Cronica 20 Years of Nuclear Blast

OK, recunosc, nu sunt trv. Nu imi plac grohaielile death metal. Prefer power metalul cu voce clean. Daca se poate, si melodic. Un sound catchy, un solo frumos de chitara, clape pe ici pe colo... Am mai spus ca trebuie sa fie melodic? Sunt superficiala, recunosc...

Cel putin acum ma intelegeti de ce m-am indreptat pe 3 noiembrie catre festivalul de muzica metal dedicat aniversarii a 20 de ani a casei de discuri Nuclear Blast cu sentimente contradictorii. AGATHODAIMON si BENEDICTION nu se afla in topul preferintelor mele, de fapt nu se afla printre preferatii mei deloc. Sa fiu sincera, nu aveam asteptari prea mari nici de la tinerele formatii din Bulgaria, Overdawn si THE REVENGE PROJECTt. Asa ca am mers pentru EDGUY si intr-o oarecare masura pentru AMORPHIS.

A fost pentru mine un fel de eveniment social, de reintalnire cu cativa amici din tineretea mea salbatica si plina de evenimente. Unii dintre ei sunt deja casatoriti si au copii, altii au mai castigat in greutate, dar, asa cum le-am spus si eu, este perfect logic, odata ce nu mai cresti in inaltime cresti in greutate, ce vremuri...dar sa revenim la concert.

Am ajuns la Palatul Sporturilor de Iarna in jur de 6.30 PM, in acelasi timp cu toaletele ecologice. I-am compatimit pe bietii tineri care asteptau la coada la cele doua toalete existente un etaj mai sus de la ora 3.30 PM. In sfarsit, sosise si pentru ei momentul multasteptat.

Ma asteptam sa intru direct in soundul ucigator de death metal deoarece concertul Benediction era anuntat pentru ora 6 PM, dar de fapt au inceput sa cante cu cel putin jumatate de ora intarziere. M-am gandit ca este un moment foarte potrivit sa cercetez imprejurimile. M-am plimbat pe la tonetele cu merchandise impreuna cu un amic care s-a chinuit mult pana a gasit un tricou XL care sa ii placa.

Pe de alta parte, in ce ma priveste am avut de unde sa aleg, si poate ca este momentul sa multumesc geniului necunoscut din marketing care a inteles ca fanii genului metal nu sunt cu totii uriasi si a inventat tricourile girlie. Mi-am satisfacut nevoia da e dovedi ca sunt consumatoare si mi-am achizitionat un tricou cu Gorgon negru cu rosu, la numai 8 leva. Stati putin...Gorgon este o firma, nu o formatie...dar, dupa cum am spus, nu sunt trv.

Curiozitatea m-a impins sa arunc o privire inauntrul salii si am vazut cativa tipi energici aruncandu-se unii intr-altii in apropierea scenei, facand un cerc in care se impingeau intr-o stare de abandon total. Umm...Benediction...extraordinar. Nu este genul meu preferat, mi-am spus si am parasit in fuga sala.

Multumita inaltimii mele modeste, la iesire nu m-am izbit cu capul de un recipient urias care atarna deasupra usii. Colorat in negru si verde, cu sigla Nuclear Blast pe el, recipientul avea o eticheta pe care era scris de mana 'demo-uri'. 'Aha', m-am gandit, 'aici trebuie sa fie unde artistii tineri si promitatori isi lasa munca pentru ca un producator eminent si un guru muzical sa le faca o recenzie. Interesant'.


Intorcandu-ma la chioscurile din apropierea salii de concert, cu inca ceva bani de cheltuit, mi-am simtit stomacul dandu-mi semne de neliniste si l-am amutit cu un sandwich la 2 leva si o bere la pahar Holsten la 1 leva. La urma urmei, ar fi fost nepoliticos din partea mea sa-i bruiez pe eroii grohaiturilor death metal cu sunetele produse de stomacul meu.

Dupa cateva conversatii si mici barfe, cu foamea potolita si cu concertul Benediction terminat, m-am plasat in partea stanga a salii asteptand concertul Edguy. Mersesem pana acolo pentru ei, in definitiv, si nu m-au dezamagit. Echipati pentru ceva happy metal, in stilul Helloween, am primit chiar mai mult: cativa oameni mascati care sareau de colo-colo pe scena. Cu greu am reusit sa-mi sterg zambetul de pe fata la finalul concertului.


Solistul Edguy, Hellfire Tobi dupa cum scria pe tricoul sau, avea o prezenta care te contamina de ras, si cineva cu greu ar fi putut ramane indiferent la alergatul si sariturile sale, mimatul unor riffuri si aruncarea microfonului in aer. Era haios si adorabil si nu te plictiseai sa il privesti. Si am fost socat sa aflu ca doar in urma cu trei luni a suferit o operatie de apendicita. N-as fi crezut asa ceva.

Setlist-ul germanilor a inclus, pe langa incontestabilele hituri precum Vain Glory Opera, Superheroes si Mysteria, un neincetat sir de glume din partea lui Tobias Sammet, care a ras de absolut orice, de la aspectul fizic al bateristului Felix Bohnke, ale carui neimpliniri in dragoste au generat balada Save Me, pana la legatura invers proportionala dintre parul din capul cuiva si cel de pe restul corpului (in ce ma priveste, imi place mai mult Sammet cu parul in stilul lui Jon Bon Jovi decat dupa moda heavy metal old-school) si pana la a rade de 'formatia obscura dar talentata pe care ar trebui sa o ascultati, cu toate ca nu arata la fel de bine ca noi', dupa a caror piesa au facut un cover; este vorba fireste despre The Trooper a celor de la IRON MAIDEN, pe care au interpretat-o insa destul de nereusit.


Audienta a raspuns glumelor lui Sammet intr-un mod adecvat, smulgand de la solist calificative precum 'fantastic' si 'extraordinar', epitete pe care frontmnaul a recunoscut ca nu le adreseaza publicului din Phoenix, Arizona. Ma indoiesc, totusi.

Cel al carui aspect fizic facuse subiectul unei glume anterioare a avut contributia sa la a incalzi multimea, interpretand The Imperial March (Darth Vader's Theme) de pe coloana sonora a filmului Star Wars: The Empire Strikes Back.

Tears of a Mandrake se poate sa fi adus lacrimi in ochii unor fani, nu stiu...ceea ce pot insa sa va spun este ca primele acorduri ale sale au facut multimea sa sara pe ritmul muzicii si sa cante cu entuziasm.

Bis-ul a adus a doua explozie de entuziasm in momentul in care Edguy au interpretat piesa self-titled a celor de la AVANTASIA, de pe albumul solo al lui Sammet, The Metal Opera. King of Fools a incheiat cu aplomb concertul, iar Vassil Varbanov de la Tangra Mega Rock radio, organizatorii evenimentului, a urcat pe scena pentru a anunta punctul culminant al serii, finlandezii Amorphis.


Ar fi cazul sa va avertizez inainte de a vorbi despre ei ca Amorphis nu sunt trupa mea preferata, in ciuda faptului ca imi plac foarte mult unele piese precum Alone si My Kantele (varianta acustica), sa fiu mai exacta (untrv, stiu). Nu le-am urmarit discografia indeaproape si nu aveam nicio idee despre noul lor solist, Tomi Joutsen. Am mai mentionat oare ca imi plac chestiile melodice si ca sunt alergica la growl-uri death metal?

Acestea fiind spuse, solistul are o gama larga de interpretare, trecand cu usurinta de la grohaieli death metal la voce clean fara vreun efort aparent. Cand dadea din cap, dreadlock-urile ii sareau in toate partile ca serpii Medusei astfel ca pentru cateva momente am ramas fascinata, incapabila sa-mi iau privirea de la el.

Dar, din fericire, cateva grohaieli tipice death metalului m-au trezit din reverie. Spre neplacerea mea, My Kantele a fost interpretata in varianta originala in care acest tip de voce predomina. Cu toate astea, am fost placut impresionata de noile piese pe care le-au interpretat, desi Silent Waters mi se pare un album un pic cam plictisitor si nu a avut timp sa mi se lipeasca de suflet. La bis am avut placerea de a asculta Towards and Against si House of Sleep.


In concluzie, as spune ca in ciuda unor comentarii ale fanilor potrivit carora Amorphis au apucat-o intr-o directie gresita si au devenit mai soft odata cu schimbarea solistului, din punctul meu de vedere stilul lor s-a imbunatatit. Este si parerea si altor ascultatori de metal untrv, ca mine.

Cu exceptia prezentei scenice statice a lui Joutsen - in afara dreadlock-urilor, nicio alta parte a corpului sau nu prea s-a miscat - si interactiunea lui limitata cu publicul, care s-a rezumat la a prezenta piesele si la a multumi audientei, show-ul pe care l-au facut Amorphis a meritat asteptarea fanilor si probabil ca i-a lasat aproape satisfacuti si pe cei care erau sceptici in privinta noului solist.


In ce ma priveste, am fost satisfacuta. Am doua noi formatii de muzica carora sa ma bucur in viitor, ma rog, de fapt trei, daca punem la socoteala si proiectul Avantasia. O seara cu adevarat memorabila.

Nelly pentru METALHEAD.ro

Galerie Foto : 20 Years Of Nuclear Blast Fa-ti propriul tricou pe Fabrica De Tricouri.