Akral Necrosis revine cu a doua parte a jurnalului de turneu. Prima parte o puteti citi AICI.
Dupa trei zile petrecute pe drumuri si doua concerte reusite la Baia Mare si CAMF, akralienii reveneau pe plaiurile natale incantati de tinuta europeana de drum a Panzer Van-ului, testat la maximum pe soselele selenare ale Ucrainei. Zoream spre Cluj.
Eram intr-o intarziere exagerata fata de ce ne propuseram la plecare. Ne planuiseram ca macar inainte de show-ul de "La Tevi" sa ne rezervam timp pentru tabieturile noastre: dusuri, beri, vorbaraie, aclimatizare cu clubul si acustica sa, en fin, speram sa ne tragem sufletul fara sa consultam din 5 in 5 minute ceasurile, hartile ori rezervele de "diziel".
Am intrat in oras cu 10 minute inainte de ora la care era programat oficial concertul. Opening band nu exista si practic doar voia buna de pahar si adierea serii ar fi putut sa-i tina ocupati si departe de scena pustie pe cei care doreau sa ne vada.
Intr-o stare de agitatie avansata, la granita surescitarii, ne-am strecurat cu Panzer Van-ul pe strazile inguste pavate cu piatra cubica din centrul Clujului. Nu ne-a mascarit niciunul dintre cei care au fost nevoiti sa-si mute scaunele de pe care isi sorbeau licorile pentru a ne face loc. Chiar in buricul targului, masinile si mesenii coexistau in concordie.
Am parcat hazardat langa un alt autovehicul, am descins si am luat la cald temperatura locului. Lumea astepta rabdatoare o ora mai racoroasa pentru a ne aduna cu totii in club. Aveam asadar timp sa ne cazam, sa facem un dus si sa ne organizam putin gandurile si metabolsimul. Imediat cum am sosit am fost intampinati de Patrick de la Nomad Events, organizatorul concertului, de la care am aflat cu usurare ca hostelul unde aveam sa ne cazam e vis-a-vis de club. Era ideal - multumim pentru tot! Am fugit in camere, am dat buzna in dusuri si in circa 20 minute ne-am regrupat in club pentru probele de sunet.
Nu ne grabea nimeni, desi intarzierile frizau punctualitatea CFR-ului. Ba chiar ni s-a spus ca muzica noastra merge "pe'ntuneric" si astfel ca am avut tot timpul sa ne punem la punct cu sound-ul si cu toate detaliile conexe show-ului. Primele riff-uri au dat semnalul. Lumea s-a strans rapid in dreptul scenei si am inceput repertoriul in fata unui public solemn, circumspect, atent la detalii si la ce voia Akralul sa transmita dupa 3 ani de cand nu mai trecuse prin urbe. Confirmam insa dupa cateva minute si oamenii au inceput treptat sa se manifeste fonic si cinetic, ceea ce ne-a dat exact boost-ul de care aveam nevoie dupa 3 zile peste care nici noi nu stiam cum am trecut cu bine.
Bis la insistentele prietenilor nostri din Cluj. Auditoriul era incalzit bine. Incheiaseram o noua prestatie reusita, si nici noi nu am fi vrut sa ne oprim, desi mansoanele cu colti metalici ale lui Octav provocasera deja ceva deranj printre restul membrilor putin cam inghesuiti.
Ne-am facut noi cunostinte in capitala Ardealului, de la oameni care ne asteptau sau venisera sa vada despre ce e vorba pana la turisti de peste granite. Fusese un show bun pentru toti cei care luasera parte la el. Am stat de vorba dupa final cu multi dintre ei, unii s-au aventurat in diverse discutii cu noii prieteni, unii au disparut prin labirintul medieval, sedusi de farmecele Clujului, pentru ca zorii diminetii sa-i gaseasca pe Mishu si Victor pe meterezele sahului, pusi la respect sistematic de un cetatean ce articula sporadic in maghiara ca ceva viziune avem, dar nu si grija de piesele noastre, iar greseala se plateste. Bucurosi le-om duce toate.
Ne-am trezit spre ora amiezii. La recepetie am fost intampinati cu o cafea buna si un mic-dejun ... simplu. La televizor rula in direct slujba de duminica; pe viu, la cateva sute de metri mai departe, in catedrala ortodoxa. Ne-am aratat incantati, caci se canta, dar cineva ne-a atras atentia ca suntem malitiosi. Pardon si hai la bagaje.
Imbaiati si imbuibati ne-am urcat din nou in tancul nostru pe roti si i-am dat bataie spre Sibiu. Am ajuns in cetatea Hermanstadt-ului intr-o zi calma si caniculara de duminica, abia vedeai picior de om pe bulevardele generoase cu panorame medievale ale orasului. Am oprit in fata unei case vechi cu etaj si am scos toate bagajele in dreptul portilor. Este momentul in care ne luam la revedere de la Pazer Van. Mihnea si Octav au plecat spre Sebes pentru a lasa temerarul nostru camarad la vatra si a recupera berlina "Dophen" by Renault. Ramasase insa un suvenir la noi de la Panzer Van, dar toate la timpul lor.
To be continued…
PS Va asteptam maine in Fabrica pentru Underground Metal Resistance August Assault unde urcam pe scena alaturi de E-Force, Spinecrusher si Concurrency in Knowledge.
Pentru mai multe detalii:
https://www.facebook.com/events/103545036659892/
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
