Motto: ..."suntem ranjetul fara dinti al clovnilor tristi" (S. Bolea, tyler?, noaptea instinctelor, Ed. Brumar, 2009)
Noaptea Instinctelor, volumul de poezii apartinand poetului si filosofului clujean Stefan Bolea, redactor sef al e-revistei culturale Egophobia, s-a lansat pe 19 iunie 2009 la Editura Brumar. Autorul este la cel de-al doilea volum de poezii, dupa Razboi Civil, aparut in 2005 la Editura Vinea. Asa cum o marturiseste poetul, volumul Noaptea Instinctelor a fost scris dintr-o singura suflare, pe durata unei luni.
Noaptea si infernul
Noaptea Instinctelor aduce aceeasi viziune intunecata, pesimista si profunda cu care ne-a obisnuit poetul, angoasa ne loveste la tot pasul. Desi abordarea si stilul sunt usor diferite fata de Razboi Civil, consistenta sentimentelor ramane aceeasi. Infernul cu care suntem pusi fata in fata este cel interior, din care nu exista iesire decat prin negarea propriei fiinte si anularea propriei libertati. Asemeni lui Iona, care nu reuseste sa razbeasca din burta balenei si alege in final sa-si spintece propriul trup in speranta unei indelung ravnite redemptiuni, poetul isi contempla abisul interior:
"cum poti sa privesti abisul
cand abisul e in tine insuti
cum poti sa te uiti in oglinda
fara sa fii ravasit",
scrie Stefan Bolea in Dor damnat (Razboi Civil, Ed. Vinea, Bucuresti, 2005).
"sunt singur in infern, infernul incepe azi
nu sunt demoni in infernul meu..." (Dor damnat, Razboi Civil, Ed. Vinea, Bucuresti, 2005)
Poetul se confrunta cu dilema in fata careia ne trezim cu totii azvarliti la un moment dat, in momentele autentice: libertate sau fericire (inteleasa ca satisfactie mediocra)? Sa traiesti in purgatoriu, dar unul pe care tu insuti il alegi, il constientizezi si care devine practic unul din atributele propriei fiinte? Daca la Heidegger Dasein-ul experimenteaza starea de "aruncare in lume" si perspectiva mortii ca ultima si cea mai de temut experienta, dar in acelasi timp ca singura modalitate a existentei autentice, in Noaptea Instinctelor fiinta refuza supravietuirea in imediatul fals, refuza sa se lase devorata de factorii exteriori care o indeparteaza de sinele autentic, sa fie doar un produs social, un numar in industria consumului de masa:
"si mai iei un joint, mai iei o doza de filme jegoase in timp
ce esti tintuit pe canapea la fel cu era isus fixat pe cruce
mai iei o portie de reclame, dupa care alergi adormit la mall
hypocrites hypocrites hypocrites
si viata ta seamana cu dialogurile comentatorilor care nu
se aud si citesc glumele de pe prompter
la final vei sta la televizor si vei privi ecranul alb
intrebandu-te cat de repede intra glontul din tampla in
creier
poate dura si trei sute de ani, crede-ma
3 hundred yeas of useless pain, 3 hundred years of
personal apocalypse
si nici macar nu va fi moartea ta, pentru ca viata ti-a
apartinut la fel de putin
so nukes equal salvation, keep that in mind as you smoke
your last cigarette, f*****g rat" (atentat, noaptea instinctelor),
in timp ce in Razboi Civil autorul scria:
"in troleibuz un cuplu se saruta cu lacomie
mi-am tinut cumpatul decis sa nu vomez in timp ce rad
-sobolani, mi-am spus si am sarit dezgustat in statie
campusul era intesat cu carne de tun proaspata
care se grabea in felurite directii fara nici un sens fara nici un scop
-furnici, mi-am zis si intru in camera"
Daca alternativa este coborarea in infern, poetul o accepta ca pe singura realitate posibila, intelegand ca iadul este numai in noi insine, dar cu atat mai tragic intrucat nu exista niciodata scapare decat prin renuntarea la sine. Infernul este ambivalent, el putand semnifica atat constientizarea propriilor adevaruri demonice si in final ucigatoare, cat si renuntarea la ele si complacerea in depersonalizare. Infernul suntem noi, dar pot fi si ceilalti & lumea.
"am vrut sa evadez intr-o alta lume, am calatorit pana la
granita ca sa-ti demonstrez ca nu exista decat singularul infern al lui aici si acum" (atentat, noaptea instinctelor, Ed. Brumar, 2009)
"cu ultime eforturi, urc intr-un rapid pe care nu scrie
destinatia
prefer sa ajung departe - s-a spart filtrul
miros de fum inecacios
dar trebuie sa evadezi atunci cand toate drumurile duc
spre iad" (psihotic # 4, noaptea instinctelor)
Salvarea individului vine numai prin intelegere si curaj, prin confruntarea cu proprii demoni intr-o incercare nu de a-i exorciza, ci mai degraba de a-i asuma:
"este frumos sa te intorci in tine
sa simti adevarul inca odata inainte de sinucidere
sa fii tu insuti rana tu insuti prapastia
in acele nopti s-ar putea spunea ca ai depasit
presentimentul cadavrului" (S. Bolea, Death Wish, Razboi Civil)
Noaptea Instinctelor este impartita in patru episoade, Atentat, Anal, Angst si Anamneza, fiecare dintre ele vorbind, dintr-o perspectiva usor diferita, despre aceeasi revolta, acelasi refuz de a accepta starea de lucruri ce pare definitiva. Violenta exprimarii sustine aceasta revolta si din acest punct de vedere limbajul ales de Bolea pare singurul demn de a exprima refuzul de a ingenunchia in fata falsului ce gatuie, ineaca si subjuga cotidianul.
De-a lungul celor patru parti in care este impartit volumul, poetul nu arata nici cea mai vaga intentie de a-l menaja pe cititor. Acesta este adus cu brutalitate in fata realitatii si obligat sa o priveasca in fata, cu intensitate, pana la nebunie si alienare. "Un atentat imbucurator la siguranta individului, cu drojdia si spuma aferenta", descria Bolea una dintre poeziile din volumul Razboi Civil. Asa cum scrie poetul si in sylar,
"vreau un cititor chinuit de revelatia ca singurul battleground e creierul sau
care nu ia in seama mesajele false trimise de vrabiutele
ce guita cand soarele intra in rezonanta cu pamantul
care ignora desteptarea despotica a primaverii
un cititor care traieste doar in februarie si noiembrie",
un cititor care sa ii impartaseasca angoasele, care sa sufere pe aceeasi cruce ca si autorul versurilor. In mod paradoxal insa, infernul este unul pentru fiecare din nou, nu putem calatori in infernul altuia si fiecare este obligat sa il poarte cu el pana la capat, pana la sfarsitul vietii, asemeni "unui Sisif nevropat/ce face jonglerii cu bolovanii/in conditii de avalansa" (fatum, noaptea instinctelor).
Agresivitate si limbaj
Desi expresia artistica este usor diferita fata de primul volum de poezii, Razboi Civil, imaginile din Noaptea Instinctelor fiind parca putin mai coerente, mai unificate, un pic mai putin macabre poate, intr-o mica masura, mai putin sfartecate de nebunia urii si a dispretului (de sine si nu numai) fata de precedentul (sau poate ca nu!), poezia pastreaza aceeasi agresivitate ingenua, nealterata de trenduri literare, o sinceritate care ar putea cuceri definitiv cititorul sau trimite in cele mai ascunse si inspaimantatoare hatisuri ale sufletului acestuia. Limbajul dur, fara mila pentru cel ce are pretentia de a se fi inarmat cu suficient sange rece pentru a pasi dincolo, cititor care nici macar nu trebuie sa urmeze anumiti pasi pana a ajunge in profunzimea lumii parasite, uitate de orice divinitate, stearpa si ucigatoare, imaginata de Bolea, este ceea ce se remarca intr-adevar la prima vedere.
La o citire mai atenta insa, intelegi ca acesta este doar o mica parte din forta distrugatoare, nebunia si demonismul pe care il include in sine poezia. Odata trecut de limbaj, care este intr-un fel doar crusta sangerie care te avertizeaza ca poate nu esti pregatit sa pasesti dincolo de ea, descoperi lucruri cu adevarat infricosatoare, mai dure decat orice ar putea in definitiv reprezenta cuvintele cu care Stefan Bolea isi loveste cititorul naprasnic peste fata.
Cateva exemple:
"mi-ai pulsat sub gheare si puteam sa te frang
am decis sa-ti rup gatul
ca sa-ti dau mu*e prin sira spinarii
as putea sa fac aur din orice
dar e mai amuzant sa scot din tine petrol
canti petrol
c*ci petrol
asemenea unei sonde esti demna si produci petrol
tu esti petrol eu sunt petrol noi suntem petrol
mu*e fraiero
eu sunt un vestit producator de chibrite" (omv, noaptea instinctelor)
"fac autostopul cu capul iubitei mele in mana
un vant avid ma-mpunge in coaste
incercam, fara mare succes, sa ma orientez
oamenii ma ignorau total, nu-mi raspundeau la intrebari
nici macar nu-mi aruncau o privire
ajuns in fata unor oglinzi din vitrina unui mare magazin
am inteles de ce - aveam ochii scosi" (noaptea instinctelor, noaptea instinctelor)
Asa cum spuneam, imaginile si sentimentele cuprinse in poezie depasesc cu mult agresivitatea limbajului, a carui duritate si lipsa de menajamente este una dintre modalitatile prin care Bolea completeaza doar forma si vestmantul unei poezii ce se individualizeaza, se diferentiaza si isi defineste propria culoare prin ceea ce este, o marturisire scrisa pe alocuri si cu sange.
Se poate spune ca Stefan Bolea si-a pastrat obsesiile, angoasele si temele predilecte, carora le da acum o nota usor mai matura si mai coerenta, fara a anula insa revolta adolescentina, imposibilitatea de a se conforma unei societati dominate de falsitate care expluzeaza orice urma de autentic, care reuseste sa sufoce, sa depersonalizeze, sa ingenuncheze definitiv individul.
Inchei cu cuvintele poetului Sorin-Mihai Grad, care sintetizeaza astfel cel mai nou volum de poezii al lui Stefan Bolea:
"Stiati despre Stefan Bolea ca: se ofera sa-i repare iubitei, cu al carei cap in mana face autostopul, machiajul cu dalta, nu se sfieste sa jongleze cu toate secretiile, nici sa insufle textelor sale cuvinte straine (...) Raspunsul il gasiti la pagina 44, dar sunteti siguri ca vreti sa-l cunoasteti? Daca da, adunati-va toate urmele de curaj si deschideti cartea".
Highly recommended, but certainly not for the weak.
...Si inainte de final, va mai propun si cateva versuri din volumul Razboi Civil care va vor placea cu siguranta:
"am fost
glontul din tampla lui Cobain
acul din seringa lui Morrison
balustrada care s-a rupt cu Schumann in Elba
caii biciuti pe care i-a imbratisat Nietzsche la Torino
stiloul care s-a spart in mana lui Cioran
am fost
pumnul zdrelit din fata lui Tyler Durden
toporul lui Raskolnikov
inelul lui Sauron
palmele maculate ale lui Macbeth
suflet din sufletul de rechin al lui Maldoror
fiecare dorinta intunecata iti vine de la mine
si-n fiecare miez de noapte
iti soptesc la ureche
adevaratul meu nume,
pe care il venerezi fara sa stii
am patruns atat de adanc in viata ta,
incat ai invatat sa ma ignori
incet, pricepi ca
nu exista vina
nu exista pacat
zdrobesti crisalida in care ai fost consemnat
fortezi peretii uterului in care ai fost surghiunit
incet,
pasesti pe calea Mea
devii, ca Mine, zeu" (S. Bolea, pentagrama, Razboi Civil)
Cristina
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
