Pearl Jam - Backspacer

de Buvnitz

Pearl Jam - Backspacer

Citam din nou de pe blogul lui brushvox

Dupa albumul auto-intitulat Pearl Jam si lansat in 2006, Backspacer este un material asteptat de multi fani. Acuzati ca fiind un produs strict comercial si bine cosmetizat la debutul de la inceputul anilor ’90, Pearl Jam au rezistat si au dovedit ca nu sunt nici creati artificial si nici nu sunt dispusi sa faca orice pentru succes.

Discul de debut, Ten, cred ca este unul din cele mai bune discuri Rock imprimate ever. Are un groove magic, are vibratie, transpira energie cum putine discuri o fac. Apoi, treptat, trupa s-a cam stins usor si nu trebuie sa fii nici expert, nici clarvazator sa stii ca inca un Ten este imposibil de realizat. Si poate e mai bine asa.

Poze PozeMH - Pearl Jam


M-am straduit sa ascult fara sa am asteptari noul material si inca o data sa-mi scriu parere obiectiv. Despre coperta prefer sa nu zic nimic… sa nu incep cu stangul.

„Gonna See My Friend” incepe promitator, abrupt si energic, are un ton de garaj, putin sarmos, usor agresiv, foarte American, poate ca sunt eu carcotas, dar tema este imbibata de ceva Country iar interpretarea este Punk sau Rock in functie de preferintele ascultatorului. Vocea lui Eddie Vedder face toti banii.

„Got Some” mentine ritmul alert, este mai aerisita, chitarele sunt chiar putin prea in spate, prea ingropate sub pulsul basului, bataia energica a lui Matt Cameron, tobarul sosit din Soundgarden in 1998 si vocea puternica a lui Vedder. Este o piesa Rock, are accente de Alternativ, dar asta este o chestiune strict de chichita…

„The Fixer” este video-clipul si primul single. Incep cu ce nu-mi place: refrenul cu „yeah, yeah, yeah”. De la Vedder fascinat de lipsa textului „backspace” de pe tastaturile noi – cica de aici titlul albumului – astept ceva mai inteligent. Dar am promis sa nu astept nimic. Piesa este tot intr-un ton Rock, mai Alternativ, mai (Post) Grunge, e usor lalaita, dar are ceva fain in lalaiala, balansul te prinde, aproape ca-ti vine sa-i dai drumul cu aceleasi „yeah, yeah”-uri enervante…

„Johnny Guitar” are vana, chiar daca chitarele raman parca in continuare usor cam in spate, ritmul este modern si accentuat usor strain stilului, dar rezultatul este convingator. Pearl Jam par o trupa maturizata si putin imbatranita, dar inca dornica de experimente. Cu un usor zambet, mi-am amintit de Rolling Stones si pare oarecum previzibil ca pe Vedder sa-l vedem pe scena si peste 20 de ani…

„Just Breathe” este balada obligatorie, are un aer retro, orchestratia aminteste de sfarsitul anilor ’70 cu un mic ajustaj simfonic strecurat de la sfarsitul anilor ’80. Piesa e placuta, dar cam atat, doar vocea lui Vedder straluceste.

„Amongst the Waves” este un moment mai Grunge, readuce putin atmosfera primelor albume Pearl Jam, pare totusi o tentativa modesta si cu vag miros de praf, doar la solo piesa prinde viata si ceva mai multa energie, dar este prea putin si departe de… „Ten”. Inevitabil ma gandesc la „Ten” si probabil nu sunt singurul.

„Unthought Known” incepe ca un cantecel de foc de tabara, pianul schimba tonul, tobele suna bombastic, acopera aproape tot, piesa creste apoi se stabileste intr-o zona medie, putin incerta, are ceva de New Wave, dar orchestrat „americaneste”, ambalat Rock de colegiu, cuminte. Prea cuminte. Deja nici versurile, nici vocea lui Vedder nu poate salva chiar orice. Pearl Jam nu sunt U2… Chiar daca aproape toata lumea vrea sa fie.

„Supersonic” este un Rock And Roll absolut si clasic. Tonul lui Vedder este vesel, vocea energica, ii sade mult mai bine asa, este mai convingator, chiar daca compozitia este… subtire. Punkerii canta astfel de piese mult mai ingenios si energic.

„Speed of Sound” este inca un moment mai liric, dar nu foarte lent si nici lalait. Trupa intra usor in zona Rock-ului Progresiv modern, mi-am amintit de Kings Of Leon, dar n-au nici culoarea, nici rafinamentul, nici profunzimea acestora, doar zgarie usor suprafata, creeaza atmosfera, dar pare mai mult doar o perdea de ceata si in spate nu se intrevede nimic.

Poze PozeMH - Pearl Jam

„Force of Nature” n-are exact forta invocata-n titlu. Ma asteptam la un uragan si am primit doar o ameteala… Inca un cantecel, mai trec 4 minute din disc…

„The End” este direct Folk. Folk You… sa nu zic altceva. Nici urma de trairea din…„Release”…nici de vibratia din „Indifference”.

Nu e un disc rau, am auzit copiiPearl Jammult mai dezastruoase, dar de la original si dupa o pauza de trei ani speram ceva mai substantial… Acesta este doar inca un album pentru fani, piata americana si halitorii de Billboard. This Is Not for Me… :)

„Restless soul, enjoy your youth
Like muhammad hits the truth
Cant escape from the common rule
If you hate something, don’t you do it too…too…

Small my table, a-sets just two
Got so crowded, I cant make room
Oh, where did they come from?
Stormed my room!
And you dare say it belongs to you…to you…”
(Not for You – Vitalogy)

brushvox [Mr. Pan[k]sament]



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: