Si sub egida asta, postez si eu ceva. Sper ca nu se supara nimeni... Oricum nu cred ca o sa citeasca cineva, dar ma rog.

   Deci, (stiu ca nu se incepe cu "deci", da'' io-s roacher, si mai rebel, si-n plus sunt la filo si am voie, nya-nya <- adaugare anterioara) de curand am pus gheara pe albumul Heaven and Hell, The Devil You Know. La o prima ascultare, mi-am zis, waw. La o a doua, n-am zis nimic, ca eram prea ocupat cu headbangul atat de indragit. La o a treia, pe care o intreprind chiar acum, pot spune cu mai mult calm ca este un album al naibii de bun.

   In primul rand, as vrea sa zic ca pe mine ma atinge din punct de vedere muzical mai tare perioada Sabbath cu Dio, Heaven and Hell fiind, dupa parerea mea, cel putin la fel de bun ca Paranoid si Sabbath Bloody Sabbath. Cap-coada, cu putine scapari, mi se pare excelent albumul, iar muzica pare mai inspre generatia mea decat munca revolutionara depusa cu Ozzy la inceputul anilor ''''''''70. Nu sustin ca o perioada e mai buna sau mai rea decat alta, insa pe mine ma afecteaza mai mult piesele cu Dio decat cele cu Ozzy, desi nici nu se pune problema sa nu-mi placa piesele/albumele clasice sau sa nu apreciez munca lor. Ok, m-am cam intins cu asta, dar one last thing: Dio il consider mai bun ca si vocalist decat Ozzy. That''''''''s just me. Daca vreti, putem discuta in commenturi chestia asta sau pe forum, sau whatnot.

   Bun, revenind la discul de fata. S-o luam cu inceputul, totul suna solid. Bass, tobe, riffuri, totul e hard as a rock si heavy as metal, ca sa zic asa. Se simte intr-adevar ca sunt in spate niste zeci de ani de activitate muzicala. Riffurile sunt heavy si nu suna invechite, si solo-urile sunt fresh si iarasi, suna de parca sunt facute cu o mentalitate foarte bine ancorata in peisajul metal al prezentului. Vocea, insa, desi exceptionala ca intotdeauna, suna intr-adevar a unui vocalist batran, ceea ce da o mica aura negativa sunetului care suna tanar. Insa, avantajul este ca Dio acum poate reda intensitatea celor descrise in versuri, majoritatea peisaje nu tocmai cu floricele. Amintindu-mi de piese ca Heaven and Hell, Die Young, Mob Rules, Sign of the Southern Cross, toate mi se par cantece hippie pe langa Bible Black sau Atom & Evil. Melodiile de pe A Devil You Know sunt gigantice si produc un efect interesant in momentul in care le ascult in timp ce privesc coperta. Coperta care, mie, personal mi se pare infricosatoare si imi place foarte mult. Cred ca o sa-mi fac un top 10 covers, de curiozitate asa, si sunt sigur ca o sa figureze pe acolo. Momentele slabute mi s-au parut Rock and Roll Angel, care nu stiu ce cauta pe acolo printre peisajele apocalyptice, dar ma rog, dau vina pe istoria lui Dio, si Neverwhere care nu m-a prins mai deloc. In rest, pure gold.

   A must-hear. Daca baietii astia se tin de treaba si raman impreuna, only great things I see. Ahhh, dar istoria, ea sta la panda. Oricum, speram. Poate si la un concert prin Romanica. Hai, Romanica, poti, stiu ca poti! (ca sa-l parafrazez pe Morrixon)

   9.50/10 <- Parerea mea de inginer.