Mai jos urmeaza o intamplare reala. Personajele nu sunt inventate si traiesc si respira in jurul nostru.

Primesc acum ceva vreme un mail cu o rugaminte de a acredita o fata (oarecare) la un concert cu o trupa oarecare (grasa) peste hotare. Nu cunosteam nici persoana care a trimis mailul nici persoana pe care doream s-o acreditam. Dar am zis sa fac o fapta buna.

Nu dau mail organizatorilor ci ii sun (pe cineva din staff) ca e mai rapid, situatia fiind o urgenta. Raspunsul lor a sunat ceva de genul : "Sorry, the press passes are limited and we don`t know who your journalist is. If you`re coming it`s ok but someone else isn`t. Please send recomandations via e-mail. "

Neavand ce sa trimit am lasat-o balta ba chiar am si uitat de toata treaba. (mea culpa).

Azi primesc mail de la persoana respectiva pe un ton foaaaarte dulce si placut intrebandu-ma daca s-a mai intamplat ceva cu acreditarea respectiva. Mi-am amintit brusc toata treaba si i-am povestit ce si cum.

Romanul, roman si pe deasupra si rocker uneori, isi da arama pe fatza imediat. Au urmat niste mailuri foarte frumoase in care am devenit din jurnalist vanzator de gogosi etc etc

Intrebare pe care mi-o pun e: mai fac chestii d-astea vreodata?

Raspunsul: Nah. Nu se merita. Din pacate nu e prima oara ci a ........ oara cred [fill in the blanks] asa ca m-am cam lamurit care e nivelul si cam pana unde poti intinde prajina p-aici.

Hai Romania, poti ! Da o basina ! :))

Morrison