Scena galateana - o prezentare a unui vis zguduit pana la cer

Galatiul este o perdea de plumb incrustata in harta Romaniei; Galati este un oras statut, monoton, plin de retorica in ceea ce priveste istoria sa. Ravagiile definitive impuse de catre comunism au mancat putin cate putin ca o molima cazuta precum un zgomot cristalin si sfaramat in bucatele, mentalitatea locuitorilor si arhitectura depresiva. Galatiul se potriveste, asemenea a peste 80% din orase din Romania, incredibil de bine peisajului descris de versurile Luna Amara in piesa “Oras”: “Oras pierdut in fum/ Nefericit oricum,/Mai bine ai fi scrum!”(un imn pe care toti galatenii il simt ca o piatra aruncata in inima pentru corectitudinea si precizia sa). Peisajul desolant al acestuia se poate infrati lejer cu lumea apocaliptica din “Satyricon” fiind lafel de blestemata si rupta de o realitate ideala.

Jim Morisson afima la un moment: “Cel mai important tip de libertate este de a fi ceea ce esti cu adevarat.” Libertatea este in genere o lipsa a constrangerilor pe care omul a cautat-o ca un sarac ce aspira la o viata mult mai buna. In Romania, libertatea a fost cautata si in muzica, insa a fost limitata de peretii reci ai cenzurii comuniste. Muzica a unit, a eliberat minti si a bucurat suflete de-a lungul deceniilor in tara noastra in piese precum, „Ursitoarele” – Sfinx; „Vremuri” – Phoenix; „Daca Vrei” – Celelalte Cuvinte. Insa miscarea aceasta a avut centrul in orasul Bucuresti datorata in mare parte casei de discuri Electrecord.

Unde era Galatiul? Orasul a avut si ea o reprezentanta in generatia de rock comunista: formatia Cristal. Trupa s-a remarcat in special prin participarea la „Festivalul Mondial al Tineretului ” de la Havana – Cuba si faptul ca au reprezentat cea mai lunga prezenta estivala a unei formatii la Costinesti: din 1975 pana in 1986, adica fix 12 ani. Cristal insa a fost cam singurul nume care s-a remarcat in perioada anilor 70-80`. Spre sfarsitul anilor 80` apar mai multe trupe precum Sprint, Phoebus, Autograf si Voievod din care se remarca muzicieni precum Nicu Patoi (probabil cel mai remarcabil reprezentant al scenei galatene), Adrian Enache, Cristian Doicu sau Sorin Gheorghiu.

Nu stiu exact ce a urmat dupa, voi prezenta doar trupele de care m-am intersectat si cele care au reusit intr-un fel sau altul, sa se remarce pe plan national si local. Perioada de dupa anii 90` insa se imbraca in negru, foarte mult negru. La inceputul acestor ani, Voievod face legea prin tara, castigand premii peste premii, insa intr-un final, trupa apune relativ, avand unele mici reveniri in ultimii ani.

Anul 1995 expune publicului galatean un nou gen, mult mai extrem si intunecat, reprezentat de catre trupa Hathor. Hathor a fost o precurosoare a miscarii de trupe ce isi va face aparitia pe plan local dupa 2000. Formatia a fost infiintata de catre Marius Mihai iar in 1997, fratele sau Adrian se alatura trupei la chitara. Hathor initial a inceput ca o trupa de thrash, fiind influentata de trupe precum Sepultura si Pantera iar mai apoi au trecut in sfera de black/ death meal, fiind influentata de trupe precum Dimmu Borgir, Cradle of Filth sau Hypocrisy. Dupa spusele lui Marius, trupa a mers la nenumarate festivaluri, a castigat zeci de premii si a avut onoarea sa cante in deschiderea trupelor Rotting Christ sau Catatemia. Treptat, Hathor reuseste sa se desprinda de Casa De Cultura a Studentilor, locul unde au inceput sa repete majoritatea trupelor galatene din ultimii douazeci de ani, dar care au pierit rand pe rand, si isi creeaza propia sala de repetitii. Sa ai o sala de repetitii propie in acest oras este un lucru rar intalnit si de neimaginat, deoarece esti supus la costuri uriase. Toate eforturile financiare au fost axate in lansarea unui album, cam tarziu insa. In anul 2006, trupa lanseaza albumul “Ancient” urmat si de un turneu national.

Hathor a avut insa si ghinion. Pe langa faptul ca in trupa s-au perindat mai multi artisti, numai Marius si Adrian fiind cei mai vechi membri, trupa a avut si o pauza in jurul anilor 2009-2011. In 2012, Hathor se reuneste si porneste din nou prin tara pentru a concerta, pregatind un set de melodii, dar deocamdata nu se stie daca va exista si un album nou.

Hathor este cea mai reprezentativa trupa de metal din scena galateana, dar se pare ca au existat si alte trupe care treptat au incercat sa castige putin succes. In 2000 se infiinteaza trupa de metal extrem Vepres, care a cunoscut doua mari etape: in prima parte, 2000-2005, in Vepres trec mai multi artisti, iar trupa canta in mare parte in deschidere la concertele Hathor din Galati, Bucuresti si Iasi. In 2003, Vepres inregistreaza un demo intitulat „Broken Whisper" insa in 2006, formatia isi incheie activitatea din cauza mortii toboosarului Zanfir ‚Pest'''' Adrian. A doua etapa incepe in 2008 cand Vepres se reuneste in alta formula, dar insa in Bucuresti, planuind sa lanseze un nou album. Din 2010 pana acum, nu se mai stie nimic de formatie.

Dupa anul 2000 au aparut mai multe trupe care au reusit sa mai rasara relativ: Y-Grec, Grohot Exitus, Bunker, Angra Mainyu sau Torment dar stiu foarte putine informatii despre ele deorece formatiile acestea au disparut asa de repede cum au si aparut.

Dupa anul 2007 apare din nou un val de trupe galatene, dar care majoritatea nu s-au mai axat pe metal extrem. In 2007 se infiinteaza trupa de alternative rock Spirit Liber, o trupa pe care, sincer, eu nu am inteles-o niciodata (ma refer in special la ultima perioada a lor). In trupa trec o multime de artisti, dar care stau putin in formatie. Aceata lanseaza si cateva piese, fara noima, fara pic de talent, iar activitatea lor sa se incheie (sper) in vara lui 2012 cand ultima formula concerteaza la Foisorul de pe Faleza, concert unde am avut ghinionul monumental sa asist.

Tot in anul 2007 apare trupa Greenish care pana in acest moment a reusit sa lanseze un videoclip pentru piesa “Ploi” extrasa de viitorul album pe care trupa spera sa il lanseze.

In anul 2008 ia nastere trupa 789 art, proiect infiintat de catre Florin Chiriac Hippie, iar mai tarziu din cauza unor schimbari de formula, isi schimba numele in Equilibricks. Formatia are mai multe aparitii prin Galati, Craiova si Iasi unde reuseste in 2012 sa castige locul 1 in competitia de trupe de alternative rock. Planurile de viitor ale trupei inca raman necunoscute.

In 2009 se infiinteaza trupa Rebel Fara Puls, care are un relativ success, reusind sa scrie cateva piese si mai remarcabil, sa cante in deschidere la trupele Vita de Vie, E.M.I.L (se pare ca formatia bucuresteana nu prea a fost prea fericita ca a lasat formatia galateana sa le cante in deschidere, criticandu-i dur pe site-ul oficial). Rebel fara Puls se desfiinteaza dupa ce membrii sai merg in diferite orase pentru facultate.

O alta trupa apare in acelasi an, Akantyss. Fiind o trupa de symphonic metal cu mult potential, aceasta reuseste prin amabilitatea lui Cristian Doicu sa inregistreze un demo. Trupa din pacate se desfiinteaza prin 2010.

In 2010, Oana “Skater” infiinteaza trupa Non Toxic, trupa exclusiv numai de fete. In iarna lui 2010 se concretizeaza o formula, si incepe a concerta. Trupa face alegerea inspirata sa o de afara pe solista Livia Alexandra din cauza lipsei de motivatii si talent (acum Livia si-a facut avant in industria de muzica comerciala romaneasca, avand toate sansele sa ajunga un pornstar alaturi de Inna sau Ruby). In 2011, se alatura formatiei Alexandra, iar trupa s-a aventurat putin in aria de extreme metal, lansand mai multe piese, printre care mai remarcabila fiind melodia “Chameleon”. Restul, razboi si pace.

Tot in 2010 apare trupa Numai Pe Rosu, devenita mai apoi Headstuck. Pentru mine formatia m-a facut sa cred ca nu a urmarit sa faca ceva serios, incepand intai cu cateva cover-uri, iar apoi a compus niste piese cam fara noima, apatice si inghetate. Trupa a reusit sa cante in deschidere la trupele Alternosfera si Infected Rain iar in 2012 inregistreaza piesa “Aripi”. Dupa plecarea bateristei Oana “Skater”, trupa apune.

In aprilie 2011 se naste trupa Exchange, trupa in care eu activez ca basist (voi ramane receptiv si nu voi lauda formatia, pentru a nu se naste dupa controverse). Pornita ca un vis ambulant, trupa infiintata de mine si Alexandru Taun, il recruteaza la inceput pe Radu Cristea (fost chitarist Numai pe Rosu), bateristul Razvan Gheorghiu, fiul lui Sorin Gheorghiu din Voievod si solista Tina Roman. Dupa repetitii numeroase trupa debuteaza in noiembrie 2011 in club Zodiar unde canta mai multe cover-uri heavy metal. Din cauza lipsei de timp a solistei, fiind inclusa in mai multe activitati organizate de Scoala de Arte din Galati, formatia renunta la serviciile acesteia. Postul de solista este oferit lui Mihaela Tudose iar trupa isi schimba orientarea spre death/thrash datorita talentului vocalistei. In vara lui 2012 Alex este concediat din trupa din cauza unor neintelegeri cu unii membri din trupa iar postul de chitarist este oferit lui Eduard Buciumeanu. In noiembrie 2012, trupa are un rezultat mai notabil, reusind sa deschida concertul Luna Amara din Scena Cafe. Momentan, trupa se ocupa de lansarea unor piese pana la sfarsitul liceului, fiercare membru dorind sa urmeze diferite facultati prin tara.

In 2012 are loc o tentativa de infiintare a unei trupe, Sanaton, insa cred ca tot ceea ce s-a axat in jurul acestei trupe, este o gluma savuroasa. Trupa reuseste in vara sa concerteze la Foisor, spectatorii reusind sa se delecteze de un spectacol de comedie in toata spendoarea sa.

Tot in 2012, Eduard Buciumeanu infiinteaza trupa Rivia alaturi de Bogdan Voiculescu si Chebac Paul la bass. In acest moment, trupa de progressive metal si avant-garde metal pregateste un demo.

2012 prezinta publicului inca doua formatii, UN NU, trupa de nu-metal infiintata de catre Adrian Mihai, chitaristul din Hathor, si Daily News, formatie de alternative rock infiintata de Marius Mihai, basistul din Hathor. Ciudate alegeri de stiluri, dar cei doi au tot dreptul sa cante ceea ce le place.

Concluzia? Concluzia este cam grava. 80% din toate trupele galatene apar si dispar. Vina poate fi si indreptata spre unii factori precum:

• lipsa salilor de repetitie (o trupa de adolescenti nu are suportul financiar de a pune bazele unei sali de repetitie, nu mai vorbesc de lansarea unui EP sau album)
• lipsa scenei (in ultimii ani, in clubul Zodiar a existat scena pe care majoritatea trupelor aparute dupa 2007 au concertat, insa din cauza situatie economice actuale, clubul a renuntat treptat la latura de rock/metal, considerand ca alte genuri sunt mai profitabile, si nu zic ca nu este asa, bravo lor, macar nu se desfiinteaza)
• lipsa instrumentistilor (am observat ca in ultimii an, putini sunt cei care sunt atrasi de muzica, si mai ales de a pune mana pe o chitara dar si mai grav, bateristii duc lipsa acuta in oras)
• mult mai important, lipsa publicului (treptat, multe persoane nu mai sunt atrase de muzica rock, acestea fiind atrase de muzica promovata de canale precum MTV sau Kiss Fm)
• lipsa publicului duce la disparitia interesului iar asa trupele nu mai apar.

Acum cateva comentarii pe sfarsit. Poate aceste valuri au fost mici si direct proportionale cu marimea orasului, poate chiar si cu recunoasterea lui pe plan national (am intalnit o gramada de persoane inconstiente care habar nu aveau unde este situat Galatiul). Nostalgia mea legata de situatia scenei de aici nu cred ca are puterea de a se transforma intr-un scurt acces de optimism. Marea majoritate a lor au fost infiintate din cauza unor visuri desarte, amestecate cu unele sperante utopice animate de valul rasunator si artificial al multimii in delir din filmarile de pe internet sau televizior. M-am bucurat si eu ca restul ce au facut lafel ca voi bifa prezenta pe scenele din tara cu trupa mea si voi rupe gura targului. Hartuiala zilnica a acestui ideal s-a rezumat intr-un final la o trezire revitalizanta, ca un dus rece, cand am inceput sa descopar situatia pe plan local si national.

Trupele vin si dispar. Ma intreb uneori daca pesimismul general al muzicii poate ingropa de viu un muzician aflat la inceput de drum. S-a pus in discutie problema acelui “Fenomen 10 lei” sau “Fenomenul rock “cancan” care prezinta negru pe alb ce se intampla in tara. Foarte bine ca a fost clarificata agitatia de pe scena noasta, dar daca un incepator citeste astfel de articole, sigur ii vine sa isi vanda instrumentul si daca il mai apuca febrilitatea castigului, se poate muta fara niciun efort in lumea seaca a muzicii comerciale romanesti.

Si cam asa s-a intamplat si aici in oras. Daca as face o concluzie pe fata, nicio trupa din Galati care a dorit sa cante metal nu a reusit sa ajunga unde a vrut cel mai mult. Greenish si Equilibricks au cele mai mari sanse sa se afirme pe viitor, Hathor si cu UN NU arata si ele ca promit multe. Restul, praf si pulbere. Poate asa si ar trebui. Se aplica simplu principiul selectiei naturale. Cele bune raman, celelalte sunt mancate de soarta.

Totusi cel mai important. formatiile care canta cu pasiune, continua. Si sunt unele persoane de respectat. Ii laud pe fratii Mihai pentru ca au pus pasiunea pe primul loc. Imi pare rau de Vepres ca nu au avut avut suportul necesar de a se afirma mai mult. Deplang aproape tot valul de trupe de dupa 2007 pentru ca o parte a dus lipsa grava de talent, altii au avut ghinion.

Acest articol a fost doar o prezentare a unei situatii dintr-un mic colt din Romania. Voi, cei care au avut rabdarea si staruinta sa il citeasca in intregime, va admir pentru "curaj". Sper ca v-am trezit interesul si invit pe toata lumea sa explice clar ce se intampla si in restul tarii in materie de trupe.

Photo credits: Cristian Nastase (www.cristiannastase.ro)

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram