De departe barbat, de aproape copil,
Stringand tare la piept un secret inutil,
Un cuvant nerostit nici cand scria poezii...
De departe barbati, de aproape copii !
Oameni vin si se duc si de el se ciocnesc,
Trenuri zboara piezis, telefoane-i vorbesc,
Noaptea n-are opt ore, ziua n-are sfirsit
De departe carunt, de-aproape-obosit...
Trei femei ii zimbesc, toate trei ca de vata,
Tiparite cu grija pe hartie cretata,
De departe-s frumoase, de aproape la fel :
O revista si-o carte-ntr-un pat de hotel.
Si nevasta-l asteapta si copiii lui cresc,
Avioane il iau si il duc si-l opresc,
Cifre-n loc de cuvinte, peste rani care dor
Si nimic nu rimeaza intr-un astfel de zbor...
Poti sa nu-l lasi sa doarma, poti sa nu-i dai mancare,
Poti sa-i tai bucatele fiecare tigara,
Poti sa-i faci praf masina, banii... banii poti sa-i arunci,
Ochii lui inca vor jucaria de-atunci...
De departe barbat, de aproape copil,
Stringand tare la piept un secret inutil,
Un cuvant nerostit nici cand scria poezii...
De departe barbati, de-aproape copii !
De departe barbati, de aproape copii...
