Oare cum e sa locuiesti intr-un oras in care vineri ai Slayer, peste 3 zile Biohazard si imediat in ziua urmatoare Slipknot cu Machine Head? Milano, oras care nici macar nu este capitala, se bucura de evenimente de calitate in fiecare seara si cand spun calitate nu ma refer doar la metal.Si daca ramanem la rock, va spun ca in Milano fix in centrul orasului pe langa toate acele malluri si haine care mai de care mai sofisticate, exista si un magazin unde gasesti un numar impresionant de cd-uri si articole de la Led Zeppelin pana la cea mai noua si periculoasa trupa de black metal din Norvegia, toate acestea fix in buricul targului. Drept dovada ca atat oferta cat si cererea este deosebit de mare, asa ca iti permiti sa pui una din cele mai respectate trupe hardcore fix cu o zi inainte de una din cele mai celebre trupe americane de metal.
Biohazard la Milan a avut loc in clubul Rolling Stone, un fel de LMC al Milanului unde canta majoritatea trupelor aflate in turneu. Locatie absolut impresionanta, spatiu imens pentru un club, bine aerisit cu o scena si instalatie de sunet pe masura numelui. Se vede lipsa entuziasmului in materie de concert, italienii nu se obosesc sa ajunga inainte de ora mentionata pe afis si atunci cand ajung mai zabovesc cateva minute in fata clubului probabil pentru a fuma cat mai multe tigari posibile pentru ca in Italia in majoritatea locurilor publice este interzis fumatul.
In deschidere a cantat o trupa locala a carui nume nu l-am retinut, o copie dupa Heaven Shall Burn cu un sunet zid care totusi n-a avut prea mare priza la public. Treptat in sala s-au strans circa 400 de oameni destul de timizi in a striga numele trupei care oricum parea destul de lung, drept pentru care s-au limitat doar la cuvantul "Bio".
Acest concert Biohazard avea sa fie unul cu totul special. Parte din turneul de aniversare a 20 de ani de cariera, inregul setlist a fost compus doar din piese de pe Biohazard, Urban Discipline si State of the World Address. Prima reactie pe care am avut-o la vederea trupei a fost "Cat de mult au imbatranit". Comparativ cu energia degajata varsta a fost un detaliu absolut infim. S-a inceput in forta cu Shades of Grey, moment in care publicul a explodat urmand o rafala de circa 20 de minute de pumni si picioare din toate directiile. Dupa aceea, pauza, din cate am observat italienii obosesc destul de repede.
Chiar si trupa a ramas oarecum surprinsa. In timpul piesei We're Only Gonna Die (interpretata in varianta originala de Bad Religion), Billy Graziadei a aruncat chitara intrand direct in public pentru a forma un circle pit demential, toate acestea in timp ce Evan Seinfeld si restul trupei cantau fara Billy, oarecum socati de gestul chitaristului. S-a continuat in maniera clasica cu Tales From The Hard Side, Urban Discipline, Wrong Side Of The Tracks, Hold My Own sau Punishment.
La fiecare 2 piese, acelasi Billy invita cativa oameni din public sa asiste la concert direct de pe scena. Undeva spre finalul concertului, pe aceeasi scena se aflau circa 30 de oameni care au incheiat recitalul cu un backing vocals pe Hold My Own. Calitatea sunetului a fost aproape impecabila, singurele probleme minore fiind pe partea vocala mai precis la volum insa imediat remediate.
Chiar daca au lipsit piese precum Sellout sau A Lot to Learn, show-ul Biohazard a fost unul cat se poate de dinamic, respectand tiparul clasic hardcore. Una peste alta, dupa 20 de ani de activitate membrii trupei americane au ramas oameni cat se poate de simpli pentru care muzica a ramas o pasiune fara a deveni o industrie precum alte trupe cu o istorie la fel de bogata. Insa la capitolul entuziasm, publicul roman este cu 10 clase peste cel din Italia.
GisazPhoto credits:
Nicola Lucchetta via Flickr.com
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
