'Trupa asta e ca o floare frumoasa crescuta intr-o groapa de gunoi'. Vorbele apartin unui prieten si a venit drept o concluzie a unui concert White Walls dintr-un club bucurestean unde am avut de audiat ce nu am crezut ca va exista in Romania in termeni muzicali. Imi place sa cred ca nu exagerez si nu visez cand spun ca White Walls este exact acea trupa romaneasca pe care multi o asteptau, acel grup unde nu avem nimic de comentat.
Nici instrumentalul nu e plictisitor, nici vocea nu e intr-un fel, nici cover nu avem, nici nu e death suparat dar nici muzica usoara. E perfect daca ar fi sa ne luam dupa eternii carcotasi. Mad Man Circus s-a lasat asteptat si se mai lasa inca cateva zile insa am avut norocul de a pune mana pe el un pic mai devreme si recunosc ca am trecut lejer de auditia cu numarul 20.
Cine sunt White Walls? Un grup constantean cu radacini prinse in istoria Protest Urban (parte devenita ulterior Murther) ce isi propune un stil 'proaspat' ce exceleaza atat prin nivelul de executie cat si compozitie. Recunosc ca niciodata nu am auzit un album autohton cu o asemenea logica si continuitate iar aceste doua elemente se regasesc poate cel mai bine pe The Lost Art Of Chapeaugraphy si Curtains, doua compozitii ce impreuna se intind pe o durata de peste 30 de minute.
Si pentru a anticipa intrebarea multora, White Walls practica un soi de progressive metal in varianta sa moderna, respectiv sonoritati similare cu Between The Buried And Me insa in acelasi timp gasesti si parti ce aduc aminte de Cynic. Nu foarte multe insa odata ascultate raman bine intiparite. Exista si structuri de metalcore inserate insa acea parte de bun gust, acea zona logica si captivanta a muzicii.
Iar Mad Man Circus nu este deloc acel gen de album pe care-l asculti odata si il arunci, nici nu are cum. Intra in acea categorie in care din respect si sinceritate trebuie sa stai si sa-i asculti fiecare nota, fiecare pasaj. Iar oferta este una cat se poate de bogata, un The Lost Art Of Chapeaugraphy impartit in trei segmente memorabile pe care nu ai cum sa le irosesti in doar 25 de minute.
Pentru un minut traiesti cu impresia gresita de 'inca o piesa de metalcore' pentru ca apoi sa evolueze natural intr-o prima parte progresiva plina de insertii agresive urmata de acel mult dorit respiro concretizat printr-un segment semi acustic remarcabil ca idee si naturalete. Finalul este unul epocal si prevesteste dramatismul introdus in a treia parte, dramatism aparut cu preponderenta in partea lirica unde exista o intreaga poveste la mijloc, nicidecum acele versuri trantite doar in ideea de a umple spatiul. Dramatismul se opreste si el iar apoi apare un segment mult mai inaltator, o parte de visare as putea spune.
La finalul 'visului' gasim un scurt pasaj de violoncel ce simbolizeaza o presupusa trezire inapoi in ideile progresive si atat de remarcabil construite. Se continua cu Curtains, un echilibru foarte bine plasat unde insa partea alerta este de aceasta data mult mai agresiva dar in acelasi timp completata de acel respiro dorit.
Spre final nu mai exista liniste, totul e alert, construit matematic insa presarate de momente imprevizibile, inclusiv acea insertie tipic jazz de la inceputul lui ...Into The Water. Si sa nu uitam de deja cunoscuta Friends For A While, devenita un fel de hit local.
Raman foarte multe de punctat. In primul rand Mad Man Circus este un album cu o logica foarte rar intalnita, e fix acel tablou langa care ai paleta de culori si iti doresti ceva abstract insa transformat la rangul de capodopera, de vizionar.
In al doilea rand ar fi productia. Un sunet cat se poate de curat insa apasat unde a fost cazul, cu un Marius Costache in mare forma si un Adrian Mateescu care a executat partile de clape acolo unde a fost nevoie. Apropo, e printre singurele albume unde chiar auzi bass-ul asa cum ar trebui sa se auda .
Nu in ultimul rand as vrea sa punctez cea mai buna si inspirata linie vocala auzita pana acum in Romania. Si nu exagerez. Sa introduci voce pe aceste piese nu este deloc o sarcina usoara. Ba chiar sa construiesti o intreaga poveste, sa ai o logica in ce si cum spui, este ceva remarcabil. Si cred ca este inutil sa remarc abilitatea de a schimba atat de usor tonalitatea vocala.
Iar partea instrumentala este adusa la rang de arta. Acel progresiv care nu te oboseste, acele parti agresive dupa care tanjesti, acea naturalete cu care fiecare piesa evolueaza, acea liniste pe care doar muzica o poate oferi. Fiecare instrument este absolut vital in redarea acestui material. Insa aici fiecare poate ajunge la o concluzie personala.
Albumul va fi lansat oficial in data de 12 octombrie printr-un concert in clubul Control din Bucuresti. Acolo veti gasi si albumul in format fizic, iar daca sunteti adepti ai conceptului 'Cumpar doar ce e de calitate' atunci n-ar trebui sa aveti dubii.
Iar daca aveti atunci va recomand sa intrati incepand cu data de 1 octombrie pe www.asiluum.com de unde veti putea downloada si varianta on-line a produsului.
Si ca sa inchei cu o parere strict personala. Acest Mad Man Circus este cel mai bun album de metal (si in special muzica, adica muzica in adevaratul sens al cuvantului) venit vreodata de la o trupa romaneasca.
P.S.: Dupa ce ascultati albumul mare atentie la partea grafica. Se potriveste excelent cu muzica. Marca Costin Chioreanu.
Nota: 10:10
Gizas
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
