Agalloch, un nume ce s-a infiintat in 1995, Portland, SUA. The Mantle este cel de-al doilea album al lor si a aparut in 2002, la 3 ani dupa primul lor disc de studio, Pale Folklore.
Sunetul lor este o adevarata calatorie, rupe cu adevarat bariera genului metal, combinand elemente doom si black (nu atat de pronuntate in acest album ca in Pale Folklore) cu neofolk. Ce rezulta din acest amestec, ei bine, o calatorie de peste 60 de minute in melancolie, dezolare si tristete.
Albumul incepe cu melodia “A celebration for the death of man…”, numele insusi da tonul, existenta omului este una haotica, de autodistrugere. Sunetul este axat pe blendul dintre chitara acustica si cea electrica, prima fiind fruntasa si dictand tonul in timp ce, cea din urma mentionata o completeaza. Din punct de vedere vocal, John Haugh dispune de un repertoriu bogat folosind soapte,voce curata si growl pentru a ne adanci cu versurile sale mai mult in padurea aceasta creata in imaginatia noastra si inspirata din sunetul muzicii.
Melodia “Odal” este pur instrumentala si cum declara Don Anderson, chitaristul, sunetul influentat de Godspeed You Black Emperor!. Melodicitatea acestei melodii parca prinde forma si-ti smulge inima, este cu adevarat foarte complesitoare, ba chiar dati-mi voie sa folosesc o expresie ce se potriveste: words cannot express this feeling.
Se poate observa ca exista un tipar, o melodie cu versuri, iar urmatoare pur instrumentala. Putem spune ca acest tipar este incalcat de melodia "The hawthorne passage", dar din durata melodiei de peste 10 minute, doar la sfarsitul acesteia sunt cateva versuri. Fiecare melodia din album te ghideaza pe linia dintre disperare, dorinta de a renunta si dorinta de a continua, frica de a te opri. In final, drumul anevoios din padurea disperarii te duce prin melodia “A desolation song” la o cabana, unde se termina aceasta calatorie.
“Here I sit at the fire
Liquor''s bitter flames warm my languid soul
Here I drink alone and remember a graven life, the stain of her memory
In this cup, love''s poison, for love is the poison of life
Tip the cup, feed the fire, and forget about useless hope.”
Acest album cu adevarat aduce o perspectiva noua in ceea ce inseamna metal si este probabil una din realizarile de top a anilor 2000.
Tracklist:
01. A celebration for the death of man...
02. In the shadow of our pale companion
03. Odal
04. I am the wooden doors
05. The lodge
06. You were but a ghost in my arms
07. The hawthorne passage
08. ...and the great cold death of the Earth
09. A desolation song
Nota: 9.5/10
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
