Inainte de a vorbi despre a doua zi de Stufstock, trebuie sa recunosc, cu rusine, ca am uitat sa vorbesc, ieri, despre scena de tinere talente. Acolo, ieri, s-au produs trei trupe: Blister Blue, Rock House si Go To Berlin . Blister Blue sunt un amestec de grunge, alternative si punk; desi au avut momente interesante si unele de-a dreptul bizare, menite sa provoace ridicaturi din sprancene, bucurestenii n-au reusit sa creeze mai mult decat rumoare. Ceea ce, pentru o trupa tanara, e de bine.
Rock House au stil mult mai concret, ceva intre Rage Against si Audioslave , cu oaresce insertii Deftones sau Tool . Au avut un show energic, punctat mai ales de interpretarea bass-ului si a chitarii. Totusi, vocea ar putea sa se aventurez mai mult, liniaritatea ei fiind, uneori, putin obositoare.
Cu Go To Berlin am sentimente amestecate: pe myspace nu mi-au placut, apoi i-am vazut live in Bucuresti si m-au impresionat. La al treilea concert cu ei, aici la Stufstock, am ramas cu un gust nedefinit: unele piese au sunat frumos, altele nu. Poate a fost si dupa-masa caniculara, poate si compania. In final, tot ce mi-am dorit a fost sa-I vad si altadata, in alt context. De unde rezulta, pentru mine, ca sunt o trupa ce merita toata atentia, dar intr-un context potrivit.
In a doua zi, la scena mica au deschis cei de la Twisted Cables, o trupa foarte interesanta, un melanj de downtempo, jazz si ambiental. Cu o voce feminina placuta, formatia s-a strecurat in sufletele celor prezenti si a instituit o stare de "bine" si de relaxare. Insa dupa ei a venit Les Elephantes Bizzares, cu un indie rock cu radacini in Beatles , cu nerv si dezinvoltura, smulgand aplauze frenetice si trezind lumea din visare.
Dupa-masa s-a incheiat cu Orchestre de Roche, o trupa alcatuita din muzicieni cu experienta, din care e de ajuns sa le amintesc doar pe acelea ale trupelor Blanoz Distruzos si Timpuri Noi. Asa ca am plecat de la scena mica a Stufstock-ului cu capul impuiat de electro de calitate si de mesaje pozitive.
La scena mare, seara s-a deschis cu Persona. Persona e trupa pe care o recomand tuturor tristetilor fara motiv intemeiat si depresiilor prea-prelungite. Efectiv, e o muzica ce te scoate din emotiile negative si te arunca intr-o stare de melancolie frumoasa si de chef de dans subtil.
Au urmat Byron , o trupa care deja nu ar mai trebui sa aiba nevoie de prezentare daca nu ai fi stiut cu cine ai de a face, ai fi intrebat, cu siguranta "din ce tara sunt astia?". Un show foarte bun, cu piese deja cunoscute, dar si cu o compozitie noua, "Poem With No End", care m-a atins iremediabil.
Transnistrenii de la ExNN aveau o restanta de anul trecut, cand n-au ajuns datorita unor probleme legate de vize. Anul acesta au ajuns, insa, mie unuia, nu mi-au creat vreo bucurie deosebita. In ciuda teatralismului vocalistei si a unui sunet excelent, trupa nu a reusit decat sa ma oboseasca fantastic cu un electro-industrial rock plat.
Si a venit dEUS acuma, recunosc, sunt un admirator al trupei, chiar daca unul bine temperat. Insa concertul lor m-a aruncat, pur si simplu, in alta dimensiune cu un amestec de piese de pe albumele anterioare, dar si de pe ultimul, fantasticul, "Vantage Point", Deus au creat acea atmosfera de insecuritate emotionala si de pendulare a emotiilor dintr-o extrema in alta, o atmosfera ce a captivat audienta si a subjugat-o total. Orice alt comentariu e de prisos, daca n-ati fost acolo, ati pierdut un show de o complexitate extraordinara.
Desi era greu de crezut ca vreo muzica te mai putea scoate din acea stare, ei bine, Kultur Shock au reusit! Initial, am crezut ca am de-a face cu un alt act de Balkan-etno-rock. Insa Kultur Shock au adus la Stufstock un etno-punk absolut dement, de o energie incredibila. Cu o trupa formata din bosniaci, bulgari, americani si japonezi, Kultur Shock au scuturat bine de tot audienta, provocand primul pogo serios in multime.
Gerald Gradwohl este un chitarist de jazz foarte interesant, care, din pacate, a picat cam prost in program, dupa Deus si Kultur Shock . Din fericire, publicul a fost la inaltime si l-a sustinut serios, pe parcursul unui show bine pus la punct, din care a rezultat ca austriecii nu sunt nici pe departe niste tipi seci si neinteresanti, asa cum crede lumea
A doua zi de Stufstock s-a incheiat cu sunetele electro-melancolice ale celor de la The Pixels. Si aici trebuie remarcat publicul fidel, ce a rezistat orei tarzii, alaturi de muzica profunda a acestei trupe. Piesele The Pixels au oferit fondul ideal pentru o retragere lenta si plina de ganduri catre corturi si camere, pentru ca muzica lor este si va fi intotdeauna un cadru perfect de reflectie Asteptam si ultima zi, cu jazz pentru initiati si funk pentru nabadaiosi. Pana atunciDumnezeu e belgian.
Mihnea Blidariu,
bestmusic.ro
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
