Biografie Ashaena



Ashaena

Genuri muzicale:
Folk metalPagan

Trupe similare:
Bucovina  Amorphis  Eluveitie  Arkona  Ensiferum  Korpiklaani  Agalloch

Ashaena a aparut mai intai ca proiect solo al lui Cosmin Duduc. Acesta a compus majoritatea pieselor in perioada iunie -august 2006, inregistrandu-le cu ajutorul unui computer si uploadand-ule pe diverse website-uri specializazate. In prima faza aceste materiale nu au reprezentat decat doar idei pentru repetitiile viitoare, idei ce urmau a fi dezvoltate impreuna cu viitorii membri Ashaena. Trupa abordeaza un metal pagan cu influente preluate din traditia si folclorul romanesc imbinate cu elemente de black metal. Putem spune acestui stil pe buna dreptate Metal Moldovenesc Pagan. Urmatorul membru Ashaena a fost fratele lui Cosmin, Alex, care deja incepuse sa cocheteze cu percutia si studia tobele. Au urmat apoi Adi Gherghe la chitara solo, Tudor "Napasta" Bostan la bass si apoi Vlad "Vuiet" Balaban la vocea a doua. In urmatoarea perioada de timp Cosmin a creat versurile pentru majoritatea pieselor. Prima repetitie Ashaena urma sa fie pe 20 iunie 2007, imediat dupa ce Cosmin, Alex si Tudor s-au intors de la Artmania. Repetitia a fost in Iasi la Midi Panic, sala prietenilor de la Bucovina. In urma acestei repetitii trupa si-a dat seama de incompatibilitatea stilului muzical abordat de Adi la cealalta chitara si a hotarat sa caute alt chitarist. Acesta nu a intarziat sa apara, in persoana lui Vlad Datcu, fost membru Innergrave. Intre timp a fost cooptat si Maximilian Lupu la clape. Vlad s-a integrat foarte bine in trupa si in sound-ul acesteia aducand multe imbunatatiri pieselor. Toate piesele au fost dezvoltate si imbunatatite, astfel incat materialul ce era uploadat pe internet si circula deja in lumea metalului underground a ajuns sa nu mai prezinte o relevanta majora pentru sound-ul trupei. Repetitiile au continuat cu succes, fiecare melodie inregistrata cu un an in urma fiind studiata, dezvoltata si invatata de toti membrii trupei. Inainte de concertul din Galati, la ultimele repetitii, Max si-a exprimat indisponibilitatea pentru repetitii si concert. Ca o masura de urgenta dar si ca realizare a unei idei mai vechi, a fost cooptat violonistul Andrei Ignat, pentru a umple golul lasat de clapa. In prezent, trupa are cinci membri: Alex "Mosh Strechia" Duduc - tobe, Vlad "Vuiet" Balaban - voce, tulnic, Tudor "Napasta" Bostan - bass, Cosmin "Hultanu" Duduc - chitara ritmica, voce, caval, tulnic, Vlad Datcu - chitara solo. Cantam pentru toti cei ce se simt izvorati din asta glie. Pretuim traditiile, folclorul si mitologia romaneasca si incercam sa le facem cunoscute atat prin versurile cat si prin sonoritatile muzicii noastre. Trebuie sa fim mandri de istoria si de stramosii nostri. Traim intr-o acuta criza de identitate nationala care se desfasoara pe fundalul unei crize culturale. Din ce in ce mai multi tineri imbratiseaza pseudo-valori de import neglijand, ignorand sau pur si simplu nestiind de existenta unor valori pur nationale, simboluri mito-folclorice arhaice, chiar pre-crestine. Crestinismul nu a facut decat sa imbrace intr-o noua haina vechile simboluri si conceptii religioase ale celor statornici aici. Credinta zamolxiana era oarecum similara crestinismului si de aceea aceasta religie a fost asimilata foarte rapid si usor, fara varsare de sange si macel. Din pacate, ea a fost asimilata, incepand ulterior sa perverteasca vechile simboluri are mitologiei dacice si sa le catalogheze drept "rele", "ale necuratului". Ar fi multe exemple de dat aici dar acesta nu este un eseu etnologic. Luptam impotriva falselor traditii! Acesta este miezul ideologiei noastre. Luptam pentru cunoasterea si promovarea simbolurilor mito-folclorice autohtone. Ne dezicem total de orice conceptie de tip arian, rasism, nazism sau alte astfel de ideologii extremiste. Nu negam faptul ca suntem nationalisti si ne iubim patria si vatra stramoseasca dar nu suntem adeptii unor simboluri folosite in scopuri propagandiste de alte curente ideologice. Suntem de aici, vlastare de stramosi. Suntem speranta lor de peste veacuri si incercam sa nu ii dezamagim. Au ingrasat tarana cu trupurile lor pentru ca noi sa fim. Ne-au dat orizont si nume. Suntem neam de piatra stropita cu sange. Atat timp cat oamenii isi iubesc tara si traditiile si nu sunt condusi intelectual de citate preluate din lucrarile unor oameni care nici macar nu au fost romani, atat timp cat tinerii romani ar studia mai cu interes personalitatile autohtone decat cele de peste granita, spre a-si creea simboluri personale demne de urmat, atat timp cat tot ce simti pentru aceasta tara izvoraste din suflet si nu este rodul unui snobism bolnav, putem spune ca mai avem speranta de a fi demni intru legamantul strabunilor. Pentru cine se intreaba, Ashaena (a se citi Așena), a fost unul din primele nume ale Marii Negre. In limba scitilor aceasta insemna albastru inchis. "Grecii, in primele lor peregrinari, i-au spus Axeinos (cea neprimitoare), poate- ncercand astfel o echivalenta fonetica din limba scitilor în greaca. Ori, poate, din pricina furtunilor care i-au scuturat zdravan. Nu i-au scuturat însa suficient de tare din moment ce au întemeiat pe malurile sale adevarate orase, cetati si antrepozite comerciale. La scurt timp dupa aceea, Marii i s-a spus Pontus Euxinus, Marea cea Ospitaliera." (Vasile Parvan - "Dacica") Precum apa marii da forme care mai de care mai frumoase si bine ticluite pietrelor, stancilor, slefuindu-le fin, astfel incercam prin muzica noastra sa slefuim sufletele oamenilor, sa le aducem dragostea de tara, de traditii, de tot ce e propriu noua, ca neam. Ashaena este acel mister, acea dorinta si simtire launtrica ce ne umple sufletul. Este acel fluid ce ne da puterea si taria de a tine capul sus si de a iubi vatra stramoseasca.


Aboneaza-te la newsletter
Join the ranks ! LIKE us on Facebook