Trei cavaleri ai Apocalipsei in lectura celui de-al patrulea

Editura Herg Benet deschide un capitol in incitant in literatura romana post–post–decembrista (atat de post –, incat poate n-ar trebui sa mai numim 1989 anul zero al istoriei noastre, ci 2010!).

Cu aparitii avangardiste si nonconformiste in poezie si virtuale romane cult, editura, care a implinit deja un an, ar putea avea un viitor stralucit, prin exhibarea si aducerea la suprafata a Untergrund-ului mioritic, care murmura ca un vulcan sub betoane. Auziti huruitul? Ne cheama pamantul…

1.”Si m-am uitat si iata un cal galben-vanat si numele celui ce sedea pe el era: Moartea; si iadul se tinea dupa el…”

Primul cavaler: Cristina Nemerovschi – Sange satanic (observatie pentru feministe: cavalerii erau multigender!).

“Ma consoleaza adesea in nopti gri si fara sfarsit gandul ca lumea asta e atat de imputita, diforma si imbecila incat, oricat de adanc m-as afunda in mizerie, oricat as slabi stransoarea si as ceda iubitei mele, vrajitoarea neagra care imi smulge carnea, imi sangereaza organele si imi ucide incet, perfid si cu precizie neuronii, voi fi oricum, intotdeauna cand imi voi privi reflexia in apa sau oglinda, cea mai minunata fiinta care a existat vreodata pe pamant.” Ce intro! “Vanity – my favorite sin!” (statement inteles ca un apel la transformarea viciilor in virtuti). Cat orgoliu! Dar se putea exprima aceasta idee altcumva? Categoric nu! Daca privim din perspectiva vulturului, totul este nimicnicie ecleziastica, totul este mizerie – pe cand atunci cand mutam camera de filmat in suflet, microcosmosul nostru este, dupa cum sugereaza si Culianu, infinit mai vast decat macrocosmosul. „In mine insumi sunt un rege.” Avem tot ce ne trebuie in noi insine si este greu (daca nu imposibil!) sa ataci solipsismul. Osciland deci intre micromanie si megalopsihie, vedem cu un ochi mizeria si nimicnicia, cu celalalt faptul ca suntem completi, irepetabili si mai-mult-decat-perfecti („Quit being perfect! Let’s evolve!”). Sange satanic este un roman de dragoste, inainte de a fi un proiect de distrugere a societatii noastre. O dragoste, care trece prin ura, pentru exploda ca spiritul lui Nietzsche la Torino.

2. „Vino si vezi. Si m-am uitat si iata un cal negru si cel care sedea pe el avea un cantar in mana lui.”

Al doilea cavaler: Razvan T. Coloja – Recolta rosie (a blast from Oradea!).

Umbra lui Palahniuk pluteste asupra noastra ca un zmeu lansat din iad. Palahniuk ne-a dat forta de expresie, la fel cum Tyler vorbeste cu gura noastra. (Si aici as vrea sa-l salut pe tanarul poet basarabean Ion Buzu, stiu el si cititorii lui de ce.) Cine nu s-a batut dupa vizionarea Fight Club-ului este un scapete! Daca te plimbi prin zona rurala romaneasca, mai ales prin Maramuresul istoric, cu cartea lui Coloja in buzunar, nu uita sa iei cu tine benzina si chibrituri… “Candva, dupa ce al Treilea Razboi Mondial se va fi sfarsit iar supravietuitorii se vor fi tarat afara dintre ruine, foamea si bolile ii vor tine indeajuns de ocupati incat orice forma a religiei isi va fi pierdut sensul. Inca doua generatii si copiii copiilor lor vor lua cu asalt ceea ce va mai fi ramas din biserici, infiintand bordeluri si sedii paramilitare in amvoane. Cutia milei va deveni locul in care cei mai inalti in rang isi vor tine munitia, iar robele cu modele com­plicate vor fi folosite drept pansament pentru cei cazuti in lupta.” Dintr-o perspectiva distopica, ne putem intreba cum va arata omul post-religios? Cum se prezinta o societate de vanatori si culegatori la sfarsitul unei istorii si ale unei civilizatii, care si-au pierdut sensul? Occidentul e mort, traiasca premodernitatea orientala. Pe acordurile unui Mozart cantat la cobza intr-o gama orientala, Seherezada robotica va vorbi in limbi si ne va da tuturor quest-uri mai memorabile ca cele ale Oracolului din Delphi, invatandu-ne cum sa supravietuim intr-un desert care se intinde de pe Acropole la Londra si de la mausoleul Sphinx-ului la World Trade Center.

3. “Si a iesit alt cal, rosu ca focul; si celui ce sedea pe el i s-a dat sa ia pacea de pe pamant, ca oamenii sa se junghie intre ei; si o sabie mare i s-a dat.”

Al treilea cavaler: Lucian Mares – Jurnalul raului (adevaratul Conan al literaturii romane).

Daca cineva ar putea chiar provoca o revolta sociala (sau chiar metafizica), ca acelea din Londra sau Atena (dupa care suspina nesatisfacuta o parte din elita contraculturala romaneasca), o Noapte a Sfantului Bartolemeu (spirituala sau nu, ca la Cioran), acela e Mares. Iti vine sa iesi sa spargi geamuri sau sa impingi cu 100 la piept, dupa romanul lui. Ce e interesant, nu numai la Mares, ci la toti cavalerii in general, este modul cum se joaca cu religia. Nu sunt atei, ci antiteisti. Daca Nietzsche este considerat unul din cele mai profunde spirite religioase din istorie, atunci spiritualismul acestor autori (chiar exprimat a rebours) ii face profunzi si complecsi: ei sunt adevaratii initiati, nu cei care cred din convenienta, care aproba fara a intelege sau sunt obedienti din frica de pedeapsa. Iar cei care au mentalitate de oaie vor striga „vine lupul!”, fara a intelege ca prozatorii critica o forma degradata a religiei, neexcluzand autentica devotiune si o credinta superioara, care se hraneste din aparenta necredinta. „Cand ucizi instantaneu, pierzi tot farmecul. Crima rapida este doar eficienta. In ea nu este investita nici un fel de pasiune, nici un fel de traire sub­lima. Strangulatul, inecul, trasul in teapa, tortura lenta, jupu­irea, mutilarea sunt moduri sublime de a ucide, care reusesc sa pastreze frumusetea, farmecul si semnificatia simbolica a mortii. Toate modurile in care ucizi lent au o valenta contem­plativa, iar contemplarea aduce iluminarea. Uciderea lenta e asemeni unei rugaciuni.”

4. „Si am vazut cand Mielul a deschis pe cea dintai din cele sapte peceti, si am auzit pe una din cele patru fiinte zicand cu glas ca de tunet: Vino si vezi. Si m-am uitat si iata un cal alb si cel care sedea pe el avea un arc; si i s-a dat lui cununa si a pornit ca un biruitor ca sa biruiasca.”

Al patrulea cavaler: Stefan Bolea – Gothic.

Voi fi scurt, pentru ca nu vreau sa ma „lustruiesc”. Am descoperit ca poeziile, daca nu sunt chiar adevarate, creeaza in timp valoare de adevar. Imi traiesc deseori versurile, uneori ca o victorie, alteori ca o penitenta. Plimbandu-ma ieri prin oras, mi-am dat seama ca prima poezie din Gothic exprima un adevar personal de netagaduit:

„pe langa groapa mea trec cupluri de indragostiti turisti cu biciclete, batrani care-si plimba cateii iar vara abia mijita imi aduce miros de fan proaspat desi sunt ingropat de viu.”

Sometimes death is truer than life (although life may be more frightening). Sometimes we must descend into hell to find awakening.

Cartile celor trei cavaleri pot fi comandate aici. Puneti-le pe acelasi raft, chiar langa Biblie!

Articolul de mai sus este semnat de Stefan Bolea si a aparut in numarul 32 al revistei culturale EgoPHobia.

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram