Maylene And The Sons Of Disaster si materialul intitulat simplu III este pe pozitia a 9-a saptamana aceasta in clasamentul Billboard la "Hard Rock Albums". Habar n-aveam de trupa asta si a fost o surpriza placuta!
Functioneaza din 2004, provin din Birmingham, Alabama si combina foarte ingenios (si coios!) Metalcore-ul energic cu un Southern Rock zemos. Sunt la al 3-lea album dupa debutul din 2005 cu albumul auto-intitulat „Maylene And The Sons Of Disaster” si „II” din 2007.
Numele formatiei vine din povestea Kate „Ma” Baker, gasca criminala care a terorizat America in anii ’30.
Noul disc a fost lansat pe 23 iunie 2009 si contine 11 piese energice, un amalgam exploziv de Metalcore cu elemente Post Punk amestecate cu mult gust si pricepere cu note traditionale de Southern Rock.
„Waiting On My Deathbed” deschide-n forta materialul, riff-urile vanjoase se amesteca impecabil cu armoniile Southern si vocea puternica a vocalului Dallas Taylor te cucereste din prima. Timbrul sau aminteste putin de Rob Zombie.
Sectia ritmica - Roman Haviland bas si proaspatul sosit Matt Clark tobe – functioneaza perfect, schimbarile de ritm, rasturnarile din „Settling Scores By Burning Bridges” sunt hipnotice. Ca si soloul de chitara piperate cu pedala whau-whau. „Just A Shock” nu slabeste ritmul, poate fi un nou imn Rock, trecerile sunt fluente, compozitia foarte colorata, trec cu mare usurinta din diferite teme si nuante, leaga cursiv muzica complexa, dar plina de nerv si feeling. „Last Train Coming” reinvie feelingul formatiei Trouble ca si cum la microfon ar fi amintitul Rob Zombie, este o piesa foarte-foarte Rock cu un „ooo, oh, ooo” american in refren si cu cateva riff-uri impecabile.
„Step Up (I''m On It)” mi-a amintit de o alta trupa americana disparuta: Jackyl. Elementele Southern predomina, piesa este cantabila, are un usor iz AC/DC, este iarasi foarte…Rock. „Listen Close” este o balada energica, nici urma de smiorcaiala Post-Grunge, vocile suna gras, corul armonios si plin, ritmul este balansat si in fapt nu slabeste nici ritmul, doar ridica usor piciorul de pe acceleratie. „The Old Iron Hills” readuce elementele in forta, are dinamismul si nervul pe care parca nu l-am mai intalnit de la albumul „The End of Silence” al celor din Rollins Band.
„No Good Son” are un refren puternic, chitarele sunt la locul lor, riff-urile curg fluent, ritmul are nerv, solo-urile sunt inspirate, este un Rock’N’Roll modern in cel mai pozitiv sens. „Harvest Moon Hanging” readuce tonurile mai Heavy, cei doi chitaristi, Kelly Scott Nunn si Jake Duncan sositi si ei in 2008 stiu exact cum se produce sunetul usor murdar de distors si cum se fac riff-urile Heavy, solo-urile dinamice, refrenul este melodios si puternic, combinatiile lor functioneaza si nu dau gresi niciodata.
„Oh Lonely Grave” mi-a amintit de momentele Southern al formatiei lui Phil Anselmo, Down. Piesa este introdusa lent, cu aer de Mississippi, urmeaza o rasturnare Heavy apoi revenirea la o tema aerisita in prim plan cu vocea, urmata din nou de rasturnarea Heavy. „The End Is Here… The End Is Beautiful” inchide discul intr-o atmosfera de plutire misterioasa ce aminteste usor de muzica de film presarata cu inevitabilele elemente de Southern si Blues.
Este un disc exceptional si o „descoperire” de zile mari pentru mine! Despre toate cele 10 albume din clasamentul Billboard am scris in detaliu pe blogul meu. Imi este lene si sa dau copy/paste...ha ha ha!
Maylene And The Sons Of Disaster Rocks!
Cronica postata de brushvox pe Blogul sau pe METALHEAD
Puteti vedea toate blogurile rockerilor aici: METALHEAD Blogs . Daca aveti cont pe METALHEAD puteti sa scrieti si voi in blogurile voastre. Materialele de calitate vor fi publicate pe zona oficiala de Cronici De Albume, Cronici De Concerte sau Articole !
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
