X-Plod: Noua generatie a rockului

Fiecare din noi probabil isi aminteste de copilarie, cand zburdam afara cu bicicleta, sau in fata blocului la fotbal. Ei au lasat deoparte joaca si s-au apucat de rock. Ei sunt X-Plod, iar mai multe despre ei puteti afla din interviul de mai jos.

Salut si bine v-am gasit. X-Plod este o premiera pentru scena rock din Romania. Cred ca o introducere a formatiei este necesara si va las pe voi sa spuneti in propiile cuvinte ce e atat de 'special' la X-plod.

Salut Metalhead-ul si toti metalistii din Romania! Sunt Cristi de la X-plod si-mi face o deosebita placere sa fiu alaturi de voi. Este lucru cert ca X-plod se mandreste cu faptul ca este prima trupa de copii care a cantat heavy metal in Romania. Hmmmce este special la noi?...Sincer, mie nu mi se pare a fi nimic special la mine sau la colegii mei de trupa. Suntem niste pusti obisnuiti. Atat doar ca noua ne place rock-ul. Altora, de varsta noastra, le place sa mearga pe role sau pe skateboard, ori canta la pian, ori joaca tenis, baschet, fotbalnoi ne petrecem timpul liber cu chitarele, cu tobele



Probabil, la inceput, in 2006, cand am pus pe roate trupa, era ceva neobisnuit, fiind foarte mici ca varste (Andrei avea 7 ani si jumatate cand a urcat prima data pe scena, iar eu aveam 12 ani). Acum nu cred ca mai e chiar asa de aparte, desi, recunosc, publicul este in continuare fascinat. Mai ales de fratele meu Andrei si Jazzu' care sunt cei mai mici : Andrei (chitara ritm si voce) are 10 ani, iar Stefan (tobe) 13. Urmez eu (chitara) cu 15 ani si apoi vine bosorogul de Cata (bass) care ne strica media cu cei 17 ani ai lui! Cam astia suntem noi, plozii X

Cum ati luat contactul cu muzica rock la o varsta atat de frageda si mai ales, ce v-a determinat sa va apucati de muzica in conditiile in care la varsta voastra, copiii sunt preocupati de cu totul alte chestii?

Cred ca am fost influentati de genul de muzica ascultat de parinti si apropiati. Nu cred ca rock-ul poate sa displaca vreunui om. Cel putin daca acel om nu porneste cu idei preconcepute. Oricum, aceasta este singura exprimare pe care noi o intelegem pentru cuvantul muzica. Stii, la inceput n-am fost asa atras de chitara. Pe la opt ani mi-a cumparat tata prima chitara acustica. Am luat-o, am zdranganit cateva zile la ea si am abandonat-o in favoarea baschetului. Pe la 10 ani, am descoperit chitara electrica a tatalui meu si, de atunci, n-am mai lasat acest instrument din mana. Am lasat balta si baschetul din lipsa de timp si m-am dedicat, total, chitarei. Eu ma plictisesc destul de repede.

Initial credeam ca la fel se va intampla si cu chitara. Dar nu e asa. Pe zi ce trece ma simt tot mai dependent de ea. Parca ar fi un drog. La fel e si la Andrei. Fata de mine, el a inceput mult mai devreme. Ganditi-va ca la 10 ani eu abia desluseam primele acorduri, in vreme ce Andrei face, fara probleme, chitara ritm a trupei. Ba mai mult, a fost o perioada cand el a facut bassul trupei! Sigur, si el, si eu, avem mult de munca pentru a deprinde cat mai corect tehnicile de baza. Dar am avut si avem profesori buni. Am lucrat cu Adi Manolovici si cu Cyfer. Acum ne calauzesc Corrado Sgandurra si Balaurul. Si Catalin a trecut prin mana lui Adi Manolovici, iar Jazzu' este la liceul "Dinu Lipatti" la percutie si, in paralel, la domnul profesor Pavel Stoica de la SPA.

Cum a fost pentru voi prima oara cand ati pus mana pe un instrument muzical? Ce v-a trecut prin minte in acel moment?

La mine, prima data am zis ca trebuie sa fac acea chitara acustica sa scoata niste sunete placute. M-am straduit, incercand sa copiez ceea ce facea tatal meu, dar dupa cateva incercari, mi-am dat seama ca sunetele pe care le reproduceam nu-mi prea gadilau placut urechile, asa ca am revenit la mingea de baschet. Andrei este foarte ambitios. Cand a vazut cum cantam eu (dupa varsta de 12 ani) a vrut sa fie mai bun ca mine. A studiat, l-am ajutat si eu si tata si a ajuns nu numai sa cante piese dificile, dar chiar sa si compuna. Si la Cata a fost tot cam asa : a inceput cu chitara acustica.

Cum si la el in familie rock-ul este respectat, va dati seama ca n-avea cum sa fie ocolit de aceasta pasiune. El a fost, insa, vrajit de ritm si s-a dedicat chitarei cu corzi groase. Jazzu' a inceput cu batutul prin cutii si oale. Apoi, ai lui l-au dat la pian, dar tot tobele il fascinau. Asa ca parintii i-au luat un set de tobe si, de atunci, Stefan nu-si prea lasa vecinii sa doarma linistiti!



Din ce am reusit sa ascult, piesele nu sunt deloc usoare pentru varsta voastra. Asadar, cum compuneti piesele? Cine vine cu ideile? Cat de mult lucrati la o piesa?

Nu stiu daca dificultatea pieselor are legatura cu varsta. Important e sa-ti placa instrumentul la care canti, sa-l intelegi, sa-l faci sa rezoneze impreuna cu tineLa inceput am fost ajutati mult de tatal nostru. Apoi am inceput eu sa descopar riff-uri si sa le imbin cum puteam mai bine pentru a scoate ceva care sa-mi sune placut. Mai tarziu am primit o placa buna de sunet si, cu multa munca, acumuland mult si la teorie muzicala, am descoperit cum se pot compune piese. Acum, am inceput deja sa lucrez la noul album - impreuna cu Cata si Andrei - pentru care am facut cateva piese noi. Venim toti cu idei.

La repetitii avem timp alocat pentru piesele noi. Fiecare isi prezinta piesa si, impreuna, decidem care este cea mai buna, ii aducem imbunatatiri, o schimbam daca unuia ii vine o ide mai buna. Sunt multe piese la care renuntam, fiindca ne dam seama ca le lipseste ceva pentru a fi mesajul muzical pe care dorim noi sa-l transmitem. Dar, asa cum ne-a invatat Balaurul, nu le aruncam. Totul este pastrat intr-un folder ("Idei") prin care mai trecem din cand in cand. Ca deh, niciodata nu stii de unde sare o ide! Sunt piese pe care le ducem la faza finala foarte repede (doua-trei zile), dar sunt si piese pentru care solutiile gasite nu ne multumesc si le tinem in folderul "In lucru".

Cine se ocupa de 'imaginea' si concertele voastre si cat de multumiti sunteti pana acum de cariera voastra muzicala?

Tatal si unchiul nostru (al meu si al lui Andrei) ne-au sprijinit si sustinut de la inceput, de cand am zis ca ar fi nemaipomenit sa pot sa am o trupa cu care sa cant piesele pe care le ascultam la cd player si care ma umpleau de placere. Pot spune ca suntem foarte multumiti. Am cantat alaturi de formatii importante din Romania, suntem prieteni cu multe trupe (Trooper, Vita de vie, Timpuri Noi, Talisman, Directia 5, Rava, Idol, etc). Vrem sa facem astfel incat cat mai multor oameni sa le placa muzica noastra si de aceea lucram intens pentru ca noul album sa ofere acele piese care sa fie pe gustul ascultatorilor de metal din Romania.

Mai tineti minte cum a fost primul vostru concert? Ati avut emotii?

Ooo, da! Nu cred ca voi putea uita vreodata primul concert! Pe atunci eram in formula de doi : eu cu Andrei. Adi Manolovici ne-a luat pe scena, la unul dintre concertele lui, si ne-a pus sa cantam intr-o pauza a trupei sale. Eu cantam la chitara si Andrei la voce. Piesa a fost TNT de la AC/DC. Tin minte ca eu am avut oarece emotii, darAndrei era dezinvolt. Spectatorii au fost extrem de amabili cu noi si ne-au sustinut, iar emotiile au disparut ca prin minune. Apoi, la primul concert in formula de patru, imi aduc aminte ca, iar, am avut emotii. Dupa ce am urcat pe scena, totul a fost perfect. Acum, cand ma uit la inregistrarile de atunci nu pot decat sa le multumesc spectatorilor ca au fost ingaduitori cu noi!

Ce artisti va inspira? Sunt foarte curios pentru ca am vazut pe pagina voastra de myspace, la top friends, nume precum Dimmu Borgir, Deftones, Slipknot, Sting sau Lamb Of God.

Cu totii ascultam foarte multa muzica. Acasa, pe drum spre sau de la scoala, in busul trupei cand mergem sau venim de la concerte, peste tot suntem cu castile-n urechi sau cu urechile-n boxele masinii. Eu ma simt aproape de muzica celor de la Metallica, Sixx AM, Judas Priest, Dream Theater, Iron Maiden, Joe Satriani, Steve Vai, Children of Bodom, Pink Floyd, Led Zeppelin, Van Halen, The Script, Mastodon, Primal Fear, Megadeath, Trooper, Rammstein, Vita de vie, Twisted Sisters, Yngwie Malmsteen, Disturbed, Black Label Society, Foo Fighters, Finger Eleven, Scorpions, Black Sabbath, Dimmu Borgir, Def Leppard, etc. Andei asculta Ozzy Osbourne, Velvet Revolver, Metallica, Rudi Axel Pell, Sixx AM, Trivium, Deep Purple, Hoobastank, UFO, Ted Nugent, Saxon, Children of Bodom, Skid Row, Cargo, Trooper, Steve Vai, Dream Theater, Manowar.

Cata este fan : The Doors, Rush, Iron Maiden, Red Hot Chili Peppers, Samson, Byron, Urma, Motley Crue, Nazareth, Jimi Hendrix, Mr. Big, Jethro Tull, Dire Straits, Steve Vai, Compact, Cargo, Trooper, Adi Manolovici Syndicate, Stratovarius, AC/DC, Garry Moore, WASP, Timpuri Noi, Sex Pistols, Genesis, Aerosmith, etc.

Lui Stefan ii plac : Kiss, Rainbow, Deep Purple, Motorhead, Trivium, Megadeath, Metallica, Trooper, Travka, Exilia, Dream Theater, Ramones, Timpuri Noi, Bullet for my Valentine, HIM, 3 Doors Down, Crossfade, Queensryche, Cradle of Filth, Judas Priest, Iron Maiden, Celelalte Cuvinte, Black Sabbath, Sonata Arctica, Hammerfall, Pantera, AC/DC, My Chemical Romance, Hoobastank, etc...Bine...cred ca le-am intercalat putin, fiindca niciunul nu le-a enumerat pe toate...

Cat de familiari sunteti cu scena rock din Romania, ma refer aici si la trupele underground?

Hmmmpai am cantat in foarte multe locuri. Nu prea pot spune ca vreuna dintre trupele de la noi, alaturi de care am cantat, s-ar afla in mainstream, deci cam toate cunostintele noastre sunt din underground. Am fost in multe orase din tara (Constanta, Cluj, Satu Mare, Timisoara, Petrosani, Targoviste, Tg. Mures, Galati, etc) si ne-am intalnit cu multe trupe care incearca, ca si noi, sa-si popularizeze muzica. Desigur, ceea ce facem noi este o munca de Sisif. E ca si cum ai arunca o picatura de apa intr-un ocean. E greu sa devii cunoscut cand concertezi in fata a 2-300 de oameni dintr-un oras. Dar aceasta este situatia din Romania. Si noi am ales sa cantam pentru publicul roman, asa ca nu ne plangem.

Unde va vedeti peste, sa zicem, 10 ani?

Habar n-am! Solutii nu-s prea multe : ori vom fi la fel ca acum, alergand prin cluburile din tara si bucurandu-ne de rarele festivaluri mari, de un nou album scos pe piata si de toate prostiile pe care le facem (scapam suc pe boxe, stricam cam tot ce ne cade-n mana, etc), ori vom da lovitura si ne vom muta cu metalele noastre in mainstream (va vine sa credeti???!), ori ne vom fi lasat de muzica (desi nu prea cred!). Pana atunci, insa, suntem curiosi sa vedem cum am fi primiti si de asistenta din tarile europene cu traditie in muzica rock



Hai sa vorbim putin si despre activitatea voastra discografica. Ati lansat si un prim album, o realizare mareata spun eu avand in vedere ca alte formatii din underground nu reusesc sa lanseze un album nici dupa 5 ani. Asadar, ce aveti in plan pentru viitor? Putem vorbi de un al doilea album?

Albumul "Noaptea lupilor" ne face sa fim mandri de noi. Stim ca nu este ceva deosebit, dar el ne reprezinta pe noi cand aveam intre opt si 13 ani. Si, de asemenea, in ultimii doi ani am inteles ca, asa cum ai spus, o asemenea realizare nu-i la indemana tuturor. Balaurul a fost cel care a insistat cel mai mult pentru acest album si-i multumim, inca o data, pentru tot ce a facut pentru noi, atat el cat si intreaga formatie Trooper.

Baietii nu sunt numai niste muzicieni de calibru si niste prieteni pe care-i pretuim, dar pot spune ca sunt si mentorii nostri. Al doilea album ne pregatim sa-l scoatem in aceasta toamna. Va fi mult mai greu decat cu primul, pentru ca ni s-a atras atentia ca, de data aceasta, noi va trebui sa facem totul. Adica va trebui sa muncim pentru acest album fara niciun fel de ajutor din afara. Ceea ce mie personal imi convine, pentru ca voi vedea transpus in practica tot ceea ce-am invatat de-a lungul ultimilor trei ani. Doar la final, Balaurul va superviza albumul si va decide daca ceea ce am facut este bine sau nu. Pana in acest moment avem definitivate patru piese. Alte cinci sunt intru-un stadiu avansat si inca trei sunt abia incepute.

Acum ca sunteti pe 'drumul cel bun', cum va privesc colegii de scoala si prietenii?

Ne-am bucurat de apreciere si simpatie atat din partea profesorilor (carora le multumim ca ne inteleg in ceea ce priveste lipsa de pe la scoala, din cauza de concerte si turnee), cat si din cea a colegilor nostri. De altfel, ei, colegii si fanii nostri, sunt si cei pentru care cantam. Le multumim ca ne sprijina si sunt alaturi de noi la concerte.

Eu va multumesc mult pentru interviu si va urez bafta in continuare si cine stie, poate vom avea parte de surprize foarte placute din partea voastra.

Si noi iti multumim si credem ca cea mai placuta surpriza pe care v-am putea-o face ar fi o urmatoare compozitie, care sa va placa atat voua, cat si comunitatii metaliste din Romania! Ne vedem pe scena! Rock on!

Gisaz vs. X-Plod