Royal Hunt la Bucuresti -
pour les connaisseurs, cam asa s-ar rezuma pe scurt concertul din seara de 10 mai. Si intradevar cunoscatori, caci publicul din seara de 10 mai a fost unul cu totul special, oameni poate un pic nostalgici, pe care cu greu ii mai vezi la concertele de profil din capitala.
Si totusi, berea scumpa precum si intarzierile de rigoare nu au reprezentat un impediment pentru cei aproximativ 200 de oameni prezenti la recitalul Royal Hunt. Clubul Fabrica, obisnuit in mare parte cu evenimente extrase dintr-o cu totul alta arie muzicala, s-a dovedit un spatiu destul de bun pentru concertele de club, singurul impediment fiind scena aflata aproape la acelasi nivel cu publicul (asta daca nu luam in calcul preturile piperate de la bar). In fond, cred ca un sunet bun compenseaza cu usurinta un astfel de aspect.
Obisnuita intariziere s-a marit considerabil ajungand la aproximativ 2 ore, datorata in mare parte intarzierii trupei din Danemarca. Prima formatie a serii care de altfel nu a fost anuntata in presa de specialitate, a fost Old. no 7. Dupa cum ne spune si titlul, am avut parte de un recital compus din coveruri ceva mai vechi, strict rock' n' roll. Membrii cu o varsta considerabila, care presupun ca au avut in trecut diferite proiecte muzicale avand in vedere profesionalismul in adaptarea compozitiilor.
Un recital mai lung decat s-a prevazut initial, ce a facut deliciul publicului prezent. Ca moment culminant, as mentiona piesa Holy Diver interpretata intr-o maniera proprie. In fond si la urma urmei un cover inseamna adaugarea unor elemente orginiale si nu copierea piesei in totalitate. Sunetul a fost destul de ok, o mica problema la boxele din fata mai precis la sunetul chitarii, cu un volum poate mult prea redus.
O mica pauza, urmata imediat de recitalul Trooper. 4-5 piese, circa 20 de minute. De Trooper ce pot sa mai spun? Nu cred ca exista vreun amator de concerte care sa nu-i fi vazut macar o data. Un show ca la carte, executat in binecunoscuta maniera Trooper. Poate ca atmosfera a avut un pic de suferit si asta datorita inaltimii scenei, care de altfel se ridica la aproximativ 10-20 cm de nivelul publicului (daca ati fost in Old School, va puteti da seama despre ce vorbesc).
La capitolul sunet am observat din nou o mica problema cu sunetul din fata, mai precis a chitarii lui Balaurul. Recitalul a culminat ca de fiecare data cu Srigat, una din putinele piese ale serii care a avut parte de headbanging. In rest, Trooper a demonstrat ca isi merita locul ca trupa de deschidere la concertul Iron Maiden care probabil va fi momentul vietii lor.
Au urmat Godiva, o formatie din Elvetia aflata in turneu cu Royal Hunt. Si se pare ca merita locul de support act, muzica lor fiind ceva mai alerta perfecta pentru un warm up. Ca stil, se incadreaza undeva in zona Judas Priest. Ei cred ca au avut cea mai buna comunicare cu publciul. Ciudat este faptul ca publicul prezent a avut o anumita retinere in ce priveste aplauzele sau strigatele, iar aici ma refer la toate trupele (inclusiv la Royal Hunt). M-a amuzat faptul ca cd-urile cu Godiva erau mai scumpe decat cele cu Royal Hunt (daca nu ma insala memoria). In ciuda ritmului alert, Godiva devin in scurt timp relativ monotoni.
Fara idei extraordinar de inspirate, piesele au tendinta de a suna la fel. De altfel cum am spus si mai sus, rolul trupei din Elvetia este mai degraba de incalzire decat de etalare a calitatilor din domeniul compozitiei sau inovatiei. Heavy Metal ce te tine in priza, cam asa s-ar putea rezuma prestatia Godiva.
Royal Hunt au oferit un show de exceptie, asta pentru cei ce sunt familiarizati cu muzica formatiei. Pentru restul, Royal Hunt au reprezentat o incursiune interesanta in aria progessive/hard rock. Nu am inteles lipsa comunicarii cu publicul, caci la acest capitol am avut un show aproape static. Piesele (foarte multe la numar) au curs fara oprire pentru circa 120 de minute. Clapele (circa 4 la numar) lui Andersen s-au auzit perfect, intampinand totusi mici probleme in timpul primei piese. Pe Mark Boals l-am auzit doar la Malmsteen, insa am ramas cu parerea ca locul lui este la Royal Hunt.
Nu-mi pot da seama de ce, pur si simplu ii ofera posibilitati ceva mai mari. Nu s-au cantat multe piese de pe Paradox 2, playlist-ul fiind compus in mare parte din piese vechi, "hituri" pentru cunoscatori. Nu a fost nicidecum un show de headbanging, ci mai degraba un concert de ascultat, vizionat si analizat, fapt pentru o parte din public (printre care si eu) s-a ingramadit pe scari pentru a avea o vedere mai ampla a scenei. Din nou, cred ca acesta a fost principalul minus al concertului si a clubului in sine. Ocazional il mai puteai vedea pe Marcus sau Per, fiind (cred) cei mai inalti membrii ai trupei.
In concluzie, concertul Royal Hunt la Bucuresti a fost mult mai reusit decat ma asteptam. Un public destul de numeros avand in vedere ca popularitatea acestei trupe in Romania nu este extraordinar de mare. Cu o acustica buna, precum si un spatiu destul de incapator, clubul Fabrica se dovedeste a fi o locatie potrivita pentru concertele de club, fie ele de rock sau nu. Singurul sfat: ridicati nivelul scenei, macar la concerte. Ce ramane de facut acum? Simplu, Queensryche la Arene.
Filmari pot fi urmarite in episodul cu numarul 54
METALHEADTV aici.
Vizionare placuta!
Fane
Galerie foto Royal Hunt la Bucuresti
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
