Oare ce as mai putea spune si ce as putea face pentru a iesii din starea de reala consternare in care,absolut dureros si britanic,m-a aruncat tristul info al BBC-ului de Duminica prin care mi se impunea sec sa accept ca Gary Moore a murit la varsta de numai 58 ani…A plecat Over The Hills And Far Away lasandu-ne parfumul plimbarilor pariziene si amintindu-ne ca inca mai avem Blues-ul! E trist sa-mi amintesc ce-a insemnat pentru mine,pentru noi cei multi si-n general pentru muzica universala.Alaturi de Rory Gallagher a format platinium-ul irlandez.A fost un maestru absolut al White Blues-ului si al  povestilor sonore spuse intr-o maniera extrem de sincera si puse pe chitara in felul sau unic,meticulos si perfectionist. Imi amintesc cum se adunau la mine acasa prin anii ’75 – ’80 o multime de tipi extraordinari,prietenosi,entuziasti si mari iubitori de frumos (multi dintre ei devenind ulterior nume grele in rock-ul Romanesc)pentru ca la adapostul unei cafele surogat si a unui pahar cu bautura ieftina sa ascultam ore in sir vinil-urile de contrabanda.Am fost socati atunci de sound-ul tonic al pieselor de pe albumul Victims Of The Future al lui Gary.Pentru mine (chiar daca pe atunci aveam deja 26 ani) acel album a insemnat Schimbare si Reorientare chitaristica si muzicala.Cu totii ne doream sa cantam Led Zepp,Purple,Blackmoore,Rory Gallagher,J.Winter,Judas Priest,Saga,Halen,Floyd,Jethro Tull sau Yes dar discul acela a insemnat Altceva ptr.multi! Gary merita mult mai multa recunoastere in viata.Muzica lui a fost si va ramane una dintre cele mai serioase si rafinate scoli pt.ori ce iubitor al genului si va continua sa ne tina companie discreta la fel precum a trait,a lucrat si a plecat dintre noi inegalabilul GARY…