Versuri Alexandru Andries - 7. Mi-e frica

La radio se cinta "Sa-nveti de la soare",
In troleibuz lumea ma calca-n picioare...
Incep sa ma trezesc mai
bine,
Odata cu asta si spaima din mine;
Incerc sa m-adresez politicos,
Replica nu-i cu nimic mai prejos:
"Mai
cetatene, 
Nu sintem lemne,
Fa bine si-asculta:
Mai suge din burta !"
Mi-e frica ! 
Mi-e frica !
Aaaaa...
In birou, din tablou, priviri reci ma masoara,
Primele primejdii incep sa apara:
Secretara imi spune prompta:
"Cutare
Ne cere iarasi caracterizare !"
Prin minte frica imi joaca noi feste,
S-ar putea lasa cu-o alta
poveste...
Nu e momentul, 
E-absent concretul,
E-o cursa, desigur, 
Si-s atit de singur...
Mi-e frica !
Mi-e
frica !
Aaaaa...
La spital pe culoar, monumente de frica,
Tipa, se-agita, se zbat, se ridica.
Sta spaima-n mine ca la
ea acasa,
Ii spun doctorului ca trebuie scoasa,
El imi pune in vedere situatia-mi precara:
"Ne trebuie o noua aprobare
mai clara,
Povara raspunderii mi-apasa umerii,
Pune-te-n locul meu, sa vezi cit e de greu !"
Mi-e frica,
Mi-e
frica, 
Mi-e frica,
Mi-e frica,
Mi-e frica,
Mi-e frica, aaa
Mi-e frica, mi-e frica,
Mi-e frica, mi-e foarte
foarte foarte frica !
Mi-e frica, mi-e mi-e frica mi-e
Mi-e frica, mi-e mi-e frica mi-e
Frica, mi-e frica,
Mi-e frica,
mi-e frica, ha
Mi-e frica...