si nu in ultimul rand pentru faptul ca are carisma si se impune ca imagine. Deci…cam toate atuurile. A cantat impecabil si a avut cred ca cel mai marfa ton de chitara pe care l-am auzit in tara asta. Adi – bass – un nene pe care nu il cunosc, care la inceputul concertului nu era el prea “incins” dar si-a cantat partile perfect si mai mult decat atat, a avut flow-ul si coiul lui Rex! Da, ala marele! Adica a fost cam bine asa!

Cristi Dumitrescu – tobe – nu am mai vazut de mult un tobar care sa cante cu atata pasiune, presiune si placere! Un tobar tip made in elvetia, corit sa fie ceas, obsedat sa faca pana si ultimul chitibus corect 100%, dar in acelasi tump sa se si simta bine. Am vazut la el faze de show, pe care numai cineva care se simte bine cantand le “scapa”.
Fane-voce – imi aduc aminte cand l-am cunoscut pe Fane si mi se parea un copilas asa, oarecum speriat, venit dintr-o alta lume. Acum ma uitam la el si vedeam un nene care il imita la perfectie pe un rege al metalului, unul dintre cei mai testoteronici si mai heavy ever…Mr.Phil Anselmo. Adik mai baiat rau decat atat nu poti fi. Deci…a fost bine – bine!

Ce am inteles din aniversarea lui Fane? Ca Fane s-a maturizat ca si vocal, ca are o voce care se poate mula pe multe genuri de metal, ca a fost in stare sa il imite atat de bine pe Phil (nu vreau sa se supere nimeni, dar in ultimele concerte Pantera nici Phil nu isi canta asa corect piesele…bine…Phil e Phil, si fara cele 10 kile de cocaina si alcool in dansul, va fi mereu iertat).

Am mai inteles ca in tara asta avem o generatie noua de trupe care au crescut si pentru care a venit momentul sa atace, ca putem avea concerte in cluburi misto, fara stress, fara presiuni, stress si panica, si ca avem tot ce ne trebuie pentru a ne bucra relaxati de muzica care ne place. La multi ani Fane, tine-te de treaba (adica de cantat!), lasa cat mai multe lucruri finalizate in urma ta si lasa prostiile!

Costin '13' Chioreanu

Poze Domination, L.O.S.T, Akral Necrosis si Kistvaen in concert la Silver Church

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram