Ava Inferi: O atmosfera de vis. Interviu in exclusivitate

Am placerea de a va introduce in atmosfera trupei Ava Inferi, unul dintre headlinerii festivalului “Ost Mountain Fest”, ce va avea loc la Busteni, in Poiana Cerbului, in perioada 6-8 August, anul curent. Interlocutorul meu este nimeni altul decat cel alaturi de care trupa Mayhem a reinviat si alaturi de care a inregistrat produse precum “Wolf’s Lair Abyss”, “Grand Declaration Of War”, “Chimera” sau “Ordo Ab Chao”, si anume chitaristul Rune Eriksen.

Dupa despartirea de trupa Mayhem, Rune s-a dedicat lucrului alaturi de noua sa trupa, ce poarta numele de Ava Inferi. Mai multe despre toata povestea din spatele trupei, a muzicii si a conceptului liric, precum si nenumarate alte detalii, puteti citi in interviul de mai jos, poate unul dintre cele mai complexe realizate pana acum. De asemenea, puteti urmari si fotografii nepublicate pana acum, din colectia personala a artistului.

1. Salut Rune! Ma bucur ca in sfarsit pot sa te invit la o discutie pentru revista on-line METALHEAD. Cum este inceputul primaverii in Portugalia? Cred ca soarele este ceva mai prietenos acolo...

R: Ei bine, dupa o iarna ingrozitoare, cu vant puternic si ploaie, acum este o usurare sa vezi cum lucrurile incep sa se schimbe. Vara pare ca bate la usa, asadar acum sunt si mai motivat sa fac tot ce am de facut.

2. Cine este personajul principal din viata ta? Carmen sau Ava Inferi? Cum ai cunoscut-o pe Carmen?

R: Hehe, buna intrebare. Ei bine, Ava Inferi nu ar fi existat fara Carmen, asta-i sigur. Am cunoscut-o pe Carmen in timp ce eram intr-o vacanta in Portugalia impreuna cu cativa prieteni de-ai mei. Prietenii mei au mai fost in Portugalia de mai multe ori inainte de prima mea calatorie, asa ca aveau deja un grup de prieteni aici, pe care ii vizitau in mod regulat, printre care si Carmen. Am fost invitati la o bauta intr-un weekend si asa le-am cunoscut prietenii si, evident, pe ea.

De fapt, am vorbit odata cu ea la telefon inainte sa ne intalnim, conversatie in care am vorbit ca un imbecil. Imi amintesc ca i-am spus, fiind destul de beat, ca atunci cand ne vom intalni ii voi aduce biscuiti si prajituri din Norvegia. Nu stiu de ce am spus asta, dar, oricum, tinandu-mi promisiunea, am adus cu mine o punga de biscuiti si i-am daruit ei, cand ne-am intalnit pentru prima oara aici, in Lisabona. A fost un cadou interesant, desi imi scapa acum daca a fost apreciat sau nu, hehe. Aceasta a fost in mare prima noastra intalnire. Oricum, ne-am inteles bine din prima si de atunci (aproape de atunci) suntem un cuplu. O poveste romantica si amuzanta, nu-i asa?

3. Sa incepem cu ce s-a intamplat cu Ava Inferi in ultimii ani. Stiu ca formatia este foarte aproapiata de fanii tai personali, dar sunt o multime de oameni care sunt interesati sa afle povestea din spatele aceastei formatii, cum a fost creata, cum au evoluat lucrurile de la infiintare si pana acum...

R: Cred ca nevoia de a dezvolta un alta latura a personalitatii mele a coincis cu mutarea mea in Portugalia in 2004. Am privit lucrurile in perspectiva si, posibil pentru prima oara in viata mea, am simtit bucuria de a fi realizat ceva. Desi probabil nu stiam ce, daca ma intelegi. Am simtit o stare de liniste diferita si cred ca era vorba de acea senzatie pe care o ai cand realizezi ca exista mai mult in viata decat ceea ce traisem eu pana atunci. Eram o persoana foarte sumbra cand traiam in Oslo si am facut o multime de prostii si lucruri indoielnice (!), sunt primul care recunoaste asta. Si de asemenea, cred ca aceste lucruri din jurul meu chiar m-au facut sa fac si mai multe lucruri extreme. Ca si cum ai alerga intr-o spirala descendenta fara frane, daca are sens ceea ce spun.

De asemenea, cred ca am intalnit-o pe Carmen la momentul potrivit din viata mea, pentru a avea pe cineva care sa tina la tine cu adevarat si sa aiba rabdare. A fost o experienta cu totul noua. Bine-inteles, am avut si inca mai am prieteni in Oslo, dar imi doream ceva mai mult, si, probabil, cel mai important lucru, am simtit nevoia sa ma redescopar...

M-am redescoperit pe mine insumi atunci cand m-am mutat aici si am vazut lumea in culori, altfel decat in revelatiile sumbre pe care le aveam anterior.

Aceasta pace interioara precum si acesta nevoie de liniste si de reflectie au dat nastere formatiei Ava Inferi. Imediat dupa intoarcerea mea in Portugalia din turneul Chimera din 2004, am inceput sa cochetez cu unele pasaje muzicale mai blande si mai profunde (desi inca intunecate), probabil ca urmare a epuizarii din turneu sau cam asa ceva .... Tocmai ma relaxam la un pahar de vin, cand mi s-a dezvaluit o lume ce in realitate era veche, dar pe care eu abia o descopeream. Locuiam deja impreuna cu Carmen, asa ca am rugat-o sa vina cu ceva nou din punct de vedere muzical peste ceea ce compusesem eu si astfel s-a nascut Ava Inferi.

Dupa cateva luni in care am adunat multa muzica noua pe calculatorul meu, la ziua de nastere a lui Carmen, au fost invitati toti prietenii ei la o petrecere nebuna cu vin si mancare din belsug aici, pe terasa noastra. Atunci l-am cunoscut pe Jaime, care, cateva saptamani mai tarziu, a devenit basistul trupei. Ne-am dat seama ca aveam multe idei asemanatoare, de asemenea ambilor ne placeau filmele horror si asta ne-a facut sa ne apropiem imediat. Jaime l-a adus in trupa pe bateristul Joao "Bandido" Samora, cu care cantase impreuna intr-o trupa de metal numita Ramshakles sau cam asa ceva, prin anii '90. Cele patru pietre de temelie erau la locul potrivit si a inceput lucrul la albumul de debut "Burdens". Am ales studioul Top Room din Norvegia si am semnat cu ei, pe de o parte pentru ca il stiam pe proprietar foarte bine, iar pe de alta parte datorita locatie fantastice si setului de echipamente impresionant. Acestea s-au intamplat in iunie 2005.


Cand am inregistrat si am lansat albumul, cu toti am stiut ca nu vom sustine concerte pentru a-l promova. Aceasta decizie a fost luata datorita materialul in sine, deoarece era destul de dificil din cauza anumitor pasaje acustice mai delicate, dar si datorita faptul ca eram foarte ocupat cu Mayhem. Cu toate acestea, imediat dupa lansarea albumului "Burdens", in timpul inregistrarilor si turneului cu Mayhem (Ordo Ad Chao) am inceput sa strang material pentru urmatorul album, "Silhouette" din 2007, care are anumite tempo-uri mai alerte pe alocuri, dar este un album foarte puternic, in opinia mea. De aceasta data studioul ales a fost unul portughez, in principal pentru ca era la indemana. De fapt, cred ca punctul slab al acestui album este productia, suna poate un pic prea ascutit si prea modern, dar asta e ceea ce am vrut atunci. Cu toate acestea, materialul este foarte bun si acest album contine unele dintre piesele mele preferate din istoria Ava Inferi (asculta The Dual Keys, Pulse Of The Earth, etc). Studioul era situat in Braga, un oras “foarte” catolic de aici din nord, unde am locuit timp de 4 saptamani intr-o casa rezidentiala, inregistrand. (De fapt, bucati din melodia "Viola", clopotele si sirenele in ploaie, au fost inregistrate deschizand fereastra de la studio si tinand microfonul afara, pe geam) Dupa lansarea acestui album am avut primele concerte, drept formatie din deschidere pentru trupa Christian Death, in Madrid si Barcelona (Spania). Am mai avut cateva concerte in timpul acestei lansari, dintre care 4-5 concerte in Portugalia si o aparitie la Hellfest Open Air din Franta, in 2008.

Apoi a venit despartirea de Mayhem. Imediat dupa asta, am plecat intr-un mic tur scandinav cu Ava Inferi, facandu-ne incalzirea pentru sesiunile de studio ale albumului Blood Of Bacchus care au fost efectuate in noiembrie si decembrie 2008, in studio-ul nostru nr. 1- Top Room din Norvegia. In timpul acestor inregistrari am primit o oferta sa plecam in turneu cu Tiamat si The 69 Eyes prin Europa, astfel incat am finalizat albumul si ne-am intors in sala de repetitii pentru a pune la punct niste compozitii live. Turneul a decurs foarte bine si dupa intoarcerea noastra in Portugalia albumul a fost lansat cateva luni mai tarziu si a fost primit foarte bine si laudat in mass-media europeana. Dupa aceea, am mai avut cateva spectacole pe ici-pe colo, inclusiv unele festivaluri aici, in Portugalia. In mod ciudat nu am fost excesiv de ocupati, avand in vedere efortul muzical depus. Oricum, timpul petrecut acasa a fost folosit din plin si in cateva luni vom fi gata cu noul album. Ne asteapta vremuri interesante, din nou ... Asta a fost un fel de rezumat, mai sunt multe povesti interesante de spus, dar pe care le vom dezvalui data viitoare, hehe.

4. Ultimul vostru album este intitulat "Sangele lui Bacchus"(“Blood Of Bacchus”) si a fost foarte apreciat de fani si de mass-media metal mondiala. Numele ales este destul de ciudat, deoarece si noi avem, in cultura noastra, un mit cu Bachus, zeul vinului. Despre ce este vorba? Exista vreo legatura? Banuiesc ca este si aici o poveste interesanta, in spatele acestui concept.

R: Ei bine, ideea pentru titlul am concretizat-o dupa mai multe ganduri si reflectii pe care le-am avut in ultimii ani, pe cand eram inca in Mayhem. Exista o componenta tragica in acest titlu, un fel de sacrificiu si are mai mult sau mai putin legatura cu ultima mea perioada din Mayhem. In ultimele turnee cu ei eram mai tot timpul beat, atat pentru a intra intr-o dispozitie buna, pentru a reusi sa urc pe scena cat si pentru a fi pe aceeasi lungime de unda cu ceilalti membrii ai formatiei, sa fiu o parte integranta a...intregului. Nu mi-a placut felul in care ajunsese totul, sau mai precis, ma schimbasem pe parcursul acelor ani si a face parte din acea formatie devenise din ce in ce mai greu pentru mine. Eram destul de beat la majoritatea concertelor, saptamani la randul, adesea consumam 3-4 sticle de vin inainte de a urca pe scena, pentru a-mi putea “juca rolul” si pentru a putea deveni Blasphemer, un sfert din monstru cu patru capete.

Bacchus este, asa cum stim cu totii, zeul asociat cu vin, veselie, teatru si divertisment, dar este totodata un personaj tragic reprezentand reversul medaliei in ceea ce priveste distractia- tristetea si excesul. Cred ca toate astea m-au facut sa aleg acel titlu, reversul medaliei pentru toate. Cand te opresti din ras (vorba vine) ... realizezi ce ai sacrificat pentru a ajunge acolo unde esti. Toate lucrurile care nu au mers bine cu o noapte inainte, toate regretele, cuvintele otravitoare si amintirile amare. "Sange" simbolizeaza grijile si vremurile grele (de asemenea si vinul in sine), tot ceea ce a trebuit sa “sacrific”, si cu toate astea imaginea lui Bacchus a fost folosita pentru ceea ce reprezinta in cadrul mitului.

Paradoxal, pentru mine si Ava Inferi, muzica de pe acest album este un tribut adus laturii pozitive a lui Bacchus, muzica compusa intr-o perioada “noroioasa”. Titlul este oarecum asimilat intr-o perspectiva opusa in minte. Sunt aspecte intr-adevar sumbre si intunecate in muzica si versurile noastre, si totul se intrepatrunde. Cu alte cuvinte, este un album care contine toate gandurile mele din aceasta perioada din viata mea, plina de schimbari. Toate astea pot fi privite drept o piatra de hotar.


5. Ai o piesa grozava pe albumul " Blood Of Bacchus " impreuna cu celebrul Garm de la Ulver, cu vocea lui incredibila. Cum s-a intamplat asta? Imi amintesc o data cum Garm a spus publicului ca el nu va mai canta niciodata metal ... dar, iata-ne aici, in zilele noastre, si Garm canta cu tine ... dark metal! Combinatia dintre vocea lui, vocea lui Carmen si muzica Ava Inferi suna exceptional!

R: Da, multumesc. Sunt foarte multumit si eu de acea colaborare, nu ar fi putut sa iasa mai bine dupa parerea mea. De fapt, ideea ne-a venit intr-o noapte in timp ce Carmen si cu mine stateam acasa la un pahar de vin si ascultam muzica. Am dat intamplator peste pagina MySpace a lui Ulver si am fost amandoi uimiti de ce-am auzit. Cred ca era vorba de cateva piese de pe albumul lor “Shadows Of The Sun”, pe care l-am cumparat instantaneu online, desigur.
Nu il mai ascultasem pe Ulver de ceva timp asa ca mai mult din curiozitate am ajuns pe acel site...

Cateva saptamani mai tarziu, ascultand tot albumul, Carmen a mentionat ca ea ar dori sa participe si Garm la unul dintre cantecele noastre, avand in vedere ca ii placea foarte mult vocea lui. Eu, care chefuisem ocazional cu el in tinerete, i-am scris un e-mail si a acceptat imediat. Cateva luni mai tarziu, dupa ce am tot facut schimb de fisiere de la unul la altul .... a aparut “Black Wings”.

6. Cum este pentru un tip din Norvegia sa se mute, sa traiasca si sa cante metal in Portugalia? Banuiesc ca sunt o gramada de diferente culturale, in ceea ce priveste chiar si scena metal... Ce ne poti spune despre asta?

R: Stau si ma gandesc din cand in cand si eu la asta. Cateodata nu-mi vine sa cred ca locuiesc aici, daca intelegi ce vreau sa spun. Totul este atat de diferit. Vreau sa spun, si nu vreau sa sune stupid, ca doar uitandu-ma pe fereastra sau de la terasa mea, senzatia de schimbare isi face cu adevarat simtita prezenta, spunandu-mi, aproape literal, ca orice, si vreau sa spun chiar orice, este posibil.

Cu toate acestea, exista dezavantaje evidente in a trai atat de departe de "centrele muzicale", cum ar fi Oslo, Londra, etc, biletele de avion sunt si ele mai scumpe si, de asemenea, comunitatea metal de aici este oarecum mai saraca in resurse, daca intelegi unde bat. Este mai greu sa organizezi concerte, este destul de greu sa gasesti sali de repetitii in zona. Noi, Ava Inferi, am fost destul de norocosi cu sala noastra de repetitii, avem contracte avantajoase cand avem chef sa repetam. Dar cu evenimentele si concertele este destul de greu. Remuneratia, termenii si conditiile sunt destul de precare.... Dar, da, exista atat diferente cat si dificultati de care ne lovim ocazional, in mod evident, dar nimic care sa nu poata fi rezolvat. Drept sa-ti spun: nu as schimba nimic :)
Lasand la o parte scena muzicala si dificultatile sale, Portugalia este intr-adevar o tara foarte frumoasa. Imi place foarte mult sa locuiesc aici. Sunt multe cladiri si locatii istorice magnifice, plaje superbe si “colturi” magice. Oamenii buni, prietenosi si deschisi, cu o doza sanatoasa de ospitalitate, un loc perfect pentru un norvegian rece, introvertit si bautor de vin, ca mine .... hehe.

7. In ceea ce priveste scena metal din Portugalia, stiu de colaborarea lui Carmen cu Moonspell. Inca mai lucreaza cu ei?

R: Da, Carmen inca mai lucreaza cu Moonspell. Stiu sigur ca va participa la mai multe spectacole cu ei in aceasta toamna, lucru care ma bucura.

8. Se pare ca nu renunti la rolul de “personaj malefic”, hehe, asa ca esti din nou in turneu cu Aura Noir, faceti o gramada de lucruri. Am vazut de asemenea, ca esti confirmat la mai multe festivaluri europene mari in acest an. Ce alte planuri mai are “cea mai urata” trupa din lume?

R: Momentan lucram la finalizarea pieselor pentru urmatorul album Aura Noir, care va fi lansat de o casa de discuri “secreta” (nu este inca oficial), speram noi pe la sfarsitul lui octombrie. Cred ca avem in jurul de 8-9 piese pana acum, care poarta amprenta sunetului Aura Noir, poate mai aproape de albumul "The Merciless" decat de "Hades Rise". In afara de asta, avem concerte pe ici-pe colo si ne gandim la un turneu in Statele Unite pentru anul viitor, precum si la mai multe turnee aici, in Europa.

9. Daca vorbim despre metal si Aura Noir, hai sa pomenim si de scena black metalului din zilele noastre. Nu stiu daca esti interesat de asta, dar ar fi interesant sa aflam opinia ta cu privire la ultimele albume Darkthrone sau Burzum, de exemplu. Crezi ca genul black metal va fi capabil sa filtreze intr-adevar formatiile “de forma” de cele care sunt cu adevarat “pe bune”? Exista vreo speranta in aceasta nebunie generala de clone fabricate de catre casele de discuri si promovate drept "revelatii"?

R: Ei bine, in primul rand nu pot comenta nimic legat de Burzum sau Darkthrone pentru ca nu sunt la curent cu cele mai noi lansari ale lor. Daca genul black metal va fi capabil sa filtreze formatiile “de forma” de cele care sunt “pe bune”? Cred ca intr-o anumita masura, toate genurile fac asta. In momentul in care un anumit stil sau o miscare isi pierde popularitatea in cadrul marii mase, oamenii si formatiile vor “disparea” odata cu acea popularitate, asta cred. Vor aparea intotdeauna formatii in afara tendintelor sau formatii promovate intens dar cred ca cele "adevarate" vor exista mereu, asa ca, da, timpul filtreaza totul. Personal, in perioada asta prefer sa ascult albume de metal clasic sau diverse tipuri de muzica ambientala sau trupe de gotic rock vechi. Intr-un fel, imi place sa creez lucruri extreme, dar nu-mi place sa le ascult.... ironic, hehe. Probabil inca mai exista trupe extreme care sunt capabile sa produca lucruri interesante si in acelasi timp noi, precum fac trupele mai vechi, dar mai au inca o cale lunga de strabatut, in opinia mea. Pana atunci, ma duc sa ascult Priest sau Fields of the Nephilim...


10. Poate ca nu o sa-ti placa prea mult intrebarea sau poate ca este deja perimata, dar in Romania sunt o multime de fani Mayhem care sunt inca interesati de motivele plecarii tale de la Mayhem. La urma urmei, tu esti al doilea tata al acestei formatii, dupa Euronymous, ai dat nastere pentru a doua oara acestui phoenix morbid si l-ai adus la cel mai inalt nivel.

R: Multumesc pentru cuvintele tale. Da, pot intelege (intr-o anumita masura) de ce oamenii inca mai sunt interesati de aceasta poveste. Pentru mine insa, plecarea a fost un lucru firesc deoarece consider ca, daca nu esti multumit cu situatia ta, trebuie sa o schimbi, pur si simplu.

In primul rand, m-am schimbat foarte mult de cand am intrat in Mayhem. Aveam pe atunci 18 sau 19 ani si nu e nevoie sa spun ca timpul lucreaza pentru noi toti. Mayhem mi s-a potrivit perfect pe vremea aceea, din toate punctele de vedere as putea spune, dar pe masura ce a trecut timpul m-am simtit tot mai strain de formatie. Intre anii 2005 si 2008 am trecut printr-un proces de invatare care a urmat unei perioade nefaste de pasiune pentru droguri si haos (1998-2004). Exista ceva pe care l-am trecut cu vederea in toti acesti ani de inceput, poate chiar de la inceputul anilor '90, iar acel ceva eram eu. Sunt de parere ca trebuie sa parcurgem anumite etape in viata, ca parte a procesului de evolutie. Asta inseamna viata: inveti (sa speram), mergi mai departe si "devii", in cele din urma. Ca sa spun lucrurilor pe nume, asta m-a facut sa-mi schimb directia sau sa actionez. Asa cum am invatat de-a lungul timpului, nu exista nimic mai rau decat incapacitatea de a-ti indeplini misiunea sau a nu fi impacat cu tine insuti, iar ca sa poti realiza aceste lucruri, trebuie sa renunti la altele.

Am simtit ca nu mai puteam continua cu Mayhem, deoarece, in opinia mea, aveam atat de mult de oferit, lucruri care nu puteau fi combinate, atat la nivel personal cat si muzical, fiind acaparat si definit numai de aceasta formatie. Am simtit nevoia sa evadez din aceasta relatie “fracturata”, avand in vedere ca era spre sfarsit, si sa-mi gasesc propriul drum. Trebuie sa adaug, de asemenea, ca au existat o multime de alte motive care au cantarit la fel de mult, cum ar fi comunicarea cu unii dintre membrii trupei (!). Eram intotdeauna masurat si comparat cu ceea ce fusese formatia in trecut, atat ca membrii cat si albume (lucru care in final iti ucide pasiunea pentru muzica), nu puteam scapa de asta si nu puteam controla nimic, erau si prea multe “mizerii”, in special in turnee. Spunand acestea, nu vreau sa invinovatesc pe nimeni, este doar modul in care am perceput eu situatia, pur si simplu. Aveam nevoie de un nou inceput, aveam nevoie sa-mi eliberez energia si inspiratia, sa fac lucrurile pe care mi le doream, sa inregistrez albumele pe care le vroiam, etc. Este foarte important, pentru propria bunastare si implinire, sa-ti urmezi instinctul.

Trebuie sa adaug faptul ca pretuiesc foarte mult perioada in care am facut parte din acea trupa si ca sunt foarte mandru ca am un loc in istoria ei, privind retrospectiv. De asemenea, toate albumele la care am lucrat si pe care le-am lansat cu Mayhem au o bucata din mine si din sufletul meu in ele. Mi-am dedicat viata lor!

In perioada asta, ca sa schimb un pic subiectul, fac o gramada de lucruri interesante. Mentionez ca tocmai m-am intors de la New York, unde am inregistrat un album metal ceva mai dark-death impreuna cu Flo Mounier (Cryptopsy) si Steve Tucker, fost membru al trupei Morbid Angel. A fost o experienta foarte interesanta pentru mine, iar rezultatul este incredibil de bun! Albumul va fi lansat sub stindardul lui Nader Sadek, un artist nascut in Egipt dar care locuieste in New York. Apoi am Aura Noir, pentru care am o sensibilitate, unde ma pot axa pe trash-ul de moda veche, mai am o formatie- tribut Bathory cu Alan Nemtheange, Nick Barker, etc., unde ma concentrez asupra erei vikinge a domniei Bathory (partea mea preferata) si, bineinteles, am Ava Inferi, care imi ocupa cel mai mult din timpul meu artistic. Lasand la o parte toate astea, mai am in plan si alte lucruri extreme, cu niste parteneri foarte interesanti. Dupa cum vezi, sunt foarte multumit de situatia mea din acest moment, ma bucur de libertatea mea artistica din plin. Lucrez din greu in fiecare zi pentru "a deveni"....

11. Am fost oarecum frustrat cand am cumparat DVD-ul "Pure f*****g Mayhem" si am vazut ca tu nu figurezi pe el. Hellhammer, de asemenea, a fost foarte putin prezent pe acest DVD. Cred ca este ciudat, dupa atatia ani in acea formatie si in acest caz, mai ales ca e vorba de un material video retrospectiv.

R: Ei bine, nimeni nu mi-a cerut sa figurez pe acest DVD. Nici nu stiam de lansarea lui pana aprope de lansare, hehe

12. O multime de fani Mayhem sunt de parere ca va fi foarte greu pentru Mayhem sa compuna un album care (cel putin) va mentine standardul atins de "Ordo Ad Chao". O parte dintre ei se asteapta la o revenire la radacinile primitive ale black metalului, o alta parte sunt doar fericiti sa stie ca inca mai exista Mayhem. Ai vre-un comentariu in legatura cu asta?

R: Nu prea. Eu sincer le doresc toate cele bune, sper si sunt convins ca vor veni cu ceva “tare” atunci cand va fi momentul potrivit.

13. Vei canta cu Ava Inferi la OST Mountain Fest, eveniment care va avea loc in Busteni, Romania, in aceasta vara. Care sunt asteptarile tale cu privire la acest festival si cum ai de gand sa iti petreci timpul liber aici?

R: Abia astept sa fac acest spectacol in Romania, sunt foarte nerabdator. Va fi pentru prima oara cand voi ajunge in Romania asa ca sunt foarte incantat de asta ... Am vizionat locatia si Busteniul prin intermediul internetului si arata absolut fenomenal, cu atata vegetatie in imprejurimi. Nu cred ca voi avea prea mult timp liber cat voi fi acolo deoarece se gaseste tot timpul ceva ce trebuie sa rezolv, dar daca totusi o sa am timp liber, cred ca o sa beau bere locala la unul dintre barurile locale (nu ezita sa mi te alaturi!) asta dupa ce voi vizita punctele de atractie turistica si padurile. Iubesc natura si imi confera o stare de spirit pozitiva sa ma plimb printre copaci si sa simt “esenta verde". Este “incalzirea” perfecta pentru a sustine un concert Ava Inferi.

14. Spune-mi 5 formatii (din toate timpurile) care te-au influentat cel mai mult, ca si chitarist si compozitor. Ia-o ca pe un scurt chestionar, dar daca vrei sa adaugi si "de ce aceasta formatie m-a influentat" in cateva cuvinte, ar fi foarte frumos.

R: Ok, incepem. Metallica: pentru ca mi-au relevat o viziune mai bruta asupra muzicii, Judas Priest: pentru ca mi-au “facut cunostinta” cu tintele si vestimentatia din piele pe cand aveam 8 ani, Black Sabbath: pentru cele mai bune riff-uri din metal, Sepultura: “Beneath The Remains” a fost extrem de importanta pentru mine pe cand invatam sa cant (rapid) la chitara, King Diamond: pentru amintirile pure si pentru melodiile contorsionate.

15. Iti place muzica clasica? Am observat intr-o mare parte din compozitile tale aceasta tendinta de a construi riff-uri "imense", grandioase si complexe ... poate din aceasta cauza? Sau este vorba doar despre o pasiune pentru dramatism?

R: Cred ca este vorba despre pasiunea mea pentru drama, de fapt. Am spus destul de mult cu asta.

16. Ultimele cuvinte sunt ale tale, te rog sa le adresezi fanilor romani.

R: Iti multumesc pentru interviu si sper sa vad cat mai multi metalisti la OST Mountain Fest in luna august.
Ajutati-ne sa emanam spiritul lui Bachus in padurile romane! Ava Inferi va saluta!

Iti multumesc pentru timpul acordat,

AVA INFERI - Interviu pentru METALHEAD, Romania
Redactor: Costin "13" Chioreanu

I have the pleasure to introduce you in the atmosphere of Ava Inferi, one of the headliners of the upcoming OST Mountain Festival, that will take place in Romania, Busteni, Poiana Cerbului, during 6-8 August 2010.
My interlocutor is the one and only Mr.Rune Eriksen, guitarist of Mayhem and creator of new era in black metal, main composer of the albums like “Wolf’s Lair Abyss”, “Grand Declaration Of War”, “Chimera” or “Ordo Ad Chao”. More about the Mayhem’s departure, and everything that Ava Inferi means, plus tones of “behind the scenes” stuff and unreleased photos, from the private collection of the artist, that will guide you to understand the meaning of this new revelation in metal, in the interview below:

1.Hi Rune! I’m glad that finally we are able to invite your for a discussion under the flag of METALHEAD webzine. How are the signs of spring in Portugal? I guess that Sun is more friendly there…

R: Well, after an awful winter with heavy wind and rain its now a relief to see things starting to change again. Summer seems to be arriving shortly here so now im more motivated to do what has to be done.

2.Whow whas the first character in your life? Carmen or Ava Inferi ? How did you meet her?

R: Hehe, good one. Well, Ava Inferi wouldnt exist without Carmen thats for sure. I met Carmen while being on vacation in Portugal with a couple of friends of mine. My friends had been to Portugal several times prior to my first trip, so they had already a group of friends down here which they visited regularly, among them Carmen. So when I was invited down with them for a drunken weekend I met their friends, and obviously her as well.

I had actually spoken to her on the phone once before I met her, being a total moron. I remember I told her in a rather drunken state over the phone that when I meet her I would deliver her crackers and cookies from Norway. I have no idea why I said that, but anyway, true to my promise, I brought with me a full bag of crackers in my luggage and delivered it to her when I first met her here in Lisbon. It was quite a present I tell you, although if it was appreciated or not has somehow slipped my mind, hehe. This was roughly how our first meeting happened. Anyway, we hitted the tone immediately and (almost)ever since we have been a couple. A funny little romantic story right?

3.Let’s start with a short story regarding Ava Inferi during the last years. I know that the band is very close to your personal fans, but there are still a lot of people here that are intrested to find out the story behind this band, how you created it, how the things evolved during the beginning till now?

R: I think the need to develop a different aspect of my persona came upon my relocation to Portugal in 2004. I got things on a distance and for the first time, possibly in my life, I felt a joy of having succeeded something. Although I probably didnt know what, if you get my point. I just felt a different calm coming over me, and I guess it was the whole sensation of realizing that there are more to life than what I had gone through. I was a very negative creature when I lived in Oslo, and I did a lot of stupid and questionable(!) things, I am the first to admit that. And I also believe that those things around me even led me into more extreme things. Like rushing through a "downward" spiral without brakes, if I make any sense.

I also believe that I met Carmen at a right time in my life, to have someone who really cared and had the patience. That was a new experience. Sure, I had, and still have friends in Oslo, but I needed something more, and perhaps most importantly, I needed a break from myself...

When I got that break, it was when I moved down here and saw the world with colors instead than the bleak revelations that had manifested itself earlier.

This peace, this longing for quiet and reflection also gave birth to Ava Inferi. After my return to Portugal from the Chimera tour in 2004 I immediately started playing around with some more calm and reflective (albeit dark as f...) musical passages, possibly as a result of the exhaustion from the tour or something....I was just chillin with some wine, then a new (old) world revealed itself. I already shared an apartment with Carmen, so when I asked her to come up with something on the top of it (the music), Ava Inferi was born.

After a few months collecting some new music on my computer, it was Carmens birthday, in which she gathered all her friends here on our terrace. a madness in wine and food indeed. It was then I was introduced to Jaime, who since then, well a few weeks later, became the bass player in the band. We shared many of the same ideas and also the huge appetite for Horror Movies, so we connected right away. Jaime had the contacts and with him came the drummer Joao "Bandido" Samora, in which he had played together with in a metal band in the late 90s called Ramshakles or something. The 4 corner stones was in the right place, and the work for the debut "Burdens" started. Studio was booked and the choice was Top Room studio in Norway, partly because I know the owner very well but also due to the fantastic location and the impressive set of equipment. This was June, 2005.

At the time of recording and then release, we all knew that we wouldnt play any shows to support this album. This stand was taken due to the material itself, as it was kind of tricky with all those delicate acoustic passages etc and also the fact that I was very busy with Mayhem. However, immediately after the release of Burdens, and in between my touring and recording (Ordo Ad Chao) with Mayhem I started collecting material for the follow up, 2007