Am vazut Faith No More acum 11 ani in turneul "Album of the Year" la Budapesta in cadrul festivalului Sziget. Existau deja zvonurile ca este ultimul lor turneu, tensiuni erau deja de ceva vreme in cadrul formatiei si chiar daca acel spectacol a fost unul destul de sobru, a fost un eveniment deosebit.
Vestea ca anul acesta Mike Bordin, Roddy Bottum, Bill Gould, Jon Hudson si Mike Patton s-au reunit, urmeaza un turneu si posibil un nou disc cred ca a bucurat multa lume. Lipseste Jim Martin, dar el a parasit trupa inca din 1993. Stirea cea mai mare a fost ca „Reunion Tour 2009” trece si prin Bucuresti, astfel pe 15 august, Faith No More canta la Sala Polivalenta!
Mr. Bungle/Faith No More - 1984-2003
Michael Allan Patton, (nascut pe 27 ianuarie 1968) si-a inceput cariera cu Mr. Bungle prin 1984, dar a devenit faimos abia in 1989 dupa ce s-a alaturat in 1988 formatiei Faith No More inlocuind-ul pe Chuck Mosley. „The Real Thing”, al 3-lea album Faith No More (dupa „We care A Lot” 1985 si „Introduse Yourself” 1987), primul cu Patton, a spart tiparele, a daramat frontiera dintre Heavy Metal, Hip Hop, Jazz si Funky, a devenit un disc clasic si de referinta. Succesul a venit insa destul de greu si abia la aproape un an de la lansarea albumului cand MTV a inceput difuzarea intensa a video-clipulrilor „Falling To Pieces” si „Epic” – in care Patton poarta un tricou Mr. Bungle.
In paralel cu Faith No More, in 1991 este lansat albumul autointitulat Mr. Bungle. Este unul din cele mai geniale discuri de Fusion pe care le-am ascultat vreodata. Trecerile de la Jazz la Thrash Metal cu respiro-uri de Funk sau momente Psihedelice sunt fabuloase. Este un disc greu de digerat, dar extrem de dinamic si colorat, si in final, probabil cel mai comercial album Mr. Bungle. Oficial discografie contine 4 demouri: „The Raging Wrath of the Easter Bunny” (1986), „Bowel of Chiley” (1987), „Goddammit I Love America!” (1988) si „OU818” (1989) si inca 2 albume: „Disco Volante” (1995) si California (1999) Trupa s-a desfiintat oficial in 2003.
1992 aduce pentru fanii Faith No More albumul „Angel Dust” care continua directia precedentului disc, poate este ceva mai intunecat, dar este primul material la care Patton a contribuit si cu idei muzicale, nu doar cu versuri. Este probabil cel mai mare succes comercial al formatiei de pana acum, discul s-a vandut in peste 3 milioane de exemplare si piese ca „Midlife Crises”, „A Small Victory”, „Everything’s Ruined” au devenit clasice ca si prelucrarea piesei Commodores din 1977, „Easy”.
Ascultati refrenul piesei „Be Aggressive" si refrenul din „mObscene” al lui Manson…
Plecarea rockerului Jim Martin a lasat un gol pe care nici unul din chitaristii veniti in trupa n-au reusit sa-l umple pe deplin. „King for a Day… Fool for a Lifteme” este lansat in 1995. Pe inregistrarile discului este chitaristul Trey Spruance din Mr. Bungle, dar si el paraseste trupa si este inlocuit cu Dean Menta. „King for a Day…” reprezinta oarecum o trecere de la epoca Metal a formatiei intr-o faza mai experimentala, chiar daca elementele mai agresive de Rock si-au mai gasit loc pe album, apar mult mai multe infuziuni de Jazz, Bosa-Nova, Soul si Funk. Cu toate ca este tot un material de geniu, vanzarile scad la jumatate si raman mult in urma precedentelor doua albume.
Finalul (temporal) vine cu „Album of the Year” in 1997, 43 de minute imbibate de multa electronica si clape, chitara lui Jon Hudson este doar de coloratura si mai mult ingropata sub clapele lui Roddy Bottum. Este un material sobru si cel mai intunecat produs al lor, dar si cel mai interiorizat si lent. In prim plan sunt elementele Electro, Trip Hop, Jazz, Psihedelic si Ambientale iar Rockul este lasat undeva in umbra. Vanzarile scad in continuare si despartirea vine la finalul turneului European.
Roddy Bottum infiinteaza trupa Imperial Teen in 1996, Mike Bordin se alatura formatiei lui Ozzy, Billy Gould canta in Brujeria, pe albumul „Transgression” al celor din Fear Factory din 2005 iar Mike Patton da dovada de o energie si o creativitate fabuloasa, parca ar canta 24 din 24 de ore.
Albume solo Mike Patton Patton are la activ patru albume solo, „Adult Themes for Voice” (1996), „Pranzo Oltranzista” (1997), muzica filmului „A Perfect Place” lansat anul trecut si tot el semneaza coloana sonora a filmului „Crank: High Voltage” scos anul acesta.
Daca primele doua le recomand doar celor foarte curajosi si „A Perfect Place” este un material mai asezat, noul album cu toate ca este „doar” muzica de film si piesele au o durata medie de sub 2 minute, acest material este foarte viu, are amprente Mr. Bungle si Tomahawk, sunt si piese agresive: „Kickin’”, „Chickenscratch”, „Juice Me”, „Social Club”, „The Hammer Drops” „Shock & Shootout” sau „Car Park Throwdown”, are si acele tripuri sonore schizofrenice cu care domnul Patton ne-a obisnuit, un amalgam condimentat si colorat de Funk, Jazz, Metal, Trip Hop si Hip Hop. Sunt 32 de piese ce merita devorate.
Proiecte solo Patton este extrem de activ si creativ de-a lungul timpului. Colaborarea sa cu John Zorn se regaseste in peste 15 discuri ale acestuia, il regasim pe albumele Kaada, The Dillinger Escape Plan, Lovage, Maldoror, Mondo Cane, General Patton vs. The X-Ecutioners si Crudo, apare ca invitat pe zeci de materiale de la Sepultura la Dub Trio.
In 1998 infiinteaza super-grupul de Avangarda Fantomas cu chitristul Buzz Osborne (The Melvins), basistul Trevor Dunn (Mr. Bungle) si bateristul Igor Cavalera (Sepultura). Ulterior Igor este schimbat cu un alt geniu: Dave Lombardo (ex-Slayer). Muzica formatiei are la baza Heavy Metal-ul dar este colorat cu experimente Art-Rock si Noise, Patton numind muzica grupului ca fiind Dada-Metal. Au scos pana-n prezent 5 albume: „Fantomas” (1999), „The Director’s Cut” (2001), „Millennium Monsterwork 2000” (2002), „Delìrium Còrdia” (2004) si „Suspended Animation” (2005). Exista zvonuri conform careia s-ar lucra la un nou material pentru 2009.
Proiectul meu preferat este Tomahawk-ul infiintat in 2001. Este o trupa mai apropiata unei linii Industriale, cu multe elemente de Metal si Noise, dar nu lipsesc si nuantele colorate, experimentale, sunetele schizofrenice, dar are incisivitate. Albumul „Tomahawk” apare in 2001, urmat de „Mit gas” in 2003 si de „Anonymous” in 2007.
„Anonymous” este o culegere de muzica Americano-Indiana intr-un ambalaj modern, o adevarata delicatese culturala. Merita vizitata pagina MySpace unde puteti asculta o parte din material.
Proiectul Peeping Tom s-a concretizat prin albumul auto-intitulat in 2006. In acest proiect Patton are invitati diferiti artisti: Odd Nosdam, Rahzel, Dan the Automator, Amon Tobin, Kool Keith,Jel, Massive Attack, Bebel Gilberto, Kid Koala, Doseone, Norah Jones, Dub Trio si Dale Crover, iar rezultatul este un material colorat, balansand intre Trip Hop, Hip Hop si un Rock experimental, Electronic.
In paralel cu reuniunea Faith No More, Patton anul acesta este implicat si in proiectul Crudo, piesa „Let’s Go” poate fi ascultata pe pagina MySpace. Nu sta locului omul acesta, domn’e! Dar pana la un nou material cu Patton, avem concertul Faith No More.
Articol scris de brushvox pe Blogul sau pe METALHEAD
Pot ajunge oficial la zona de Cronici de Albume sau De Concerte si cronicile voastre daca le postati pe blogurile personale de pe METALHEAD. Tot ce trebuie sa faceti e sa aveti cont, sa fiti logati iar din meniul din drepta sus sa selectati Blogul Meu (la Optiunile mele). Spor si felicitari celor care au scris !
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
