Cred ca porecla 'Maniac' ar trebui sa fie cel putin rasunatoare in mintea ascultatorilor de extremitati, cu precadere black metal. In caz ca nu e chiar asa…acest personaj, pe numele sau adevarat Sven Erik Kristiansen, este nimeni altul decat unul dintre primii vocalisti ai trupei norvegiene MAYHEM. Se reintoarce mult mai convins in Mayhem, in 1995, si ia parte la reinvierea unei trupe ce parea pentru moment o cauza pierduta.
Inregistreaza alaturi de Mayhem “Wolf’s Lair Abyss”, “Grand Declaration Of War” si “Chimera”, adevarate capodopere ale genului. In timpul turneului de promovare al albumului “Chimera” este concediat, din cauza excesului de “zel” (prea mult alcool, prea multa auto-mutilare in timpul concertelor precum si alte probabile probleme cauzate de temperamentul sau haotic).
Maniac dispare iarasi din peisaj pana in 2005 - 2007…cand fanii, printre care ma numaram si eu, descoperim pe internet o trupa total iesita din comun, din toate punctele de vedere. Purta numele de Skitliv (ceea ce in Suedeza inseamna “Viata de c***t”) , imaginea trupei era una mai mult punk decat black metal iar muzica era o treaba foarte ciudata, un soi de metal minimalist, cu multe inflente doom / Hellhammer. Pe langa toate acestea, un sunet mizerabil plus fotografiile si filmarile din concerte, care ilustrau o destrabalare totala, ce aducea aminte mai mult de Sex Pistols decat de scena black metal, completau un tablou greu de descifrat si de inteles, a ceea ce insemna Skitliv. Un demo contradictoriu, care il prezenta pe nimeni altul decat Niklas Kvarforth (vocea din Shining) alaturi de dementul “Maniac”, masacrand corzi si chitari impreuna, si chiar sarutandu-se in timpul concertelor…chestii care oricat m-am straduit sa le inteleg, nu imi sunt foarte clare ca si conotatii, nici pana in momentul de fata.
Anii au trecut si dupa mini-cd-ul “Amfetamin” iata-ne ajunsi in sfarsit la prima realizare a trupei sub forma de album full. Acesta poarta numele de “Skandinavisk Misantropi” si a aparut pe data de 19 Octombrie, sub egida Season Of Mist. Sincer, asteptam albumul asta cu nerabdare, pentru ca ma asteptam la o surpriza din partea lui Maniac si a trupei sale, pentru ca acest album nu putea sa sune primitiv sau prea actual…trebuia sa fie o supriza. Si a fost. In primul rand am fost socat de calitatea sunetului, chestie pe care sincer nu o doream la modul asta.
Ca si in cazul Gorgoroth (noul album datat 2009), se pot auzi aceleasi tobe cu sunet fara de suflet, inlocuite cu aceleasi samplere fara suflet pe care le-am auzit pe atatea si atatea release-uri in ultimii ani. In afara de acest detaliu ce tine de gust, productia e destul de placuta, desi mi-ar fi palcut ceva putin mai “omenesc” de atat. In fine, muzica nu este neaparat mai complexa decat cea pe al carei drum trupa pornise de la inceput, avem parte de mai multe piese, de efecte mai multe, de colaborari interesante (ATTILA CSIHAR (Mayhem), DAVID TIBET (Current 93) and GAAHL (TRELLDOM, WARDRUNA, in rest nu stiu ce sa mai scriu in paranteza, ca atatea se intampla cu omul asta incat nah..).
Bassul a fost dealtfel inregistrat de catre fostul membru Arcturus, TORE MOREN. Bine, bine, dar cum stam cu… Muzica?…muzica este enervanta dintr-un singur punct de vedere. Ca nu poate fi catalogata, desi pare atat de simplu de catalogat. Poti sa spui ca asculti ceva doom, desi nu e doom, poti sa spui ca asculti ceva black, desi nu e black metal, cred ca cea mai buna eticheta (daca cineva chiar are nevoie de asa ceva) este un soi de Black Sabbath al vremurilor noastre, inrait de scream-uri si efecte, versuri agresive si antisociale si cu sunet de metal modern. Negru, trist, dramatic, rau, suparat, cam asa suna acest “Skandinavisk Misantropi”. Ca piese care m-au impresionat pe acest album pot enumara Densetsu (cea mai rapida piesa de pe album), Skandinavisk Misantropi, (o piesa plina de dramatism ce beneficiaza de niste versuri mai mult decat profunde) , ScumDrug (incredibil – anarhie pura!).
Finalul albumui, adus de piesa ScumDrug, de o durata de numai putin 13 minute si ceva, aduce in prim plan latura cea mai experimentala a trupei, o usa a iadului parca deschizandu-se. Recunosc , piesa asta este o treaba la care nu te astepti in context, in timp ce asculti albumul pentru prima data, care te baga intr-o lume teribila, indescritibila a unei minti bolnave si foarte jos cazute pe scara sociala sau a abuzului. Nu am cuvinte sa exprim ce experienta am trait ascultand piesa asta si nu imi pot inchipui sa vezi nebunia asta live. Cred ca daca cineva stinge luminile crapa toata audienta de inima.
Asadar, “Skandinavisk Misantropi”, un produs atipic contextului sufocat de poseri, unic, original si sincer, care nu aduce neaparat in prim plan o muzica nemai auzit ci mizeaza enorm pe atitudine. Este un material si o trupa care incearca sa stabileasca niste reguli, sa se impuna cu un fel de a reactiona si de a vedea societatea, pentru ca, am impresia ca sunt multe “of-uri” lasate pe aceasta inregistrare, despre acest subiect. Un album care suna ca o zi ploioasa si rece de toamna tarzie ce acopera un oras mort pe dinauntru si murdar pe dinafara.
Nu dau 10 din cauza sunetului facut parca pe “preset” la o parte din instrumente.
9/10
Costin '13' Chioreanu
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
