Un tribut pentru cunoscatori

Ideea tributului My Dying Bride a pornit dintr-o gluma. O conversatie banala, avuta intr-o masina ce se indrepta spre Iasi. De atunci au trecut aproape 2 luni, timp in care am adunat circa 30 de oameni (multumesc Yahoo Messenger si bonusurile Vodafone) cu o experienta vasta in ceea ce priveste scena autohtona.

A fost un fel de terapie in grup, fiecare din noi avand posibilitatea de a se cunoaste mai bine pe sine si de asemenea, de a cunoaste si alti muzicieni vechi si noi. Eu personal, multumesc ca am avut ocazia de a-l cunoaste pe Matei, un pusti de 18 ani care din pacate s-a nascut intr-o tara ce nu ii poate oferi conditiile de care ar avea nevoie. Un copil foarte talentat care plasat intr-un context favorabil ar putea ajunge un tobar sau chitarist reprezentativ pentru scena europeana.



De asemenea, multumesc ca am avut ocazia de a-i cunoaste mai bine pe membrii trupei Tiarra care ne-au ajutat neconditionat si pentru care le voi fi recunoscator tot restul vietii. Concertul din data de 12 aprilie a avut nevoie de peste 100 de ore de repetitie si de asemenea de multa rabdare si alcool. Am incercat din rasputeri sa aducem 2 membri My Dying Bride, insa casa de discuri nu ne-a permis acest lucru avand un contract in care se specifica ca in timpul intregistrarii noului album, My Dying Bride nu au voie sa paraseasca tara.

Trebuie sa spun ca Hamish a fost foarte dezamagit de aceasta decizie. In schimb, am avut placerea si onoarea de a-l chema din Anglia, pe nimeni altul decat Klepsy fondatorul trupei My Shadow, un om extraordinar caruia de asemenea ii voi ramane recunoscator.



Nu pot descrie sentimentul pe care l-am avut cu totii pe scena si nici acel sentiment pe care l-am avut in sala de repetitii, atunci cand am vazut vechiul Abigail reunit, sau o componenta DinUmbra pe care nu visam s-o mai vad vreodata. In ziua de vineri 11 aprilie, concertul era destul de incert. Nu exagerez, sansele de reusita erau undeva in jur de 50% (dupa spusele lui Dragos - L.O.S.T.). Un program de 12 ore de repetitii, timp in care s-a intarziat destul de mult cu programul in sine. Totusi, experienta, profesionalismul si seriozitatea si-au spus cuvantul.

Razvan (Abigail) si Andi (Taine) au avut grija ca toate detaliile legate de sunet sa fie puse la punct, drept dovada faptul ca am stat circa 3 ore la proba de sunet. Cu ajutorul lui Alex (Raza Studio) si Indianu' (Tiarra) am putut completa instalatia de sunet oferita de BlackBeers Sound (va multumim din suflet).



Lucrurile au mers ca pe roate. S-a inceput la timp, iar pauzele dintre piese nu au depasit 2 minute (multumim Vlad Busca pentru ciorne). Am avut si cateva incidente: de exemplu la The Cry of Mankind ambele corzi de sustinere a chitarilor s-au rupt (cine a fost atent a putut observa problema). Emotii mari la A Kiss to Remember, piesa pe care nu am repetat-o pe cat trebuia. Si totusi, a iesit exceptional!

O problema grava si inaintea concertului, cand ne-am trezit ca pedala dubla pe care trebuia s-o folosim a cedat, fapt ce a dus si la prelungirea probelor de sunet. Ne-am inecat ca tiganul la mal cu Your River, insa cu tot cu problemele enumerate mai sus pot sa spun ca ne-am descurcat mai mult decat onorabil.



Prezenta Dianei (Tiarra/vioara) a reprezentat un sprijin moral pentru noi. Repetitiile s-au desfasurat chiar si in 3 oameni. A trebuit sa realizam un program care sa nu coincida cu repetitiile trupelor in care activam. A fost destul de greu, mai ales cand a venit vorba de Abigail care trag din greu cu o noua componenta.

Pot sa spun ca am fost foarte multumit de Live Metal Club. Caldura nu a reprezentat un impediment grav, poate doar pentru echipa de soc care au cantat circa 6 piese de fiecare. Eu am cantat 12 piese si sincer, as fi vrut mai mult. Din pacate versurile kilometrice m-au impiedicat:)

Pentru noi toti a fost un moment cu adevarat special, un moment care nu se putea concretiza fara ajutorul lui Morrison (Metalhead Romania) care s-a ocupat de locatie, sunet si promovare. Am avut incredere in el si voi avea in continuare.



Multi se intreaba de ce este necesar un tribut. Raspunsul este destul de simplu: nu este necesar. Eu il consider un eveniment special, dedicat cunoscatorilor si fanilor inraiti. Pentru noi muzicienii, reprezinta o provocare drept dovada ca foarte putini din noi am cantat doom metal.

Se va repeta un eveniment de acest gen? Nu stim nici noi. Cert e ca a fost o seara cu totul speciala! Am avut parte de certuri, plecari si alte probleme de natura personala. Cu toate astea, am reusit in mai putin de 2 luni sa ducem la capat un proiect ambitios ce speram ca v-a bucurat in egala masura.

Cititi si:
Un hardcorist fan My Dying Bride
Tribut My Dying Bride in LMC

Fane

Poze: Vlad Busca (L.O.S.T)