Intotdeauna a existat o mare prapastie intre lucrurile vechi si noi. Si nu ma refer la conflictele dintre generatii sau chestii de genul. Nu. Se pare ca, desi traim in epoca inovatiei, devenim "alergici" la ce e nou. Cum am ajuns la concluzia asta? E simplu. Tot mai des auzim/spunem/gandim ca "atunci" era mai bine/mai frumos/mai interesant ca "acum". De ce localul X arata mai bine mai inainte? De ce noul album al formatiei Y nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre? De ce noul solist e mai putin bun decat cel vechi? De ce vara trecuta a fost mai frumoasa ca vara asta? DE ce regretam mereu "good ol` times?". Am ajuns oare la un nivel unde suntem incapabili sa mai acceptam ceva nou? Nu ne mai putem acomoda asa usor? Adica pe masura ce tehnologia evolueaza... creierul uman se retrage? Stiu ca intrebarile astea sunt retorice, dar noi chiar am uitat sa pretuim prezentul, viitorul, plangand din ce in ce mai mult trecutul si ceea ce a fost odata?