Inainte de a incepe cronica as dori sa subliniez ca pentru mine lansarile cu potential pe 2009 se termina chiar astazi si cu mana pe inima pot sa spun ca am gasit ce voi pune in decembrie pe primul loc la Albumul Anului.
Cum sunt de parere ca ori esti nebun ori inconstient daca in 2009 canti muzica de 1980 (ca o trupa nascuta sa zicem in ultimii cinci ani) la fel consider ca trebuie sa ai ceva doza de nebunie daca te gandesti sa imbini genuri muzicale aflate oarecum la poluri opuse. Esti oarecum deranjat de 'tupeul' unora de a se juca cu focul ca sa zic asa.
Si culmea, dupa ce nebunii ajung undeva sus, iar tu ramai la coveruri involuntare de pe primul album Slayer, parca ajungi la o ura inexplicabila. Intre tupeu si invidie exista nebunia unor oameni pe care nu trebuie sa-i gandesti sau intelegi ci doar sa-i asculti, cum este si cazul acestei formatii.
Death metal, metalcore, progressive metal, acustic, jazz si multe alte 'nebunii'. Nu e o insiruire de stiluri ci doar ceea ce inseamna The Great Misdirect, noul semnat de Between The Buried And Me, un material care dupa parerea mea atinge statutul de perfectiune in metal.
Un inceput calm cu Mirrors, compozitie acustica ce poarta un iz de Alice In Chains completata de Obfuscation poate si cea mai 'simpla' piesa de pe disc. Instant iti dai seama ca de-a face cu numeroase schimbari de ritm cursive in sensul ca nici macar nu-ti dai seama cand si cum apar aceste devieri astfel indrazniesc sa cred ca nu exista ascultator avizat de metal care sa nu aprecieze chiar si o auditie de circa 10 minute a acestui album.
Ajung la impresia ca ai nevoie de foarte multa disciplina, cel putin partile de bass (fretless) si percutie sunt printre cele mai complexe auzite de mine pana acum. Urmeaza Disease, Injury, Madness unde se combina atat elemente de black metal cat si southern rock sau chiar pasaje atmosferice.
Elementele 'clasice' BTBAM revin astfel ca ne confruntam din nou cu structuri haotice, schimbari de tempo nebunesti si unde te mai gandesti ca incape si ceva echilibru. O nebunie parca scoasa din proiectele lui Mike Patton vegheaza peste o buna bucata de album, mai exact trei piese masive intre care sunt plasate si doua parti acustice, anume Mirrors si Desert Of Song. Din nou pasaje de space rock, voci procesate si parca o alta lume.
The Great Misdirect este si printre putinele discuri unde vocea chiar are o partitura, trecand printr-o serie de schimbari in materie de tonalitate si conceptie. Continuand cu albumul, nu putem ignora o apropiere constanta de Dillinger Escape Plan insa totusi o idee dezvoltata poate mai matur.
Ultima compozitie a discului (circa 17 minute) incheie intr-o maniera magistrala, cu synthuri psihedelice transpuse pe o bucata instrumentala extrem de complexa, deloc haotica si cat se poate de logica.
Trecand peste tot ce am scris mai sus, un singur lucru trebuie tinut minte. Nu conteaza ce asculti acasa, nici macar ce idei preconcepute ai. Asculta The Great Misdirect pentru o lectie de muzica si asa cum spune titlul, nu te lasa inselat de aparente. Between The Buried And Me tocmai au lansat albumul anului si mai mult ca sigur unul din cele mai bune produse lansate in ultimii 10 ani.
Gizas
Nota: Albumul anului
Tracklist:
1. Mirrors
2. Obfuscation
3. Disease, Injury, Madness
4. Fossil Genera - A Feed From Cloud Mountain
5. Desert Of Song
6. Swim To The Moon
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
