Trebuie sa recunosc ca mi-a luat multi ani pana sa reascult albumul acesta. Am descoperit BLUT AUS NORD pe cand eram in liceau, prina clasa a 11-a si sapam prin adancurile internetului spre a gasi cele mai ciudate albume, cu cele mai ciudate si intrigante titluri, ale celor mai socante trupe. Bineinteles ca black metalul mi-a oferit multe delicatese de acest gen, urmat in deaproape de doom, care in doze mari te poate duce in stari din cele mai necurate si diverse.
Bineinteles, cand am migrat spre death, grindcore, thrash si mai tarziu spre deathcore, unde lucrurile sunt mai directe si mai brutale, am realizat vastitatea acestui gen si faptul ca este imposibil sa intelegi metalul, daca nu sacrifici mult timp din viata ta, daca nu esti manat de o curiozitate morbida si mai ales daca nu esti deschis la experimente, la combinatii intre genuri, la tot ce inseamna evolutie. Si mai important e sa nu iti apleci urechea asupra unui album, avand idei preconcepute. Nici pe departe nu am descoperit toata frumusetea acestei muzici, dar vine o perioada cand e bine sa te intorci la trupe, la albume pe care nu le-ai inteles prima data si care esti sigur ca au ce sa iti ofere.
Si asa am ajuns eu acum cateva zile sa reascult Blut Aus Nord. Navigand pe un site am vazut ca au scos un nou album „777 - Sect(s)” si mi-am adus aminte ca a fost un timp in care mi-am dat toata silinta sa daram zidul de sunet si sa ma lafai undeva in mijlocul melodiei create de trupa, cu fiecare piesa, de pe fiecare album. Este dificil sa patrunzi in inima trupei, deoarece de la un album la altul s-au schimbat, au inlaturat elemente, au adus altele noi in fata, insa au ramas mereu aceeasi trupa imaginativa si plina de curaj, care a scos albume ce nu se adreseaza tuturor, dar care sunt o sclipire aparte intr-o lume distrusa si distrasa.
Albumul pe care l-am ascultat de cele mai multe ori atunci, demut si pe care l-am reascultat ieri si azi de cateva ori este „The Work Which Transforms God” din 2003. Este un album a carui coloana vertebrala este creata din black metal in cea mai pura si mai rigida forma a sa, peste care s-a turnat un sound ambiental, creepy, doomish, iar mai apoi totul a fost imbracat in industrial si din cand in cand simtim cate un accent de drone care da o alura mistica albumului. Vocea este raw, chinuita, dar extrem de atragatoare, fascinanta,imi aduce aminte de cea a lui Atilla Csihar de pe "De Mysteriis Dom Sathanas", riffurile grele, drum machine-ul ne diseaca neuronii, organele, urechile si ne lasa cu gandurile ucise undeva pe caldaramul cortexului. Albumul paralizeaza ascultatorul, dar pentru a te prinde in panza lui groasa, trebuie sa te detasezi de toate cele lumesti si sa pasesti cu mintea limpede, pe cararea intunecata, mizerabila si grea, sa treci prin ruine, sa te imbaiezi in pucioasa si daca rezisti greutatii sunetului, vei ajunge intr-un loc al fiintei tale unde muzica depaseste limitele normalului si intra intr-un alt univers,unde totul este posibil.
In plus, titlul albumului este cat se poate de profund si de atragator,iar artworkul DaVincian, ermetismul total al trupei, toate acestea intregesc conceptul din spatele ideii de a duce muzica la un alt nivel. In ce masura reusesc ei in general, imi e greu sa ma pronunt, insa cu acest album, cel putin ne arata ca se poate. Nota 9.5
1.End 01:50
2.The Choir of the Dead 06:42
3.Axis 03:36
4.The Fall 01:31
5.Metamorphosis 05:22
6.The Supreme Abstract 02:59
7.Our Blessed Frozen Cells 07:55
8.Devilish Essence 02:06
9.The Howling of God 06:19
10.Inner Mental Cage 02:57
11.Density 00:18
12.Procession of the Dead Clowns 09:55
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
