Hardcore Still Lives

Va prezentam un articol despre miscarea Hardcore din New York, scris de HEFE de la Bring The Noise.

Miscarea hardcore din New York a aparut candva la inceputul anilor 80 in East village - parte a celebrului cartier Manhattan din marea metropola americana. Acum, in 2008, acest loc este impanzit cu restaurante luxoase si cladiri de birouri ce apartin marilor companii dar pe atunci East Village-ul era un loc rau famat unde se aduna lume foarte pestrita ce si ocupa timpul cu diverse ocupatii nu tocmai legale. Acesta a fost locul de nastere a ceea ce avea sa devina o miscare, un mod de viata si in acelasi timp un gen de muzica care va capata in timp propria identitate: Hardcore-ul din New York.

La sfarsitul anilor 70, miscarea punk newyorkeza trecea printr-o perioada de criza. Era vremea cand trupe celebre precum Ramones sau New York Dolls parasisera orasul incercand sa cucereasca noi teritorii lasand in urma o scena pustie si dezolanta plina de artisti ce spusesera ce aveau de spus pe plan muzical cufundandu se apoi in alcool si droguri. Cu toate astea, mai existau insa cluburi in oras ce sustineau astfel de concerte cum ar fi deja celebrele "CBGB'S", "Max's Kansas City" sau "ABC No Rio".




In acleasi timp in restul Statelor Unite apareau noi trupe influentate de punk-ul din New York astfel ca in California "surf punk"-ul a vazut lumina zilei odata cu aparitia celor de la Dead Kennedys, Circle Jerks, Black Flag, Fear sau X. Aceasta noua miscare s-a bucurat destul de repede de popularitate dar poate si datorita acestui fapt nu a tinut prea mult steagul ridicat plus bineinteles consumul de droguri a facut ca scena sa dispara destul de repede.

Ceea ce avea insa sa se intample in zona orasului Washington la inceputul anilor 80 avea sa
schimbe totul. Aparitia miscarii Straight edge - si a trupelor ce sustineau aceasta scena
precum Minor Threat, SSD sau 7 seconds. In cadrul acestei scene s-a promovat muzica fara droguri sau alcool, neacceptandu-se nici o alta forma de excese totul bazandu se numai pe energia muzicii, nimic din exterior.

Un alt moment important in consolidarea acestei noi miscari a fost si celebrul (DIY-sau Do It Yourself) - prin care trupele s-au hotarat sa nu depinda de vreo casa de productie sau de alt ajutor din partea vreunei corporatii pentru a-si vinde sau promova materialele, totul venind din interior, fiecare formatie occupandu-se pe cont propriu de distributie, concerte si orice legat de propria promovare.

Acest nou trend "Straight Edge" a fost inventat de unul din cele mai imporatnte personaje din aceasta miscare si anume Ian Mckay, solistul trupei Minor Threat, iar semnul ce defineste aceasta miscare este litera X. De ce? Pentru ca atunci cand intrau la aceste concerte cei sub varsta legala neavand voie sa primeasca bauturi alocoolice la bar erau insemnati cu litera X atunci cand intrau in club, acest semn devenind in cele din urma simbolul miscarii Straight Edge.




Inceputul anilor 80 a fost pentru America o perioada in care lipsa locurilor de munca si-a pus
amprenta pe generatia anilor respectivi, multi fiind destul de speriati de propriul viitor. New
York-ul insa a ramas un loc unde mai existau si manifestari culturale, artistice, iar sectorul
dintre East Village si Lower east side devenise un fel de Mecca pentru artisti si muzicieni.
Scena punk din New York luase o noua directie fiind o combinatie dintre punk-ul englezesc (cu trupe gen SHAM 69, Discharge sau The Exploited) si punk-ul american (gen Dead Kennedys si Black Flag) si nu in ultimul rand acel straight edge punk din zona orasului Washington de care am vorbit mai devreme.

Prima compilatie de acest gen a fost scoasa de Discharge records in ianuarie 1982 si s-a intitulat "Flex your head", astfel ca incetul cu incetul noi trupe apareau in New York una cate una publicul facand cunostinta in acei ani cu cei de la The Misfits, Reagan Youth, The Eliminators, Kraut sau The young and useless.

In New York-ul anilor 80 s-au nascut 2 miscari ce aveau sa-si puna amprenta asupra muzicii. In primul rand scena Hip-Hop care s-a dezvoltat in sudul cartierului Bronx si in Queens iar in al doilea rand in partea de Est a orasului New York exista miscarea hardcore. Bineinteles,
ramificatiile dintre cele doua nu au intarziat sa apara imprumutandu si reciproc diverse
elemente de vestimentatie si nu numai (de la pantalonii cu turul foarte jos pana la tatuaje,
piercinguri si vopsitul parului in diverse culori). Diferenta dintre cele doua miscari era ca
in timp ce trupele de hip-hop si au indreptat atentia catre marile case de productie dorind a
fi semnati cat de curand, cei din partea hardcore au continuat sa-si vanda singuri produsele la
spectacole, dorind sa aiba control deplin asupra vanzarilor.

In 1981, la un concert de hardcore in New York se strangea un public fidel de 100 de oameni care puteau ajunge pana la 500-1000 atunci cand in oras venea o trupa mai mare de pe coasta de Vest cum ar fi sa zicem Dead Kennedys, Circle Jerks sau de peste ocean - The Clash. Multi dintre cei prezenti la spectacole si-au format in timp propriile trupe, astfel aparand Murphy's Law sau Agnostic Front.




In perioada 1981-1982, miscarea hardcore s-a dezovltat destul de rapid aparand trupe in diverse parti ale Americii - Negative Aproach din Detroit, Jerry Kids din Boston, Black Flag din Los Angeles si zeci de trupe in zona Washington-ului au facut ca popularitatea acestui gen sa creasca pe zi ce trece. Concertele hardcore era destul de violente, mase compacte de oameni miscandu-se haotic in fata scenei in ceea ce se numeste in termeni populari "mosh", iar stage dive-ul era nelipsit. Termenul de hardcore se zice ca a aparut prima oara ca fiind titlul unui album semnat de trupa canadiana D.O.A.

Prima trupa ce avea sa devina in cele din urma un simbol al miscarii hardcore din New York a
fost Agnostic Front dupa care au urmat Regan Youth, The Abussed, Heart Attack., Urban waste, The Pychos sau The Stimulators ce-l aveau la tobe pe un pusti de 14 ani, Harley Flanagan. Dupa parerea tuturor, 1982 a fost anul de referinta pentru ceea ce avea sa se intample mai departe.

Cluburile nu mai conteneau sa sprijine aceasta muzica si erau umplute pana la refuz. La intrare
erau anunturi care anuntau "Stay in Peace or leave in Pieces". Cam in aceasta atmosfera se
dezvolta miscarea hardcore din acea perioada. Cuvantul cel mai reprezentativ pentru tot ceea ce se intampla a fost cu siguranta unul singur si anume: Unity. Concertele in general se
desfasurau vineri seara si durau pana tarziu in noapte pana cand intr-o zi Hilly Crystal,
patronul unui club pe nume CBGB's, a hotarat sa programeze concertele sambata dupa amiaza astfel ca si cei mai tineri care nu puteau pierde noptile sa aiba posibilitatea sa vina la
spectacole.

S-a dovedit a fi o idee stralucita nu numai pentru trupele din oras dar si pentru
cele din alte orase care puteau ajunge mai usor la spectacole. Astfel, clubul CBGB's si-a
asigurat renumele de cel mai important club din istoria acestui gen muzical. In acea perioada
acolo puteai vedea toate trupele de gen, puteai cumpara cd-uri, puteai sa-ti faci tatuaje,
sa-ti cumperi tricouri, sa cumperi fanzine. Totul se intampla in fata acestui club din New York
unde se zice ca pe trotuarul din fata lui s-au pus bazele multor trupe ce urmau sa vina. Inima
orasului New York batea in acei ani prin trupe ca Agnostic Front, Cro mags, Cause for alarm, The crumbsuckers, NY Hoods, The Mob, Kraut, Antidote sau Reagan Youth.

Primul album reprezentativ pentru acea perioada si in general pentru miscarea hardcore a fost
primul LP semnat de cei de la Agnostic Front in 1985, intitulat "Victim in Pain", avand o
durata de 15 minute considerate piatra de temelie a acestui gen. A urmat un al doilea val de
trupe ce urmau sa cucereasca publicul newyorkez astfel luand nastere Sick of it all, Sheer
Terror, Rest in pieces, Youth of today, Raw Deal, Bold, Side by Side, Abomination. Breakdown, S.O.D. sau Gorilla Biscuits. Show-urile insa deveneau din ce in ce mai periculoase si extrem de violente, multe gasti gasindu-si de multe ori ceva de impartit in timpul concertelor, astfel ca multi promoteri refuzau sa mai sustina aceast gen de muzica, multe spectacole fiind anulate pe acest motiv, astfel ca de la 2-3 concerte pe saptamana in 1982 s-a ajuns la unu la cateva luni in 1987.

Ceea ce pornise plin de entuziasm in 1981 se transformase in 1987 intr-o lume plina de violenta, amintirile din acea perioada a celor prezenti la spectacole stand drept marturie la cat de dramatice ajunsesera lucrurile. A urmat o pauza, trupele se desfintau, cluburile refuzau acest gen de concerte dar incetul cu incetul scena a renascut iar cel ce e considerat drept unul dintre cei ce nu lasat sa moara acest gen de muzica este Ray"Raybeez"Barbieri, solistul trupei Warzone care a continuat sa faca spectacole in clubul Ritz cu trupele care inca mai credeau in aceasta muzica. A fost insa foarte greu sa se stearga imaginea violenta ce plana asupra muzicii hardcore, dar cu multa pasiune si cu noi trupe pline de entuziasm sustinute si de cei din vechea garda istoria a continuat.



Cei mai reprezentativi din noul val ce se profila la orizont au fost cei de la Madball dupa ei urmand 25 ta Life, Merauder, Demize, H2O sau Crown of thorns..Patronii cluburilor au mai prins curaj si au redeschis portile pentru acest gen muzical astfel ca la inceputul anilor 90 mai existau in afara de The ritz si alte cluburi precum The Limelight, The wetlands, Tramps sau Coney Island High unde muzica hardcore strangea un public format si fidel.

Cu timpul insa hardcore-ul newyorkez intrase intr o usoara transformare astfel ca in anii 90 influentele din alte genuri si-au facut simtita prezenta - metal, punk, old school, toate amestecate constituiau noua directie pe care o luase muzica iar trupele apareau cu zecile. O parte din istoria muzicii hardcore a murit poate si odata cu disparitia in 1997 a lui Raybeez cel care a sustinut din prima secunda acest gen si are o mare parte din "vina" pentru dezvoltarea lui.

Dupa anul 2000, muzica ce s-a nascut pe strazile din New York a ajuns sa creasca in
popularitate si afara granitelor Statelor Unite. Astfel ca din Japonia pana in America de sud
si din Europa pana in Canada, hardcore-ul a continuat sa adune din ce in ce mai multi adepti,
multe trupe noi incercand sa continue ce s-a inceput acum 25 de ani pe strazile din
Manhattan-ul newyorkez. In anul 2001, a aparut cartea "American Hardcore:a tribal history"
scrisa de Steven Blush in care se descrie pe larg povestea acestui gen, iar in anul 2006
regizorul Paul Rachman a ecranizat aceasta carte, filmul fiind prezentat lumii intregi sub
numele de "American hardcore", la celebrul festival de film Sundance fiind considerat un real succes.

Trupe precum Terror, Hatebreed, Sworn Enemy, Kill your idols, The warriors, Ignite in America sau Last Hope, Hitman, Barcode si Manifestation in Europa continua si in 2008 o traditie si un mod de viata pe care New York-ul a prezentat-o cu mandrie lumii intregi: muzica hardcore.

xHefex