Cronica Alanis Morissette - Flavors of Entanglement

de Morrison

Cronica Alanis Morissette - Flavors of Entanglement
Dupa 4 ani de absenta, Alanis se intoarce cu un nou album care, cu siguranta, a starnit interesul criticilor si a pus fanii in fata catorva semne de intrebare. Flavors of... trece de zona pop/ folk in care artista se afla cu cativa ani in urma si ataca, indraznet, cu riff-uri de chitara, cu beat-uri energice, aproape techno, pe alocuri, cu un sound greu, in general, de care nu as fi banuit-o vreodata pe australianca. (canadiana, n.r. MH)

Parerea mea este ca, desi e un album bun, acest nou material incearca prea multe dintr-o data. Se vrea o ispita pentru noi categorii de ascultatori, introducand elemente ritmice de dance si techno; abordeaza si stiluri din trecut, in special cand e vorba de balade; e si politic, dar e si light; e personal, profund, dar si banal, simplist; e grav, dar si surazator.



"Citizen of the planet", de exemplu, e de-a dreptul apocaliptica, cu un sound intunecat, greu, prevestitor, cu versuri serioase. "Underneath" ii urmeaza, cam pe aceeasi linie, mai luminos, totusi. "Straitjacket", insa, schimba total registrul, si, daca n-ar fi timbrul absolut personal al artistei, e un track ce ar fi putut foarte bine apartine...Madonnei.

"Versions of violence" aminteste mult de Sinead O'Connor, desi mult mai cosmetizata si mai plastica. Vin, apoi, baladele, "Not as we", "Torch" si "In praise of the vulnerable man", amintind de vechea Alanis, trei piese bune, insa sub alte creatii de gen.



"Moratorium" incearca un mix intre beat-uri energice de techno si linii de voce line, sensibile. Rezultatul e interesant, chiar daca nu esti obisnuit cu asemenea ritmuri din partea artistei. "Giggle again for no reason" este, probabil, cea mai slaba piesa a albumului nu transpare, realmente, nimic din ea, fiind doar un track dansabil si atat.

"Tapes" se indreapta spre zone mai indie-rock, vaporoasa, visatoare. Albumul se incheie cu "Incomplete", un final care, totusi, se intoarce la stilul clasic al Alanisei Morisette, un pop frumos, simplu si de efect.



E clar ca artista australianca vrea sa abordeze noi forme de expresie. Ca orice incercare noua, exista aici momente bune, foarte bune si mai putin bune. Ramane de vazut unde va duce aceasta cautare si, bineinteles, ramane de vazut live, la BestFest, o voce cu totul si cu totul speciala.

Auditie placuta!

Mihnea Blidariu, Bestmusic.ro


Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: