Becoming The Archetype - I Am (cronica de album)

de Alex Warheart

Becoming The Archetype - I Am (cronica de album)


BECOMING THE ARCHETYPE sunt un nume relativ nou la noi in tara, dar cu un “portofoliu” destul de bine pus la punct. Formatia a reusit sa lanseze pana in 2012 patru albume full length si se pregateste sa lanseze pe 18 septembrie un nou material discografic, intitulat “I Am”.


Albumul are o structura destul de complexa, avand in vedere genul abordat de catre ei, anume prog-core-ul, in opinia mea, o fuziune intre hardcore, metalcore, groove si progressive metal. “I Am” aduce in prima linie sunetul si break-urile heavy a celor de la Meshuggah, alaturi de alte elemente interesante enumerate mai jos.


Elementele de prog-core se pot observa pe discul “I Am” inca de la prima piesa, anume “The Ocean Walker”.


Totul pe acest nou material pleaca de la un sunet specific metal-ului progresiv, combinand pe parcurs acest sunet cu cel groovy, “insotit” de alte cateva elemente mai intunecate.


Ritmica pieselor de pe “I Am” te impinge la headbang si pogo, conform spuselor celor de la Becoming The Archetype, care considera acest nou album unul extrem de reusit. Nu am sa-i contrazic si am sa mai mentionez ca piesele au fost gandite si compuse in asa fel incat sa pastreze o atmosfera constanta. Discul prezinta in mare parte si elemente de djent, usor sesizabile mai ales in cadrul piesei “The Sky Beaer”, insa toate melodiile incluse pe acesta prezinta riff-uri si solo-uri asemanatoare cu cele ale lui Jeff Loomis si Tosin Abasi. Sincer sa fiu, nu le-am citit biografia niciodata si n-am urmarit vreun interviu in care sa-si mentioneze vreo cineva din trupa influentele, dar pe mine personal, majoritatea pieselor scrise de ei m-au dus cu gandul la chitaristii si trupele mai sus mentionate, pe alocuri poate si cu gandul la formatii precum Periphery si Born Of Osiris.


Piesele de pe “I Am” se leaga extrem de bine una de cealalta, avand o continuitate muzicala bine pusa la punct, dand albumului contur muzical. Durata niciuneia dintre acestea nu depaseste 5 minute, exceptie facand “I Am”, care dupa cum deja stiti da si titlul albumului (aprox. 6 minute). Consider ca e bine sa mentionez ca nu tot albumul are un sunet si o tenta agresiva, pe disc fiind incluse si o piesa (scurta) la pian, respectiv doua, trei pasaje mai putin agresive. ( n.a. Asculta “The Machine Killer, intro “I Am”, intro “The Ocean Walker”) . In rest, complexitatea metal-ului progresiv si agresivitatea muzicii metalcore isi spun cuvantul impreuna.


Liricistic, daca nu v-ati dat seama inca, albumul vorbeste despre spiritualitate, superputere si mitologie. Personal consider ca albumul ar fi trebuit sa inceapa insa cu ultima piesa, “I Am”. De ce cred asta? Deoarece ar fi putut avea o oarecare continuitate, sau ar fi putut forma o sintagma inca de la inceput cu oricare alt titlu inclus pe disc. (n.a. Plus ca “I Am” suna mai bine decat “The Ocean Walker”). Bineinteles, asta este doar parerea mea.
Ca sa mai leg cateva vorbe despre noul material discografic, mentionez ca acesta este un album patrunzator si bine lucrat, ce scoate in evidenta capacitatea muzicala a tuturor membrilor Becoming The Archetype.


Pentru a incheia asa-zisa cronica a albumului, recomand materialul tuturor userilor site-ului, dar in special fanilor trupelor si genurilor mentionate mai sus.


Auditie placuta tuturor! Va astept opiniile in sectiunea rezervata comentariilor.


Nota: 9/10



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:

Înscrie-te la newsletter


Join the ranks ! LIKE us on Facebook