Akral Necrosis a revenit cu a III-a parte a jurnalului. A II-a o gasiti AICI.
Panzer Van-ul plecase din fata casei in care fuseseram cazati la Sibiu. Ne-am transportat catrafusele in apartamentul imens cu tavan inalt rezervat pentru noi. Locul avea un aer vechi, dar ne-am putut relaxa cateva ore avand la dispozitie o biblioteca de-a dreptul impresionanta, cu titluri dintre cele mai tentante, de la filosofia antichitatii pana la critica muzicii. De somn nu s-a putut pune problema pentru ca Traian isi putea calma reteaua neuronala doar ascultand "brutale" suficient de tare in casti cat sa ne tina in priza.
In cele din urma, dupa o ploaie anemica, am hotarat sa plecam spre clubul in care urma sa aiba loc cel de-al patrulea concert al turneului. Luaseram o decizie buna sa ajungem din timp la Rock Pub & More, intrucat am descoperit ca linia de scena are nevoie de cateva completari si in cele din urma am avut onoarea de a ne ocupa singuri de sunet. Intre cateva riff-uri, am mai lasat un Led Zeppelin sa curga, am revenit cu mici ajustari, am mai permis si un Pink Floyd si iata cum, cu ajutorul unor baieti foarte amabili de-ai locului, carora le multumim foarte mult - unul dintre ei membru ai trupei locale Onenightstand - am reusit sa ajungem la parametrii convenabili unui nou show Akral. Un public compact si lacom de black metal, alaturi de care am incins pivnita cocheta din "buricul targului". Ne-am simtit atat de bine ca am reusit sa aprindem atmosfera impreuna, incat ne-am dat jos de pe scena doar dupa al doilea bis, ceea ce nu mai facuseram pana atunci. Nu multi "in fata", dar conectati pe deplin la frecventa Akral Necrosis - galagiosi, agitati, frenetici, au dat tot si ne-am straduit sa le aratam ca prezenta lor acolo a contat foarte mult pentru noi.
Oboseala acumulata in ultimele zile ne turna tot mai mult plumb in ghete cu fiecare ora ce trecea. Am reusit insa dupa show-ul din Rock Pub & More sa mai ramanem la discutii stropite cu bere impreuna cu oamenii care venisera sa ne vada, invitandu-i sa ni se alature la canapele pe cativa dintre cei care ne sustinusera energic. Mult dupa miezul noptii ne-am facut vant spre cazare, unde "mezinul" Andrei a sprijinit nitel soneria ceea ce l-a montat pe proprietarul casei-hostel sa iasa transfigurat in prag, spumegand si amenintand ca ne da pe mana politiei.
A doua zi, pana-n amiaza, am degajat zona. Octav si Victor ne-o luasera inainte, chinuiti peste noapte de racoare si tantari. Ceilalti am pornit in "Dophen" spre Craiova. In prima benzinarie in care am oprit, pe masa, dintr-un set de chei de masini s-au facut doua. Le-am numarat de cateva ori, erau doua. A fost momentul in care ne-am dat seama ca cedaseram Panzer Van-ul, dar nu si cheile. Nu neaparat pe cale de consecinta, locul de la volan a fost cedat de Mihnea in favoarea basistului, temerarul novice, care s-a bagat la cateva sute de kilometrii si serpentine fara sa mai fi avut treaba cu drumurile lungi in cele 4 luni de carnet de sofer.
S-a mers uneori bine, alteori periculos... Dupa circa vreo ora am atacat lunca Indusului, lasand in urma Ramnicu Valcea. Ne-am strecurat printre carute la care erau inhamati cai apocaliptici, cu coaste proeminente, dar in cele din urma semetele blocuri ale Craiovei si-au facut aparitia si stiam ca suntem apti de inca un show.
La bere, Traian a lu' Retemecescu (Salut, Hellule!) ne-a intampinat cu bere si un loc comod, la umbra, pe terasa. Cum ziua fusese una buna pana atunci, a picat si vestea indezirabila: Ctulu, trupa care ii urmau pe Necrowretch in turneu, nu accepta statutul de prima trupa a serii, desi posterul evenimentului stabilise deja ordinea intrarii pe scena. Am acceptat cu intelegere fata de Traian sa aprindem noi reactoarele la Casa de Cultura a Studentilor. Macar ne-am bucurat la masa de dinainte de toata salata de vinete pusa la discretie de organizator (alaturi de platouri fastuoase) intrucat francezii si germanii se uitau cu vadit s(c)epticism la pasta maro-verzuie cu iz de ceapa.
Orga de lumini antica gasita in Craiova
Eventualele miasme nu i-au deranjat insa deloc pe cei veniti "in fata" la debutul concertului. A fost o nebunie! Am reusit sa facem un scandal de toata isprava, sustinuti din plin de publicul numeros adunat la -Sfatu'- din Banie, hotarati sa demonstram ca se pot aburi geamurile incinse de soare si imediat dupa ridicarea cortinei. A fost exact ce aveam nevoie inainte de revenirea la Bucuresti, dupa sase zile in care am oscilat continuu intre agonie si extaz.
Dupa concert, berea a curs lin pana spre dimineata. La un moment dat am revenit la terasa lui Traian, unde cu ultimii neuroni ramasi in functiune am dat-o pe vrajeala savanta: filosofie, politica, "sociale" si - inevitabil - sah. Doi dintre noi aproape ca nici nu si-au dat seama ca restul gastii o luasera deja cu masina spre Bucale. Dar totul cu un pret: Franele Renault-ului au tradat cauza, astfel ca abia in zori, Dophen-ul a patruns in capitala. La hostel, Mishu si Victor, in cele din urma rapusi de sistem, au descoperit ca in camera ce le era rezervata dormeau cutremurand structura cladirii germanii de la Ctulu. Era momentul sa intoarcem si celalalt obraz. Nu crestineste, ci cu oaresce superbie. Dimineata, receptionera descoperea deloc incantata ca Akralul luase in primire o alta camera libera. Argumentul ca acea camera cu sforaituri fusese programata pentru ambele trupe era deja inutil, iar ultimii mohicani au explicat cu un ton suveran si lapidar ca oricum se pregatesc sa schimbe incadrarea geografica, fara cheltuieli neprevazute.
Bucurestiul incins, toropit, dar agitat. La orizont - concertul din Fabrica. Deocamdata toata gasca sforaia imprastiata prin cartierele capitalei.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
