Luni seara, la Cluj. Ne-am uitat a nu stiu cata oara la Fight
Club. Ce sa mai facem? Deschidem o revistuta si dam peste un afis: Lotul regional de alternativ. Hmm, cam pretentios titlu. In fine.
Patru trupe tinere pe afis, organizatori - Dudu Izabel (Seven) si
clubul Autograf. No, trebuie sa vedem viitorul tarii, asa ca hai!
Clubul
Autograf e mic, insa principala chestie aiurea e ca scena" e fata in
fata cu toaleta. Iar scaunele sunt pentru pitici. In rest, numa de
bine...
Cele patru formatii au fost, de fapt, cinci: Deadlock, Propaganda, Lex, Audiogram si Mauser.
Fiecare cu gasca lor de prieteni. Asta, de altfel, nu mi-a placut
veneau amicii in fata, faceau atmosfera", si dupa aceea la revedere,
nu-i mai interesa cine canta dupa. Pacat de atata ignoranta.
Seara
a stat sub semnul prezentelor feminine la chitara bass, ceea ce pare a
constitui, inca, un exotism in peisajul rock romanesc. Mi-este absolut
clar ca unei trupe i se pot ierta destule daca la bass, chitara sau
fantasma!... tobe evolueaza o domnisoara.
Deadlock,
prima formatie care a urcat pe scena, a fost si prima cu o tipa la
bass. Din pacate, tipa si interpretarea ei au fost cam singurele
lucruri cat de cat coerente tobarul trebuie sa se reorienteze, cu
siguranta, spre alte activitati, in timp ce vocalul chitarist a facut
orice altceva cu vocea, mai putin sa cante.
DEADLOCK
Cover-urile dupa
Sad but true" (Metallica) si Toxicity" (System Of A Down) au fost cu
mult peste puterile trupei, iar piesele proprii s-au construit dupa
principiul fa cu vocea ce fac eu cu bass-ul si totul va fi bine".
Oricine se poate urca pe scena, nu oricine are ce cauta acolo, insa...
Propaganda,
trupa din Alba Iulia care nu era pe afis, s-a repezit cu entuziasm in
playlist, insa sonorizarea i-a dezavantajat. Tot cu o tipa la bass,
doua chitari si vioara, formatia a fost greu de sonorizat intr-un
spatiu restrans, in care orice volum ridicat putin declanseaza o serie
de microfonii deranjante.
PROPAGANDA
Cu o sinteza intre Vita de Vie, Coma
si E.M.I.L., Propaganda are idei muzicale interesante, insa se
auto-submineaza prin aglomerarea de instrumente si teme fara rost.
Vioara pare in plus, de cele mai multe ori, iar chitara a doua e
aproape insesizabila. In afara de asta, chitaristul solo iese prea mult
in evidenta, partitura lui fiind, uneori, prea metal" pentru
compozitiile alternative". Mai mult nu inseamna, neaparat, si mai
bine...
Lex a fost, cu siguranta, momentul de
maturitate al serii. Piesele sunt bine inchegate, vocea e stapana pe
situatie, iar bass-ista Adriana Stan arboreaza o lejeritate in
interpretare pe care multi bass-isti consacrati ar trebui s-o
invidieze. Trupa foloseste din plin elemente de progressive, funk si
alternative. Nu sunt un mare fan al stilului, insa profesionalismul lor
m-a cucerit. Lex ar trebui sa isi faca loc, cu usurinta, pe scena
festivalurilor rock o merita, fara discutie.
LEX
Audiogram
au deja ceva ascultatori fideli in Cluj. Cu un pic de Republica, un pic
de Skunk Anansie, un pic de britpop si ceva post-grunge, formatia
reuseste sa miste auditoriul si sa denote, la randul ei, energie si
siguranta. Chitarile suna bine impreuna, compozitiile sunt peste medie.
Vocea solistei se misca mai mult in registrul acut, ceea ce
tinde sa te oboseasca la un moment dat. Poate ca liniile de voce ar
trebui diversificate altfel, impresia e ca vocalista si-a gasit
cateva note pe care de gand sa le foloseasca la nesfarsit. Formatia a
lansat, cu ocazia acestui concert, un demo pe care, culmea, Ioana
(voce) falseaza un pic mai mult decat live. Tot e bine, insa, ca in
concert lucrurile stau pozitiv...
Mauser a fost
ultima trupa, capul de afis", la o ora la care publicul deja cam
obosise. Obosit parea si vocalistul, poate de la alcool, poate de la
asteptare. Oricum, mi-a displacut felul in care oprea melodiile dupa ce
incepusera, pentru a se rafui la microfon cu nu stiu ce amic care se
suparase, nimeni nu stie de ce...
MAUSER
Trecand peste asta, Mauser
practica un post-punk cu elemente de rock'n'roll, indie si stone rock,
undeva la granita dintre Queens Of The Stone Age, Franz Ferdinand si
Arctic Monkeys. Nu suna rau deloc, cu toate ca tonul chitarii este mult
prea dur pentru stilul abordat, iar urletele vocalului tind s-o ia,
uneori, spre hardcore...
In concluzie, o seara interesanta, nu
chiar atat de alternative, cum se anunta pe afis, insa suficient de
diversa pentru a constata ca lucrurile se misca in noul underground. E
de salutat o asemenea initiativa si sper ca data viitoare sa vad mai
multi curiosi" in public, nu doar prieteni gata avizati. Cu cat mai
larga expunerea, cu atat mai multe sanse pentru trupele "in curs de
afirmare"...
Mihnea Blidariu pentru
bestmusic.ro
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
