"Calea" Ashaena catre cel mai frumos album romanesc al anului (Recenzie de album)

de Andreea Gherfi




Ca un ritual mostenit din misterioasa comuniune a constiintei umane cu nemarginirea naturii care ne-a pus pamant sub talpi, Ashaena au tesut "Calea" catre o noua calatorie spirituala, faurind un baier pretios ce lumineaza calea sinelui prin desisul intunecat al deznadejdii.

Tematica celui de-al doilea album Ashaena isi trage esenta din primele razboaie ale neamului, primele batalii ce ne-au ramas scrise-n sange, pastrandu-si in acelasi timp sorgintea pagana intr-un echilibru frumos dintre vers si muzica. Matur si asezat, "Calea" cuprinde un set de sapte piese ce cuceresc rapid fiinta, o arunca-n focul nenorocirii pentru a o descanta de toate relele omenirii.

Tapae 87 deschide albumul cu un cantec al devenirii, fiind o insusire deplina a semnificatiei cuvantului "ashaena". Misterul povestii continua cu invocarea spiritului de lupta al strabunilor intr-o compozitie ce da titlul noului material si deschide Calea catre una dintre cele mai interesante compozitii pe care le-am auzit in ultima vreme. Intens impodobita cu elemente din folclorul romanesc, Tara Berladnicilor face inima sa tresara, fiind un giuvaer care sta cu mandrie si pe fluierul lui Andrei Olteanu (E-an-na). Crapat di Cer si Spirit-Sageata devin punctele culminante al unei aventuri intunecate din care scapa doar cel care are puterea sa se lase purificat de dualitatile naturii, apa si foc sau cer si pamant. In Zbor insetat calatorul cauta sa-si indeplineasca destinul mostenit, gasindu-si ritualul de sacrificiul in Mos Urs, piesa ce devine liantul celor sase care o precedeaza si care incheie ceea ce Ashaena au numit simplu: "Calea"

"Calea" este de departe unul dintre cele mai frumoase albume ale lui 2016, un material copt bine in care se simte meticulozitatea si talentul unor muzicieni care au tinut sunetul cat mai aproape de sanul folclorului romanesc, dar pastrand vii elementele ce definesc genul caruia formatia ii apartine. Calea e este exemplul concret ca folk/pagan metalul este o sursa frumoasa de inspiratie si ca valoarea muzicii compuse sta in dexteritatea cu care artistii sunt in stare sa-si imblanzeasca ideile. Din punct de vedere tehnic, noul album Ashaena suna mult mai legat decat primul, "Cei Nascuti din Pamant", aspect ce este absolut normal atunci cand vorbim despre formatii care evolueaza cu fiecare nota pe care o compun.

Imi place sa cred ca acest album este o conspiratie impotriva lucrurilor nefiresti precum muzica fara esenta, ca un dar frumos si blestemat din pricina caruia Marius, Hultanu, Strechia si Vrancu nu pot inchide ochii noaptea.

Va recomandam sa ascultati acest album!

Ashaena Facebook



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:






Like us on Facebook