Interviu Dillinger Escape Plan - Audio si Text

Un interviu fara introducere cu o trupa ce nu are nevoie de nici o introducere. The Dillinger Escape Plan: math metal. Atat. Ascultati interviul audio aici sau il puteti citi in romana mai jos.

[suna telefonul]

Salut, Greg? Te sun pentru interviu...Ce mai faci? Toata lumea vorbeste despre noul vostru album in momentul asta, Ire Works. Multi sunt de parere ca ati gasit echilibrul perfect dintre partile agresive si soundul...sa zicem rock' n roll. Presupun ca esti de acord cu asta?

Da, albumul asta este intr-adevar in ceea ce ne priveste, exact ceea ce am vrut sa facem. De data asta am dus la capat ceea ce am inceput cu albumul Miss Machine. Imediat cum am terminat inregistrarile am stiu ca a iesit exact asa cum ne-am dorit, am fost fericiti deoarece pentru prima oara am facut cu adevarat din prima ceea ce am vrut.


Probabil ca nu v-a luat chiar trei ani sa gasiti acest echilibru, cat a trecut de la ultimul vostru material. Cat v-a luat sa compuneti noile piese?

Am inceput sa compunem prin ianuarie 2006, dar prin vara a urmat turneul, asa ca am facut o pauza. In total, ne-a luat cam un an sa compunem piesele pentru Ire Works, un an si ceva. Spre sfarsit, procesul a fost incetinit din pricina situatiei lui Chris (Chris Pennie, bateristul care in 2007 a parasit The Dillinger Escape Plan), dar asta ne-a ambitionat si mai mult, a fost pentru noi o noua motivatie.


Multi dintre cei care asculta piesele voastre raman cu gura cascata...se gandesc "la naiba!" Multi sunt curiosi cat timp va ia sa compuneti o piesa de genul asta?

Si in cazul nostru se intampla ceea ce se petrece cu oricare alta trupa: uneori lucrurile merg repede, alteori merg mai greu. Unii au ideea gresita ca piesele mai traznite sunt cele pe care le scriem foarte usor..in realitate, totul depinde de inspiratie. Ni s-a intamplat sa intram in studio si dupa o saptamana sa iesim cu albumul gata facut, dar ni s-a intamplat si sa dureze o vesnicie...faptul ca lucrezi mai mult la o piesa nu garanteaza ca aceasta este si foarte buna.
Cred ca am devenit cu timpul cei mai aspri critici ai nostri, nu ne multumim cu nimic facut cu usurinta. Suntem foarte duri cu noi insine.


Ati compus si piese pentru noul album de care nu ati fost multumiti, si pe care pana la urma le-ati lasat deoparte?

N-am avut niciodata o piesa intreaga care sa nu ne placa si pe care sa n-o mai includem pe album...au fost parti pe care le-am refacut. Sa stii, iti poti da seama inca de la inceput daca ceea ce ai compus e bun sau nu. Este o diferenta intre a munci mult la ceva despre care stii ca va iesi bine, si a munci mult la ceva pe care il fortezi, de care tragi ca sa iasa bine.


Una dintre surprizele albumului este prima piesa, Fix Your Face, pe care poate fi auzit si Dimitri. Stiu ca sunteti prieteni cu Dimitri...

Da, eu si Dimitri intotdeauna ne-am sprijinit reciproc. L-am intalnit aproape imediat dupa ce m-am alaturat trupei, si colaborarea noastra nu este deloc ciudata, a venit de foarte multe ori sa ne vada la repetitii, la petreceri, este prieten cu toti membrii trupei. N-a fost niciodata vorba despre rivalitate, asa ca ne-am gandit ca ar fi interesant sa-l introducem si pe el in echipa. Mie mi se pare o piesa foarte potrivita pentru a deschide albumul. Vocile nostre, a mea si a lui, suna interesant in deschiderea albumului.


Cand te-ai alaturat trupei, el te-a ajutat cumva sa te integrezi, sa interpretezi mai bine vechile piese?

Nu nu chiar, nu m-a ajutat cu piesele mai vechi, dar mi-a explicat cum stau lucrurile in trupa.


Sunt curios in legatura cu proiectul tau, Error, despre care nu am mai auzit nimic de ceva vreme. Nu ati mai avut concerte?

Nici noi nu stim prea bine ce se mai intampla cu acest proiect. Vorbesc cu baietii cam o data la cateva luni, ne intalnim si ne facem planuri, dar sincer sa fiu depinde foarte mult de colegul meu, Atticus Ross, el este cel care se pricepe la muzica electronica. Totul depinde de el, si de ce intentioneaza sa faca: isi va dedica timpul formatiei Error, un proiect despre nu prea stie nimeni, sau se va implica in continuare in munca alaturi de Nine Inch Nails. Chiar daca nu compune piesele impreuna cu ei, se ocupa de productia Nine Inch Nails. Este foarte ocupat.

Totusi, ce pot sa iti spun este ca am un album intreg compus cu Error si momentan astept sa vad ce o sa fac cu el.


Esti unul dintre cei mai tacaniti solisti, fiecare concert are ceva unic. Este ceva natural sau planuiesti de fiecare data cum sa te comporti pe scena?

Nu, nu planuiesc, este ceva ce vine de la sine dar mie nu mi se pare mare lucru. Cand simti atata energie intr-o sala este un lucru firesc sa te comporti asa. Am vazut si eu niste filmari cu noi pe YouTube in care fac tot felul de traznai, culmea este ca pe moment nu realizez. Oricum, nu m-am gandit sa fac asa pentru ca este cool. Dar cand ma uit la filmuletele de pe YouTube ma gandesc: "La naiba, tipul ala trebuie sa fie nebun!", haha!


De fapt, uneori esti chiar spontan, in concertul la care te referi, ai sarit in mijlocul publicului din prima secunda!

Da, nu-mi mai amintesc foarte clar. Noua din zece concerte nu mi le amintesc foarte bine. Muzica este foarte rapida, si nu ai timp sa stai sa te gandesti: acum fac chestia asta, acum fac ailalta, totul vine din impuls. Nu prea stii ce se intampla in jurul tau, te concentrezi doar asupra muzicii.

(conversatia este bruiata)


Alo? Ma mai auzi? Cred ca a fost vantul...

Da, stau afara...


Te consideri intimidant pe scena?

Cred ca muzica noastra in sine este un pic intimidanta, este agresiva. Eu pe scena ma simt complet diferit fata de cum ma simt in viata de zi cu zi. Multi imi spun: "sperii oamenii, esti intimidant cand esti pe scena", dar eu nu pot sa spun, nu am fost niciodata in public ca sa ma vad pe mine cantand... Oricum, asa cum ti-am mai spus, nu este ceva premeditat, nu ma gandesc: o sa ma urc pe scena si o sa fac asta si asta.

Nu am intentia de a fi intimidant. Orice spun oamenii despre mine, ca sunt tacanit, etc, este ceva ce imi vine natural sa fac. Dupa concerte, multi vin si imi vorbesc frumos, si eu ma port prieteneste cu ei, glumesc, dar de obicei sunt timizi. Sunt probabil uimiti sa ma vada stand si glumind, se asteptau probabil sa fiu un individ inspaimantator, haha.

Pana la urma, asta este scopul pentru care canti in fata unui public, sa scoti ce este rau in timp cat timp esti pe scena.


Ce cred parintii tai si prietenii despre muzica si stilul tau de interpretare?

Nu o inteleg neaparat, dar ma sprijina. Nu mi-au spus niciodata ca imi irosesc viata. Isi fac griji doar cand sunt dat in judecata de cineva, haha. Nu s-a mai intamplat de un an jumate, din fericire. Cand se intampla insa, ma rugau sa o las mai moale, sa nu mai fiu atat de nebun, le era teama sa nu fiu ranit.


Da, chiar vroiam sa te intreb, ai primit vreodata plangeri din partea organizatorilor, sau au existat vreodata cazuri cand acestia au refuzat un concert cu voi din pricina faptului ca sunteti tacaniti si va aruncati in multime, etc?

Da, ni s-a intamplat sa ni se spuna dupa un concert ca nu mai avem ce cauta vreodata acolo, hahaha. Dar dupa cativa ani, daca turneul nostru trece prin apropiere de locatia respectiva, ne cheama din nou. Sunt suparati pe moment, enervati, dar dupa un timp le trece, pentru ei este o afacere la urma-urmei. Singurele dati cand s-au enervat foarte tare pe noi a fost cand am folosit foc pe scena si am distrus una-alta...


O intrebare mai ciudata: care credeti ca este cea mai proasta trupa de mathcore in prezent?

Da, lumea incearca mereu sa ma traga de limba (rade). Sincer sa fiu, nu pot sa spun ca sunt la curent cu tot ce se intampla in prezent in mathcore, cu siguranta sunt multe formatii noi proaste de care eu nu am auzit. Am auzit chiar zilele trecute pentru prima data de o trupa, nu stiu daca sunt metalcore sau nu, The Devil Wears Prada...


Da, sunt chiar pe val acum in State...

Ei sunt chiar o formatie naspa (rade). Dar ma asteptam sa fie asa de cum le-am auzit numele. Oricum, nu imi place sa vorbesc de rau o trupa sau alta. Exista multa muzica proasta in fiecare gen, dar la fel sunt si chestii foarte bune. In orice, este mai bine sa cauti chestiile valoroase. Muzica proasta va fi intotdeauna mai vizibila, si va atrage oameni care nu se pricep sa aprecieze. Limp Bizkit va vinde intotdeauna mai mult decat o trupa cunoscuta doar in underground, oricat de buna ar fi cea din urma. Metalcore-ul i-a luat in prezent locul nu-metalului, este exact pe aceeasi pozitie pe care era nu-metalul in urma cu cativa ani.


In prezent il aveti pe Gil Sharone la tobe. Cum se intelege cu restul trupei?

L-am intalnit cu doar cateva zile inainte de a incepe inregistrarile, am plecat imnpreuna in California, sa incepem inregistrarile si atunci a fost prima data cand l-am intalnit. Noi eram impreuna in trupa de 6-7 ani, asa ca eram oarecum preocupati cum se va integra cineva nou. Vroiam foarte mult sa se integreze, este aproape imposibil in momentul asta sa gasim pe cineva care sa ne cante bine muzica.

Nu doar ca este un bun muzician, dar se integreaza pur si simplu perfect in stilul trupei. Aproape imediat ce am inceput sa lucram impreuna, ne-am dat seama ca avem aceeasi perspectiva, acelasi simt etic asupra muzicii. Lucrurile stau extraordinar acum, simtim ca avem mai multa energie decat am avut in ultimul timp. Cand ne-a plecat bateristul, am ramas consternati, ne-am gandit: la naiba, ce o sa facem acum?


Acum insa avem motivatia necesara, este ca si cum am strabatut un tunel si acum suntem chiar acolo unde se afla lumina de la capatul lui. Este extraodinar sa stai inntr-o camera cu oameni cu care te intelegi, si care nu au probleme personale care sa-i tina departe de trupa, cum s-a intamplat in trecut.


Da, de fapt toata lumea este de parere ca aducerea lui Gil in trupa a fost un lucru inspirat, se poate auzi si pe album asta.

Da, este un muzician foarte talentat, si are o perspectiva originala asupra a ceea ce cantam. Chiar si piesele vechi le-a prelucrat intr-o maniera personala. De fapt, multe piese mai vechi le-a facut sa sune ca si cum ar fi noi. De abia asteptam sa plecam cu el in turneu, suntem chiar impresionati de Gil.


Vorbind despre membrii Dillinger Escape Plan, care mai este starea lui Brian?

Oricat de mult m-ar durea sa o spun, este foarte probabil ca Brian sa nu mai poata canta niciodata la chitara. Este un lucru teribil, pentru ca practic Brian asta a facut toata viata, asta era viitorul lui, a petrecut zece ani ca sa ajunga in punctul in care era cu Dillinger, si acum cand noi am ajuns la acest nivel, el nu poate fi cu noi.

Cel mai trist lucru este ca Brian nu a renuntat sa mai cante, ci a fost pur si simplu impiedicat sa o faca, a fost dat afara din universul asta, nu a avut sansa de a face o alegere. A primit vestea ca nu mai poate canta si punct.

Am asteptat mult, am sperat sa se refaca, a suferit si o operatie, pe urma tratamentul, dar se pare ca nu-i pot face nimic. I-au fost paralizati nervii mainii, este ca si cum ai incerca sa faci o persoana paralizata complet sa mearga din nou, odata ce nervii sunt morti nu ai cum sa-i reinvii.

In ce-l priveste insa pe Jeff, care ni s-a alaturat anul acesta, suntem foarte multumiti, este un chitarist extraordinar. Este dificil sa te bucuri de succesul pe care-l ai in timp ce o persoana apropiata tie este nefericita, dar suntem foarte incantati cu toate astea ca l-am gasit pe Jeff.

Brian are deja doi ani jumate de cand nu mai poate canta cu noi, asa ca a trebuit in final sa trecem peste asta...


Imi pare rau sa aud asta despre Brian. Il veti pastra pe Jeff ca membru permanent?

Da, atata timp cat lucrurile merg bine. In momentul asta, Jeff este cea mai buna alegere pentru noi. Daca pe viitor Jeff va avea idei interesante in ce priveste muzica noastra, vom tine cont de parerea lui pe viitoarele noastre materiale.

Iti multumesc pentru timpul acordat...la final daca ai ceva sa le spui fanilor din Romania, care spera macar la un turneu european Dillinger Escape Plan.

Vom veni intr-un turneu de cinci saptamani in Europa in luna martie, nu stiu inca locatiile, daca vom canta undeva aproape de Romania, dar eu sper ca da. Vom incerca sa ajungem acolo cat de curand posibil. Sunt multe locuri in care trebuie sa ajungem, si Romania este printre ele. Ii apreciem mult pe cei care ne asteapta de ceva timp, nu stiu cum le-am putea multumi indeajuns pentru rabdarea lor.

Multumesc inca o data si sper sa va vedem curand.

Si eu iti multumesc.

Fane vs. The Dillinger Escape Plan