Poate voi atrage ura, poate nu, dar ultimul album pe care l-am ascultat e Hysteria de Def Leppard. Stiu ca nu-i nou, but here''''s my take on it.

   Recunosc ca nu stiam prea multe despre trupa in afara ultimului album, Songs from the Sparkle Lounge, pe care l-am castigat de la Metalhezi.

   Si mai recunosc ca prima oara cand am ascultat albumul, ma asteptam la mai mult hard rock si am fost lasat rece de pop-ul uber-produs pe care l-am primit. Insa, piese care mi-au placut au fost si am zis sa-i dau o ascultare mai atenta.

   Tot ascultand si afland mai multe despre trupeti, am inceput sa capat respect pentru ei, pentru ca nu sunt doar a one-hit wonder glam band. Am inceput sa vad structurile neobisnuite si experimentele de pe parcursul albumului, si bare in mind ca tobarul a cantat fara un brat, si nici nu se simte.

   Moving on to the music, not the band, este pop, nu va asteptati la altceva, dar, (!) e facut cu cap. Versurile da, sunt cam ce v-ati astepta, dar sincer nici nu prea sunt atent la strofe (doar la refrene) pentru ca ma dedic mai mult muzicii, si atunci nici nu voi discuta despre continutul liric prea mult.

   Albumul incepe cu Women, o piesa hard rock pentru a atrage the weary metalhead, si continua ca trenul prin Rocket si Animal. Insa, a doua piesa de pe disc m-a cam plictisit pe durata bridge-ului sau experimental (care are un minut jumate!) cu sample-uri. Now, don''t get me wrong, I listen to progressive rock, si in mod normal nu m-ar deranja, dar se simte cam out of place si nici nu prea gasesc ceva interesant la executie partii respective. Apoi, ajungem la Love Bites, piesa mea preferata. De la inceput la sfarsit este o balada glam, dar este printre cele mai neobisnuite si cele mai bune din punctul meu de vedere. Este epica, are reverb, are partea aia de chitara la refren, e pur si simplu captivanta, din punct de vedere melodic. Apoi, insa, incetul cu incetul, parca albumul isi pierde din forta sa captivanta de la inceput (cum patesc o groaza de discuri pe la mijloc) si ajungem la Hysteria, piesa-titlu. Now, eu cred ca un title-track trebuie sa fie reprezentativ pentru album si sa contina toate elementele sale. Melodia e reprezentativa, e o balada glam si isi cam atinge scopul mai sus mentionat. E si printre piesele parca mai captivante de pe disc.

   Productia este incredibil de curata, ceea ce in mod normal mi-ar place, dar parca aici totul este mult prea calculat. Pana si piesele murdare ca Pour Some Sugar on Me sau Women nu isi ating scopul de a fi grimy.

   Iar coperta (subiectul meu preferat) este foarte intresanta, dar prima oara m-am intrebat what the hell is that?! Ah, e un cap de om, CU O GURA IN LOC DE URECHE AAAAAA! Ok, I''''ve seen worse stuff on Cannibal Corpse albums, but still, that''''s so metal. Ok, redevenind oarecum serios, e un concept interesant si e o coperta originala care cere atentie, nu e doar ceva pus acolo.

   Per total, pot spune ca mi-a placut, si e recomandabil cu oarecare caldura, doar sa nu va asteptati la altceva decat pop rock/metal.

   8/10 <- Parerea mea de inginer.

PS: asta e a doua oara cand scriu asta. Morrison, daca citesti asta, am o sugestie, poti face in asa fel incat daca dau post uitand sa scriu codul, sau daca schimb pagina si dau back/forward sa se pastreze ce am scris? Exista editoare care fac asta automat (am vazut prin forumuri) si sper ca poti face ceva in sensul asta.