In urma cu aproape 2 luni, pe la 8 dimineata primeam un telefon ce ma anunta ca momentul ce-l asteptam de aproape 6 ani urma sa se concretizeze.
Anathema revenea la Bucuresti. 1994 fusese primul si singurul lor popas prin zona, prin 2003 fratii Cavanagh au avut un unplugged in Timisoara, Duncan Patterson a fost invitat de onoare la tributul din 2006, la Artmania in 2007 au fost in formula completa, si cu My Dying Bride drept cireasa de pe tort, si cum in afara de tribut nu mai gustasem din altceva, prezenta la acusticul de aseara era obligatorie.
Locatia a fost vizavi de Old School, intr-o sala mult mai incapatoare, dar lipsita de ventilatie, drept care fumatul interzis a fost una din regulile de baza. Desi biletele se terminasera in a 5-a zi de la punerea in vanzare, iar dimensiunile salii (inclusiv balcon) erau generoase, pe la ora 8 deja nu mai distingeam pe unde ar fi iesirea.
In jurul meu auzeam accent ardelenesc, si englezi veniti de cine stie unde, si oameni ce nu mai erau tineri, si un tip ce spunea ca a condus 9 ore pentru a fi prezent la concert. Toate evidentiind desigur cat de iubita este trupa britanica, probabil una dintre cele mai profunde din lume...
La 20.15, intr-o explozie de aplauze, au intrat pe scena Daniel si Vincent Cavanagh, alaturi de violoncelistul David Wesling, un nume mare prin filarmonicile britanice. Toti 3 imbracati ireprosabil, in smoking negru, cu camasi si cravate negre, dorind parca sa atraga atentia asupra creatiei si cat mai putin asupra lor.
Concertul a fost 99% acustic, repartizarea rolurilor fiind bine stabilita: Vincent - vocea 1, chitara ritm/acustica; Daniel - clape, vocea 2, chitara armonica/electrica; David - exclusiv violoncel, interactiune cu publicul zero si disparut de tot in ultima parte a concertului. In schimb prestatie ireprosabila si interpretare de nota 10. Valabil pentru toti 3 de altfel, cei 60 de lei ceruti de organizatori ar fi putut probabil umple si un stadion de liga secunda, nu numai Casa Studentilor.
Playlist-ul a cuprins nu mai putin de 21 de piese, acoperind cele 5 albume de referinta ala trupei, alaturi de cateva coveruri. Au inceput cu Fragile Dreams, au urmat Pressure, Leave no Trace si Angelica. Daca Vincent a glumit si a interactionat bine cu publicul, Danny parea nervos si chiar rautacios la un moment dat, neobisnuit cu agitatul public bucurestean, iar publicul neobisnuit sa stea ca la teatru la un concert...ROCK? "IT'S NOT A f*****g ROCK CONCERT!!" a aruncat Danny perla unui fan care ii cerea insistent sa cante Sleepless.
1
Pacat totusi ca a uitat de origini si de concertele din vremea Serenades, cand isi agita si el pletele pe Sleepless. Maturizarea nu consta in niciun caz in renegarea propriului trecut. As vrea sa rog organizatorii sa nu mai lase morcovi pe scaunele pe care se asaza artistii...
Dupa Forgotten Hopes si Destiny is Dead, a urmat probabil cea mai emotionanta parte a concertului, Danny anuntand un medley de 5 piese, si cerand din nou liniste, incat incepusem sa ne simtim ca la scoala
. Au urmat fara pauza, Shroud of False, Lost Control, Destiny, Inner Silence si apogeul, One Last Goodbye, moment in care mare parte din sala era transpusa parca in alta dimensiune, un cor de voci soptite, majoritar feminine, completandu-l perfect pe Vincent... Chiar daca a lipsit Regret, preferata mea si a multora, probabil acesta a fost momentul ce l-am asteptat ani de-a randul, incarcatura spirituala ce inca o mai simt fiind suficienta pentru a umezi ochii oricarui cunoscator...
Au urmat Hope si Temporary Peace, si inainte de a lua o pauza, Flying. Apoi Vincent a ramas singur si a continuat tot de pe A Natural Disaster cu Are You There?, si un cover dupa Big Love a lui Fleetwood Mac. La revenirea lui Danny pe scena au cantat o piesa noua, doua coveruri si au incheiat cu All The Lonely People, a concitadinilor The Beatles.
La bis s-au lasat destul de mult rugati, revenind totusi cu Angels Walk Among Us, piesa ce circula de curand si pe oDC. Publicul dornic de mai mult i-a chemat la al doilea bis mai mult de 5 minute, asteptarea fiind totusi in van, intr-un sfarsit lumina aprinzandu-se si alta muzica facandu-si loc in boxe.
Dupa cum se stia, dupa concert trebuia sa urmeze o sesiune de autografe, de care Vincent nu a uitat sa aminteasca de mai multe ori in timpul concertului, astfel ca o parte din cei prezenti ne-am mutat in Old School, in asteptarea rasplatei promise. Insa pe la 10.30, dupa un zvon ca Danny plecase deja, si destul de obosit de stat in picioare si de caldura, am renuntat la taclalele cu englezii si am parasit Casa Studentilor.
Nota 10 artistilor, sunetistilor, publicului, 9 organizatorilor, 5 jandarmilor (care se credeau la un concert punk probabil). Revin la Metallica, sold out si ei, si de departe cel mai asteptat concert de catre noua generatie a rockerilor romani.
In alta dezordine de idei, in timpul reprezentatiei de aseara, Romania prindea la Pseudovision 2008 locul 20 din 25. Cu o piesa suspecta, posibil copiata dupa Andrea Bocelli, chiar ma mir ca au prins macar finala. Nici o surpriza, oricum, promoterii nostri fiind cel putin neinspirati in alegerea piesei si a lautarilor.
Si pentru ca dezamagirea sa fie completa, finlandezii de la Tersbetoni n-au repetat nici pe departe succesul Lordi de acum 2 ani, Miss Miehet Ratsastaa obtinand doar locul 22. Inapoi la muzica din LMC, ca Europa nu s-a desteptat inca!
Filmari de la concertul unplugged Anathema, care a avut loc pe 24 mai la Bucuresti, impreuna cu un interviu video, pot fi urmarite in episodul 57 METALHEADTV, aici. BlindCrusader
Galerie foto Anathema la Bucuresti
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
