Se pare ca Dave Grohl & co. au gasit echilibrul necesar unei
calatorii rock indelungate. Foo Fighters, se stie, sunt o trupa ce se
afla constant pe drumuri, in turnee, o trupa care si-a construit
cariera in primul rand prin prezenta live in fata publicului si mai
putin prin aparitiile mass media.
Dupa ce anul trecut, live-ul
"Skin and Bones" ne-a aratat o latura mai...soft a americanilor insa
la fel de frumoasa si valabila ca si latura agresiva "Echoes
Silence..." vine sa echilibreze situatia si sa anunte o fuziune intre
cele doua tendinte ale formatiei sau, mai degraba, ale liderului ei...

Foo Fighters - Echoes, Silence, Patience and Grace
"The
Pretender", prima piesa, deschide albumul intr-un mod direct, rock,
nerv, ritm si energie. "Let It Die" ii urmeaza si deja putem detecta
acea fuziune a tendintelor de care vorbeam mai sus: piesa e calma si
linistita pana la jumatate, doar pentru a se desface si a creste sonor
in a doua parte.
"Erase/ Replace" are un groove deosebit si o
armonie speciala ce tine la concurenta melodicitatea piesei in fata
agresivitatii ei aparente. "Long Road To Ruin" e mai pop decat ce se
intampla pana aici, un cantec mai degraba simpatic decat grav, asa cum
il recomanda titlul.
"Come Alive" incepe cu un moment acustic
si continua sa creasca spre final, unde explodeaza intr-un solo de
chitara si in urletele binecunoscute ale lui Dave Grohl. Acesta, insa,
ne arata cealalta fata a personalitatii sale muzicale pe track-ul
imediat urmator, "Stranger Things Have Happened", unde e acompaniat
doar de chitara acustica si unde vocea sa are o cu totul alta rezonanta
si sensibilitate.

Foo Fighters - Echoes, Silence, Patience and Grace
"Cheer Up, Boys! (Your Makeup Is Running)"
incepe energic, insa continuarea are prea mult din acel indie rock
cantat pana la plictiseala de zeci de mii de trupe, pe tot teritoriul
Statelor Unite.
Partitura de tobe mai salveaza ceva din
dinamica compromisa a acestei melodii. "Summer's End" arunca in scena
un aranjament pe linia folk-rock, in stilul Crosby, Still & Nash
sau chiar Beach Boys. E o piesa buna, insa, echilibrata, cu o chitara
ce iese in evidenta si un Dave Grohl ce demonstreaza ca poate
interpreta si partituri de voce temperate, chiar daca dinamice.
"The
Ballad Of The Beaconsfield Miners" e un ciudat moment instrumental
acustic, un duet de chitari cu Dave Grohl si Kaki King. Sincer, nu prea
i-am priceput rostul in economia acestui album. "Statues" ofera si un
pian si se leagana, linistita, visatoare, pregatind finalul albumului.

Foo Fighters - Echoes, Silence, Patience and Grace
"But,
Honestly" merge pe aceeasi reteta a inceputurilor acustice si a
finalurilor dinamice si energice; nimic nou fata de alte piese. "Home"
incheie materialul, un surpinzator moment cu Dave Grohl si un pian,
profund, sensibil si emotionant. Cu astfel de momente ni se releva
complexitatea si valoarea acestui artist, capabil sa exploateze toate
laturile posibile ale sufletului sau muzical si sa exploreze zone de
creatie atat de departate unele de altele...
Auditie placuta!
cronica de Mihnea Blidariu pentru Bestmusic.ro
Logheaza-te, comenteaza si strange puncte !