Iata omul! Blestem intruchipat!
Un suflet ratacit in Pustiu...
Blocat in eternitate,
Intr-o fractiune a Existentei,
Infim, dar totusi arogant
In temnita propriei firi,
Sub jugul ratiunii, sortit esecului...
Turmele voastre, in continuare, pasc orbite
Aceleasi Cimpii ale Ignorantei, de generatii!
Intelepciunea, o pervertire perpetuata,
Prin absenta, in mod ermetic, in disonanta!
Pe o planeta indepartata, scaldata in lumina
Traiti in minciuna, alimentati de propria-va hula!
Prin ce blasfemie a naturii, totusi, se intampla
Sa existati, sa perpetuati in replica sumbra?!
Voma a Universului!
Te-ai autodistrus!
Gunoi preocupat de razboi,
Aminteste-ti de viermi!
Caci li te tarasti alaturi,
In lipsa de insemnatate!
MIZERIE FARA CONSTIINTA!
TE COMPLACI IN NEPUTINTA!
RESEMNAT IN INGNORANTA,
REFUZI CRUDUL ADEVAR!
BATJOCORA A NATURII,
TIMPUL TAU AICI S-A SCURS!
EXISTENTA TA E VIDA,
N-AR FI MAI BINE SA DORMI?
