Amon Amarth la Bucuresti: Furia lui Surtur Dezlantuita

de Ana-Maria Gavrila

Amon Amarth la Bucuresti: Furia lui Surtur Dezlantuita


Unul dintre cele mai asteptate evenimente Metal, turneul Surtur Rising Tour al celor de la Amon Amarth a ajuns sambata, 19 noiembrie 2011, si la Arenele Romane din Bucuresti. Suedezilor li s-au alaturat alte doua trupe - Septicflesh si As I Lay Dying - compunand unul dintre cele mai interesante lineup-uri ale anului.

Ajunsi in cortul Arenelor Romane mult mai tarziu decat ne asteptam din motive la care voi face referire ceva mai tarziu, am avut surpriza ca show-ul grecilor sa inceapa cu doar 10 minute mai tarziu decat ora anuntata, avand in vedere activitatea intensa ce se petrecea inca afara. Astfel, in timp ce se aduna publicul in fata scenei, grecii de la Septicflesh si-au inceput spectacolul.

Pentru mine familiarizarea cu muzica celor de la SEPTICFLESH a parcurs oarecum un drum invers – de la „The Great Mass”, albumul lansat anul acesta, catre „Communion” (2008) si celelalte si personal era una din formatiile pe care imi doream enorm sa le vad live. Concertul lor, de altfel mult prea scurt, a cuprins exclusiv piese de pe aceste doua albume mentionate.

„The Vampire from Nazareth” a fost doar inceputul acestei calatorii infernale, in care am fost atrasi cu riff-uri vampirice si incantatii sinistre - „We offer the Sun, / with thorns his crown. / We offer a son”. Totul imi pare un carnaval diabolic sau o coloana sonora din visul unui psihopat. Dar suntem deja aici, in universul lor, „We the Gods” vine parca si mai agresiva, in timp ce „Pyramid God”, cu intro-ul catchy induce o amosfera si mai sumbra, cu o usoara tenta gotica.

Insa „The Great Mass of Death” este cea care are acel sound horror, o muzica a unor ritualuri satanice, caci la ideea de ritual ma duce cu gandul titlul piesei. Ultimele doua piese au fost „Anubis” si „Five-pointed Star”. Nu mi-a lipsit elementul simfonic al albumelor grecilor, caci spectacolul lor este impresionant prin insasi aparitia grecilor. Ar fi meritat mai mult de 30 de minute, insa – daca stau bine sa ma gandesc – cam asta ar fi fost solutia ideala pentru ca Septicflesh sa poata concerta cu un public mai numeros (cel putin asta s-a vrut). Ca headlineri nu stiu cata multime ar fi adunat. Cel putin nu la Arenele Romane.

Rupti oarecum de irealul universului Septicflesh, AS I LAY DYING nu ne-au menajat deloc si au debutat agresiv si usor atipic judecand dupa piesele care au urmat, spun asta pentru ca pentru mine „Within Destruction” are oaresice influente Trash. Am putut vedea cum suna adevarul spus de americani cu „The Sound of Truth”. Daca pe Speticflesh ii ascultasem si muzica lor imi era cunsocuta, As I Lay Dying a fost ceva nou – un sound brut si o energie salbatica nebuna pe scena din Arene Romane pe tot parcursul show-ului.

Spectacolul a cuprins cele mai cunoscute piese de pe albume lor „Upside Down Kingdom”, „Through Struggle”, „An Ocean Between Us”, „Anodyne Sea”, „Condemned”, „Nothing Left”, „Confined” si „94 Hours”. Nu sunt o fana a genului Metalcore, insa cei care asteptau de ani buni sa ii vada au apreciat fiecare minut, unii chiar prea mult, desi la ce „coregrafie” aveau, as fi zis ca nu au absolut nicio legatura cu ce se petrece pe scena.

In sfarsit, dupa minute bune acordate changeover-ului, un intro anunta o lupta ce avea sa se desfasoare pe scena din Arene : razboiul zeilor incepe cu „War of Gods”, in stilul clasic AMON AMARTH – cu vocea impresionanta a lui Johan Hegg si stilul legendar al unor riff-uri de razboi al lui Olai Mikkonen si Johan Soderberg. „Multumim Bucuresti, Romania!” ne spune Hegg dupa cea de a doua piesa – „Runes to my Memory” – „Ce faceti? You’re doing good? You’re doing great? It’s great to be here in Bucharest, Romania, for the very first time! Great to see you tonight!” si a continuat prin a ne spune povestea lui Surtur – „Destroyer of the Universe”, un killer track a carui forta se dezvaluie cu fiecare riff in parte. Urmatoarea a venit ca un sfat din partea lui Hegg „it’s about doing the most of everyday life” : „Live without Regrets” piesa ce poate deveni oricand un imn al fanilor pagan war metal.

Un moment mult asteptat a fost binecunoscuta „Pursuit of the Vikings”, dupa ce-am fost „pacaliti” de cateva riff-uri mostra. Piesa a fost cantata si de public, fapt ce l-a facut pe Hegg sa afirme „Great f***ing singers!”, iar dupa „For Victory or Death” a lansat publicului o provocare „Bucuresti, you feel like jumping? Do you feel like jumping? Let’s see you jump like you’ve never jumpped before” pentru „Varyags of Miklagaard”.

Modul deschis in care a comunicat cu publicul oglindea atmosfera din Arene „I don’t know about you people, but I refuse to be a slave of fear” si nu e greu sa ghicesti titluri ale pieselor ce urmeaza a fi intepretate. Si pentru ca reactiile nu erau poate convingatoare sau pur si simplu voia mai mult zgomot a inrebat de doua ori, de fiecare data primind un raspuns mai puternic decat precedentul : „Are you guys tired already?”, apoi a cerut lumina pe public si puteai vedea o mare de maini ridicate.

Nu stiu cum se vedea totul de pe scena, insa Hegg a continuat „Are you ready to go crazy? Are you ready to go f***ing wild?” pentru „A Beast Am I”. Fantastica atmosfera din Arene, Amon Amarth reusind sa creeze din fiecare piesa un moment memorabil : cu siguranta imi voi aminti cuvintele ori de cate ori voi auzi piesa „Embrace of the Endless Ocean” – „I think it’s time for something more epic, don’t you? This one is for the people who never made it home”. Frumos spus!

Au revenit si pentru bis cu „Twilight of the Thunder God” si „Guardian of Asgaard” si din nou Hegg a multumit in romana publicului, adaugand apoi ca nu stie cum de au trecut 20 de ani pana ca ei sa ajunga aici la Bucuresti, insa cu siguranta nu vor mai trece alti 20 pana la urmatorul concert.

Am pastrat cateva observatii pentru final, desi am citit deja cateva comentarii venind din ambele parti : orice s-ar spune este inadmisibil ca un concert sa inceapa cu doar 100 de oameni in timp ce alte cateva sute asteapta sa intre, este jignitor atat pentru artistul de pe scena, cat si pentru platitorul de bilet; este jenant sa afirmi ca la ora cutare nu mai erau oameni afara, cand au fost multi care nu au mai prins nimic din show-ul Septic Flesh : plus ca oamenilor chiar nu le pasa ale cui au fost deciziile si de ce au fost tinuti la intrare. Inca o observatie, de data asta pentru public : Fratilor, la intrare nu se cere nimanui sa lase bunul simt, asa ca la viitorul concert luati-l cu voi. Nu de alta, dar sunt chestii care tin de noi sa avem o atmosfera cat de cat OK.

Este mare pacat ca astfel de lucruri sa iti umbreasca amintirea unei seri, cand ea s-ar fi putut limita la cele trei concerte spectaculoase : Amon Amarth, As I Lay Dying si Septicflesh – evenimentul metal al lunii noiembrie.

SETLIST

War of Gods
Runes of My Memory
Destroyer of the Universe
Live without Regrets
The Pursuit of Vikings
For Victory or Death
Varyags of Miklagaard
Slaves of Fear
Ride for Vengeance
A Beast Am I
Embrace of the Endless Ocean
Free Will Sacrifice
Asator
Death in Fire
ENCORE
Twilight of the Thunder God
Guardians of Asgaard





Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: