Cronica As I Lay Dying - Frail Words Collapse

de Morrison

Cronica As I Lay Dying - Frail Words Collapse
Provenind din San Diego, CA, As I Lay Dying (formatie de christian metalcore, numele provine de le o carte scrisa de William Faulkner, ce poarta acelasi nume) au avut inca din 2001, o data cu formarea formatiei si lansarea primului lor album, Beneath the Encasing of
Ashes, un succes mare fiind cea mai bine vanduta formatie de la casa de productie unde erau semnati la vremea aceea.

Si asta cu toate ca au beneficiat de publicitate extrem de redusa, iar eu personal consider primul lor album un esec, sarac in a dovedi ceva, insa totusi a facut-o. A dovedit potentialul ce zacea in aceasta formatie, si sa nu uitam ca metalcore-ul era abia la inceput pe atunci.

Cronica As I Lay Dying - Frail Words Collapse
As I Lay Dying

Insa in 2003 au obtinut un contract cu Metal Blade Records, si au lansat primul lor album cu adevarat profesionist, numit Frail Words Collapse. Pentru mine acest album a insemnat intrarea mea pe un nou teren al muzicii, a fost prima experienta care am avut-o cu stilul metalcore, si, cu toate ca atunci nu suportam tipetele din metal prea mult, tobele din As I Lay Dying mi-au atras atentia in totalitate.

Sunau cum nu mai auzisem vreodata, sunau puternic, violent si rapid (dar majoritatea suna asa, nu? Nu, nu si ei pe acest album), ca gloantele evadate din pistolul unui urias, fiecare beat avand impact nimicitor, de parca in loc de snare tobosarul (Jordan Mancino) ar fi folosit tot un bass drum, cand de fapt banuiesc ca are un over-use de toms.

Albumul l-am ascultat doar dupa ce vizionasem clipul la piesa 94 Hours, ce incepe brutal si se termina cu repetarea riffului principal catre fade-out. Este de asemenea opening track-ul albumului si pot spune ca nu puteau alege mai bine. Ritmul tobelor frenetic alergand prin timpane ca dupa scurt timp sa fie acompaniat de vocea foate puternica a front man-ului Tim Lambesis, probabil tipul cu cel mai heavy screaming din scena metalcore.

Cronica As I Lay Dying - Frail Words Collapse
As I Lay Dying

Riffuri catchy, break-down haotic, double-drumming, toate elementele pentru a face din aceasta piesa un hit, si un deliciu pentru adeptii moshing-ului (pogo). Categoric cea mai buna piesa de pe album, si un schelet pentru altele.

Continuam catre piesa a doua, Falling Upon Deaf Ears, o piesa scurta (2:31), o piesa buna, la fel de heavy ca si precedenta, putin repetitiva dar solo-ul de la sfarsitul piesei compenseaza. O piesa plasata bine folosind drept pod intre 2 hituri, doarece urmeaza Forver.

Al 2-lea single extras de pe Frail Words Collapse, beneficiind si de un videoclip, Forever este deja o melodie clasica pentru fanii genului. Pentru mine este aur, si unica oricat de mult li se va parea unora ca alte formatii seamana cu As I Lay Dying, sau viceversa.

Prima melodie de pe album, si una dintre putinele din palmaresul formatiei, care are un refren cantat, si nu tipat, Tim fiind secundat la refren de basistul Clint Norris si ale lui clean vocals. Mai lenta si, in opinia mea si a majoritatii, nu la fel de una ca 94 Hours, Forver este totusi un highlight al acestui album. Pasaje rapide, altele lente, emo influenced, dar decent.

Cronica As I Lay Dying - Frail Words Collapse
As I Lay Dying

Trecem mai departe la Collision. Un intro melodic, riffuri catchy cum suntem deja obisnuiti, si mai putin dura decat celalte piese de pana acum, probabil fiind mai afectata de melodicitatea si catchiness-ul piesei. Al 3-lea single dar care n-a mai beneficiat de video clip.

Distance In Darkness, melodie structurata prin sunete ciudate si haotism, tipete si nici un riff clar. Intra putin in peisajul mathcore-ului dar ii lipseste tehnicitatea necesara astfel pierzand, dar revenindu-si pe la jumatatea piesei cand avem parte de un refren vocal si de beat-uri normale, nu matematice.

Mellow, asa incepe urmatoarea piesa, Behind Me Lies A Fallen Soldier, una dintre preferatele mele. Una dintre cele mai lente melodii de pe album, in care se afla si ceva vorbit, aici influentele emo, in ciuda vorbitului nu cantatului pe emo vocals, devin cele mai evidente.

Undefined, urmeaza structura 94 Hours dar totusi intr-un stil unic si mai lent, dar la fel de heavy. Nimic mult de spus.

Insa urmatoarea piesa, A Thousand Steps, incepe brutal, tipete, influente mathcore, lipsa de riff, un fel de break down continuu, nu neaparat un trademark, dar cu siguranta drumming-ul rapid va va face sa iesiti din minti si sa vreti sa spargeti tot ceea ce gasiti in jur. 1:45 de brutalitate descarcata-n sangele vostru.

Si continuam cu o piesa cu riff mai catchy ca toate, rapida, melodioasa si superba. The Beginning. Un highlight al acestui album, repetativ ce-i drept, dar piesele sunt asa scurte incat evita riscul de a deveni plictisitor.

Song 10, asa se numeste a zecea piesa, original nu? Vocea intra in peisaj abia dupa 2 minute de mellow guitars si, fiind o piesa lenta si nu prea mult interesanta o puteti lua ca un filler, de umplutura, chiar daca mie imi place, iar cele 2 minute de mellow guitars la inceput sunt bine primite dupa nebuneasca piesa de dinainte.

The Pain of Separation. Inca o piesa mathcore style fara riffuri principale si o structura anume, sunete ciudate si drumrolling abundent. Nu prea mult de spus,decat ca este scurta, pentru a nu ne plictisi mult inainte de a face urmatorul pas catre ultima piesa, si un ultim highlight al acestui album.

Elegy, once again, de la bun inceput suntem asaltati de un riff la fel de catchy ca si celalte mentionate, bine structurata dar repetativa nitel, facandu-si un brand din asta, dar este de iertat. O combinatie de emotie si ura terminandu-se prin fade out, timp in care stau si reflect.

Si cam asta a fost albumul "pionierilor" As I Lay Dying. Nu deosebit, dar poate mai mult decat bun, mai ales la data lansarii. Chitarile nu fac mare valva in muzica lor, solo-urile fiind destinate altor formatii precum All That Remains, Shadows Fall sau Trivum care pot aduce niste shredding oricand in aceasta scena muzicala, insa tobele si stilul inconfundabil, la fel si vocea lui Tim, fac din acest album, cel putin pentru mine dar cred ca vorbesc in numele mai multora, unul din clasicele genului.

N-au fost doar ei printre primii care au dus metalcore la un anumit urmator nivel, au fost si altii si mai buni, dar au reusit prin forta lor de a crea ceva care este, daca nu memorabil, macar pe jumatate groundbreaking pentru acest subgen. Toate peste toate, eu ii consider unici si le iubesc muzica. I'm out.

Cronica As I Lay Dying - Frail Words Collapse
www.asilaydying.com
www.myspace.com/asilaydying

Navarro
Nota: 9/10

Tracklist:

01. 94 Hours
02. Falling Upon Deaf Ears
03. Forever
04. Collision
05. Distance Is Darkness
06. Behind Me Lies Another Fallen Soldier
07. Undefined
08. A Thousand Steps
09. The Beginning
10. Song 10
11. The Pain of Separation
12. Elegy



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: