Iata o noua surpriza pe acest an. Dupa un Nile foarte reusit, am avut placerea sa ascult ultimul album semnat Amorphis. Silent Waters prezinta o evolutie fata de Eclipse. Sunt convins ca fanii mai vechi ai trupei vor fi incantati.
Ca tematica, al 8-lea album este inspirat dintr-un poem epic finlandez, ce dateaza din secolul al 19-lea. Poemul consta in aproximativ 23.000 de
versuri
.
Amorphis - Silent Waters" style="cursor: -moz-zoom-in;" />
Amorphis
Daca Eclipse a reprezentat un experiment, se pare ca pe Silent Waters, Amorphis incearca sa pastreze o linie definita. Ce-i drept, nu e o intoarece totala la albume precum Elegy sau Tales from the Thousand Lakes, insa prezinta cateva elemente ce aduc aminte de inceputul anilor 90.
Silent Waters incepe in forta cu piesa Weaving the Incantation, compozitie reprezentativa pentru album. Piesa prezinta o linie melodica diferita fata de precedentul Eclipse, cu un Tommi Joutsen in plina forma.
Exista si un female background, bine pozitionat in piesa. In rest avem un tempo mediu, bazat pe un stil melodic, presarat cu cateva pasaje solo precum si acustice.
O alta piesa remarcabila este I of Crimson Blood. Compozitia incepe cu o partitura de pian, insotita de o chitara acustica, urmata imediat de acelasi stil melodic cu care Amorphis ne-au obisnuit.
Amorphis
Trebuie sa recunosc ca piesa de fata aduce aminte de Eclipse, situandu-se in aceeasi arie muzicala. In mare, la fel ca tot albumul, se bazeaza pe un tempo mediu, insotit de o chitara cu cateva riffuri melodice.
Piesa sta foarte bine si la capitolul atmosfera. Urmeaza Her Alone, ce se incadreaza foarte mult in zona acustica. Elementele de rezistenta sunt prezente in voce si chitara. The White Swan este practic o continuare a lui Her Alone, incepand cu aceeasi structura, pe parcurs devenind ceva mai dura.
Desi albumul se bazeaza pe o structura simpla, de chitara, acustic, pian si scurte pasaje de riffuri melodice, Amorphis au reusit sa redea fiecarei piese un elemnt aparte.
Si asta pentru ca, fiecare riff este diferit. Ideea este aceeasi, numai ca metodele sunt diferite. Trebuie sa acord un plus lui Tommi precum si lui Esa Holophainen, ce ne incanta cu cateva parti solistice demne de invidiat.
Albumul se plaseaza foarte bine la capitolul atmosfera si personal, imi place mai mult decat Eclipse. E ceva mai elaborat, atat la capitolul versuri, cat si la cel compozitie. Desi nu mai gasim piese precum Black Winter Day sau Against Windows, partile acustice au reusit sa inlocuiasca cu succes atmosfera vechiului Amorphis.
Amorphis
Avem de-a face cu un stil modern, insa nu comercial. Poate intra in categoria mainstream ce-i drept. Chiar daca albumul nu prinde din prima, exista foarte mult potential. Singurul capitol la care pot spune ca nu sunt in totalitate multumit, este coperta.
In concluzie se pare ca 2007 este un an bun. Am avut o groaza de comeback-uri interesante, iar Amorphis nu face o exceptie. Avand in vedere ca Silent Waters va aparea la mai putin de doi ani fata de Eclipse, eu zic ca trupa s-a descurcat foarte bine.
AMORPHIS
www.amorphis.net
www.myspace.com/amorphismusic
Fane
Nota: 9/10
Tracklist:
01. Weaving The Incantation
02. A Servant
03. Silent Waters
04. Towards And Against
05. I Of Crimson Blood
06. Her Alone
07. Enigma
08. Shaman
09. The White Swan
10. Black River
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
