Cronica Gheata si Metal la Rock N Iasi

27 Mai 2008 de Morrison

Cronica Gheata si Metal la Rock N Iasi
motto: Mario, Mario opreste-mi hemoragia

Sambata dimineata am plecat la Iasi cu un card de cetateni culesi de prin judetul Suceava, plus Janossandor, gasit prin gara din Pascani. Gara din Pascani este un "axis mundi" al feroviarului moldovean. Prin tren mancam pate de ficat dintr-o cutie de bleah si cum mancam m-am taiat in cutie. Am zis ca nu-i nimic, am mai trait experiente de astea. Pe la 10 jumate eram in Iasi, asa ca am luat-o repede cu tot grupul catre CCS. Orasul era pregatit de festival.


Ei nu stiau de ce ma grabesc, dar au aflat cand am ajuns acolo, unde peste tot erau lipite afise ca autobuzele spre locul festivalui pleaca din jumate in jumate de ora, dar doar intre orele 09 11. Altii nu stiau orarul asta, nici eu nu-l stiam, dar am simtit in urina intre Letcani si Iasi cand am facut o vizita in WC-ul trenului pentru a da mana cu un prieten.
Ne-am urcat in autobuz, am prins si locuri si dupa cateva minute a plecat si autobuzul. In timp ce urcam, am observat un negru care se uita urat la mine. Mai tarziu aveam sa aflu ca era mascota festivalului si pentru asta avea si acreditare.

La Ciric am asteptat frumusel la coada si am intrat, desi unii nu erau prea incantati sa ma vada pe mine, dar mai ales pe Janossandor, liderul ceangailor gagauzi de pe ambele maluri ale Prutului. Amplasarea taberei in care a avut loc festivalul era foarte foarte frumoasa, intre padure si iaz, printre copaci. Cele doua scene de care se spunea erau ridicate una aproape de intrare intr-o remorca, asa cum am vazut eu ca se practica la hramuri prin satele prin care ma duc, iar scena mare era pe terenul de baschet/tenis/handbal. Noi am ajuns in tabara pe la 12 fara ceva, teoretic cu cateva minute inainte de inceperea recitalului primei trupe.



In acel moment pe scena mica abia se montau sculele, iar la scena mare nici nu incepuse treaba. Plimbari, socializari si pronosticuri despre cand incepe. Iarasi am castigat, avand in vedere ca am nimerit. Am zis ca incepe la 3 jumate si a inceput pe la 4 fara un sfert, deci aproape 4 ore intarziere fata de afis. M-am intalnit cu Tata Vacii si ne-am lasat bagajele la el in masina, apoi am plecat sa cautam o casuta, ca erau acolo cacalau, in care sa ne odihnim dupa prima zi. Organizatorii ne-au spus ca sunt pentru trupe, responsabilul taberei a spus ca-s luate toate de organizatori. Am hotarat sa facem si noi ca niste radauteni care au gasit una in paragina si s-au stabilit acolo. Viitorul avea sa ne arate ca nu era necesara aceasta operatiune de comando.

ERA TICALOSILOR

Pe la 4 fara ceva a urcat in sfarsit si prima trupa pe scena mica. Aici sunetul pendula de la "catastrofal" inspre "de rahat" si fiecare trupa pierdea o gramada de timp pana sa obtina ceva satisfacator. De multe ori cel de la butoane nu intelegea ce vrea trupa, alteori trupa nu stia ce sa ceara. Era Ticalosilor din Timisoara, niste flacai fara niciun secret, care inca de la prima piesa au aratat ca sunt o copie Soulfly sau Sepultura la senectute, iar ca sa ne convinga ca nu ne inselam, unul din vocali era imbracat cu tricoul Braziliei. Ma intreb, oare mascota nu a fost deranjata de acest lucru? Nu parea.



Cam tot ce cantau suna la fel si au devenit plictisitori si am plecat spre a asculta peripetiile lui Bostan din Barlad in lupta sa permanenta cu sticla. La acesti baieti se mai poate adauga si faptul ca promoveaza lupta de clasa, adica pentru ei corupti sunt doar intelectualii. Al dracu' telectualii astia si cand vezi ca in vest sunt aproape toti adepti ai utopiei comuniste, imi pare rau ca la ei nu a existat bolsevism, ca Franta nu a avut niciun Boris Grnberg, zis si Alexandru Nicolschi sau poate ca Germania tocmai de aia a fost ce a fost.



ROTTEN REMAINS


M-am bagat sub un frasin si stateam tolanit in iarba. Cand i-am vazut pe cei de la Rotten Remains ca-si fac probele, cam cat dureaza, cat au cantat ceilalti si cam ce rezultate obtin, am inteles ca povestea cu doua scene si cand unii canta, altii fac probe, a fost inca o abureala auzita pana atunci, apoi ca o consecinta am inteles si ca programul acela de pe site-ul oficial al festivalului e o utopie si cum am facut un curs de "Fiabilitate si diagnoza", nu mi-a fost greu sa-mi dau seama ca prima zi se va termina cu soarele sus pe cer.


Oamenii din Iasi, pe care-i mai vazusem la una din editiile Metalis, au incercat sa aiba un sunet decent, au reusit si nu prea. Instrumental suna bine, death metal fara prea multa fantezie, da' la voce au un flacau, care in rarele momente cand acopera chitarile, vocea lui suna ca a Marelui Izvoru' la mine acasa dupa cateva cani de vin. Pe langa oamenii din trupa care mai canta la alte formatii, in speta Misu la Bucovina - tobe si Vladut chitara la Ashaena, am mai remarcat si celalalt chitarist.

DATORA

De putine ori am vazut in viata mea o trupa care sa cante asa de slab. Ei spuneau ca ar canta rock alternativ, eu am auzit un zgomot permanent, niste piese prorprii proaste si niste preluari in interpretari de nerecunoscut. E clar si sunetul le facea fente, dar la cum cantau, astia nu-s buni nici pe scenele balurilor de boboci. Din ce preluari au incercat, am recunoscut un Song 2 de la Blur, ceva de la Bloodhound Gang si altele pe care nu mi le amintesc. Ce e de remarcat la trupa asta e vestimentatia vocalului, care umbla cu pantalonii mai jos decat chilotii, asa cum a vazut in Borat. Au stat si mult pe scena aia mica si au plictisit lumea.

Ma plimbam si eu plictisit si cand colo ma abordeaza unul belit in cap, cu un ciuf de par pe ceafa de culoarea cacatului rezultat in urma unei abundente hemoragii a colonului sau chiar a rectului. Asta mai era imbracat si cu un tricou cu mecla lui Che Guevara si fiind flancat de mascota (acel negru din autobuz cu acreditare) si inca vreo doi, au inceput sa ma intrebe (ca eu aveam cusut tricolor pe camasa si pantaloni) daca-s nationalist, daca-s din Noua Dreapta, samd.

Cam rau a ajuns tara asta, daca asemenea elemente te iau la intrebari despre asa ceva. Mai tarziu, intalnindu-ma prin tabara cu mascota, care se tot lua de oameni ca chioru' de gard si desi umbla cu o teava de PVC alba cu diametru mic in mana, nu era chior deloc, m-a abordat si a tinut sa-mi explice ca el e de culoare, i-am zis ca m-am prins, apoi a inceput sa-mi spuna ca tricolorul in sus si tricolorul in jos, la un moment dat l-am intrebat daca-l deranjeaza ca umblu cu tricolor si el mi-a raspuns ca nu, dar nu a apucat sa imi mai spuna ceva ca a fugit cu teava aia dupa unu' a carui mufa nu-i placea.

Dupa aia m-am prins ce cautau aia acolo si de ce aveau si ecusoane de organizatori, se pare ca ei faceau un studiu sociologic sa vada cati nazisti sunt. Pe mine m-au identificat cel mai usor, ca purtam tricolor, apoi a urmat categoria celor care aveau mjolnir la gat, dupa care a venit randul celor cu cruce de fier. Sunt si eu curios la ce concluzie a ajuns aceasta comisie multiculturala. Ciudat este ca am vazut pe acolo si un flacau cu un tricou Landser, dar pe el nu l-au intrebat nimic, ori nu s-au prins ca e cu Landser, ori stiau ca daca incep ceva cu el s-ar putea sa o sfarseasca in iazul din apropiere. Ajuns pana aici simt nevoia sa fac urmatoarea precizare: daca in tara asta, a purta tricolorul insemna sa fii nazist, atunci sunt nazist, dupa cum bine zicea un om.

N.O.M.

Dupa un timp exagerat de lung de asteptare, acum era trecut bine de sapte seara, cred ca mai mult de o ora, tot pe scena mica au venit cei de la N.O.M., trupa din Sighetul Marmatiei, care intr-o perioada cantau un doom frumusel, acum canta death metal experimental. Adica piesa care incep si nu te prinzi cand se termina. Ei au reusit sa sune si sa cante bine, dar cum nu ma atinge deloc acest gen de metal, am plecat cu prietenul Leonid la o lunga discutie pe partea cealalta a iazului.

KAMAWA

Astia erau niste francezi care cantau un rock de ala pentru serbarile din azilele de batrani, adica piesele lor erau un fel de balade Compact, dar proaste. Acum a intervenit haosul in cadrul organizarii. Pe scena mica, Hathor facea probe de sunet, pe scena mare faceau francezii. Nu stia nimeni cine si unde va canta. Abia dupa ce Hathor a terminat probele, publicul a fost indemnat sa plece spre scena mare unde cantau francezii. In opinia mea, francezii aia erau potriviti pentru un restaurant de ala comunist cu fete de masa albe patate de coniac. Am ajuns acolo pe la jumatatea recitalului lor. Nimic interesant sau bun, doar sunetul, se auzea clar diferenta intre scena mica si scena mare.

HATHOR

Festivalul acum a inceput de-a adevaratelea. Ce a fost pana acum a fost apa de ploaie pentru mine. Hathor, o trupa cu experienta, cu multe concerte, cu viteza, melodie, spectacol si tot ce vreti, a fost bagata pe scena mica si pe afis jos de tot, printre cei slabi, nu din cauza valorii ci pur si simplu pentru ca-s la Lupii Daciei Records, e singura explicatie logica pe care o gasesc. Cum poti pune peste Hathor o trupa fantoma care nu a a avut niciun concert si nici in seara cu pricina nu a cantat (a disparut basistul trupei cu cateva zile inainte de marele debut) si niste rusi de mana a 4-a, care merg si ei pe o reteta estica foarte lipicioasa la vestici si care nu au primit viza pentru Romania.

Cei care nu au ajuns au fost mult mai numerosi, dar nu sunt asa importanti, cel putin daca ne uitam pe afis. Hathor a obtinut un sunet bunicel, dar tot mult sub alte prestatii, asa ca la Iasi ei si-au facut numarul, au avut si destui oameni in fata scenei, au cantat piesele cunoscute si unele noi care vor aparea pe urmatorul lor material, i-au impresionat pe cei care i-au vazut prima data, insa eu am vazut si prestatii ale lor care s-au auzit mai bine. Eu ma bucur ca Hathor nu a pierdut din viteza odata cu schimbarea bateristului si e laudabil ca ei raman aceeasi oameni care canta din placere ca de cand ii stiu.

BUCOVINA

Pentru mine a fost recitalul serii si se pare ca si pentru multi altii, fiindca ei au adunat cei mai multi oameni in fata scenei mari. Nu s-a auzit exact ca la carte, dar nu asa detectabil ca in cazul altor formatii. Noutatea principala pentru mine si pentru toti ceilalti care nu au fost in LMC acu' nu mult timp, a fost prezenta clapei. Mie mi s-a parut neinspirata ideea, mai ales ca Bucovina se trage din punct de vedere muzical inspre folk metal, cu cantece care suna mai al locului ca niciodata in ce au facut pana acum. Singura piesa reusita cu clapa e "Luna Preste Varfuri", unde clapa imita un nai cu sunete mai joase, in stilul interpretarilor cantecului "Barbu Lautaru'", cred ca si ei si-au dat seama de lucru asta si au mai cantat-o o data la bis.

In cele mai multe piese, clapa nu are mare relevanta, sa spunem ca este neutra si da melodiilor o aura SF sau X-files, dar exista si cazul cantecului "Naprasnica Goana", unde clapa pe mine m-a facut sa rad. Pe langa evidenta pierdere de viteza, suna a cantec de ala de bodega ce se aude prin autobaze, sau se auzea, ca acum astea sunt cucerite de manele. Ar fi interesanta reeditarea albumului "Ceasul aducerii aminte" cu clapa, insa in afara de vreo doua-trei piese, restul ar suna a parodii. Ce am inteles eu din recitalul Bucovina e ca piesele concepute cu clapa (Mestecanis) suna bine (poate pentru ca nu le-am auzit fara), iar cele fara nu prea suna si pierd din viteza (exceptie Luna preste varfuri).


In cazul lor mult mai indicat ar fi o vioara sau un fluier, pentru ca niciodata o clapa nu va suna serios sau va suna exact ca folclorul facut cu clapa de tot felul ciufuliti ca Zorile din Galati, Etalon din Pascani sau Rekord din Suceava. Dupa ce am auzit si noutatea "Mestecanis", dar si restul cantecelor de pe urmatorul material Bucovina, cantate de cetateni prin concerte, nu pot decat sa ma bucur ca sunt unele trupe care imi plac si care si-au dat seama unde si cu ce se poate scoate capul oriunde in lume.

Printre acestea avem Phoenix, initiatorii acestui curent, poate pionieri in lume in zona asta, pacat ca in vremea lor nu asculta Europa asa ceva, Negura Bunget, de la "Om" incoace, poate chiar si de la "Maiastru Sfetnic", Bucovina, dupa ratacirea vikingoida, Ashaena, care trebuie sa se lamureasca unde si ce vrea sa faca, deocamdata e pe doua carari, cea cu izvoare autohtone si muzica asemenea, dar si cea cu versuri despre fapte si timpuri de aici, insa cu muzica si lalaieli nord-europene de la Atlantic la Urali, care au invadat Europa de cativa ani, insa calitatea muzicii scade cu cat trupele se inmultesc si Bucium, o formatie care canta despre lucruri evitate de unii din proasta superioritate, de altii uitate si aruncate la gunoi, cum e cazul God, pe o muzica clasica inspirata din folclor (pana acum de aici au plecat capodoperele muzicii clasice romanesti), presarata cu duritati pentru urechea de rocker/metalist.

Am avut ocazia sa stau de vorba cu oamenii de la Bucium si m-am lamurit asupra unor chestiuni, pacat ca nu au mai apucat sa cante, insa sper cat de curand sa-i vad in sfarsit pe scena.

KRATOS

Ultima trupa pe scena mica a fost Kratos. Pe ei ii vedeam a treia oara. Pe parcursul anilor, Kratos si-a pierdut complet melodicitatea si au devenit brutali rau de tot, iar vocea feminina in concert se aude metalic, aproape ca e din alt film. Ce diferenta de cand am auzit "Within Temptation" la Botosani in 2003 si acum. Nici "Reverse Effect" nu a mai vibrat in mine. Pacat, mare pacat. As putea sa ma amagesc ca acest lucru l-am simtit pentru ca sonorizarea era aia care era si pentru ca ei nu au avut tobe, ci un drum machine programat pe clapa. Au avut oameni in fata si au bagat si un bis, plus au anuntat aparitia unui viitor album

GOD

Ca unu' care a apucat sa-i vada ultima oara in 2001 si a asteptat mult timp sa-i revada, intro-ul de pe From The Moldavian mi-a adus ceva sperante, insa acestea au disparut cand a scos careva stecheru' si s-a oprit totul. Apoi au revenit cu aceeasi schema si si-au facut aparitia oamenii, insa fara basist. O crunta dezamagire pentru mine God. Se pare ca au luat-o pe drumul celor care canta despre stramosi cu muzica altor stamosi, si imbracati ca stramosii altora. Stim, cunoastem, e o intreaga boala la noi, avem vikingi de asfalt de sa-i intorci cu lopata si genul asta de sincretism a prins bine. In seara concertului God au incercat sa ne invete ca daca tu ii zici lu' fratele lu tat'tu "tata", atunci ala e chiar tat-tu.

Stim ca tracii, celtii si germanicii, inclusiv vikingii, au radacini comune, cunoastem ce a fost de la glaciatiunea Wurm incoace, care si unde s-a dus, dar sa amesteci totul in asemnea hal duce la un incest ideologico-vestimentaro-muzical. Pe scurt: God ne-a oferit o gramada de polci prea putin diferite unele de altele, costume care nu s-au mai vazut pe la noi, machiaje dubioase, adica show bun pana la urma, dar muzica foarte proasta. Daca muzica era buna, se mai putea trece peste ce fac ei acuma. Ce am zis la Bucovina la partea de clape se potriveste suta la suta si la ei, mai bine luau acordeonul de la Korpiklaani, flautul lor se auzea sporadic, chitarile erau un fel de zgomot de fond, mult prea bazaitoare in lipsa basului, iar la vocea cand nu auzeam lai-lai-lai, auzeam lei-lei-lei. Singura piesa care mi-a placut si a mai amintit lumii ce era God, a fost "Here Comes The Night", in rest Dumnezau cu mila.

Cea mai comuna impresie dupa God a fost: "Ai sa-mi bag p**a, ce haine avea Castor!" In acest caz, mult mai potrivita ar fi fost pentru Lapusneanu, arborarea steagului UE sau NATO, ca tot era el razboinic al Europei nord-atlantice. Daca stau si ma gandesc bine, ar fi cul ca God sa faca si un imn pentru NATO, asa cum indemna candva istoricul Boia, ca daca-l citesti invers da OTAN, cel pentru care suna ei acuma cornu' sau dau pe gat hidromel. God i-au parasit pe Gebeleizis si pe Domnu' Dumnezeu si s-au dus la Odin, sa vedem pentru cat timp, pentru ca s-ar putea sa avem surprize, poate Alah, poate Buddha, poate Mitra sau cine stie ce zeu vedic. Au avut ceva mai putini spectatori decat la Bucovina, poate pentru ca timpul era destul de inaintat, in jur de 3 dimineata, poate ca God nu prea mai reprezinta mare lucru pentru metal, acum e un fel de copil handicapat al Finntroll cu Ensiferum si cu Hin Onde, iar pentru metalul romanesc, actualmente exilul lor nu este nicio pierdere.

KORPIKLAANI

Pana sa-si care God recuzita de pe scena am dat o fuga langa scena mica, unde sub un copac dormea, inca de la Hathor, micul drojditor Apocalipsa Von Radauti. Cat l-am trezit si l-am adus la realitate, am vazut ca incerca sa se urce cu instrumentul din doatare, pe scena aia pustie, un chitarist de la Korpiklaani, dupa mers si vorba era cam etilizat nenea. Pana la urma s-a luat dupa fluxul de metalisti veniti de la pisat de printre casute si a nimerit scena aia mare. Korpiklaani au avut in fata, in momentul de maxim, pe la 150 de spectatori, restu' dormeau in corturi, in santuri, in iarba sau pe beton, unii rupti de beti, altii de oboseala. Era ora 4 fara un sfert si Korpiklaani inca faceau probe.

Au oferit un recital bun, desi pareau si ei obositi, unii erau cam alcoolizati. Au cantat ce stiu mai bine, cantece de petrecere de la ei de acasa. Cam semanau ele intre ele, dar erau alta mancare de peste fata de ce ne-au oferit God. A fost placut sa-i asculti si sa-i vezi, insa nimic special sau entuziasmant. Lumea se distra bine. Cei mai multi erau de aia care cand aud de folclor romanesc stramba din bot si dau ochii peste cap, insa acolo dansau si se zbantuiau pe ritmuri nu prea diferite, unii chiar se dadeau cap in cap, insa acest lucru il stim de la Erasmus si anume: prostul iubeste ce vine de departe.


Cei care apreceau cu adevarat ce e pe scena, stateau in fata si admirau manifestandu-se ca oamenii, aia alcoolizati si care au vazut in alta parte cum se manifesta lumea pe Korpiklaani au zis si ei ca e timpul, dar nu prea le-a iesit. Mi-a placut ca au cantat "Journey Man", favorita mea de la ei. La un moment dat vocalul ne-a oferit un moment emotionant, a inceput sa bata o darabana si sa cante ceva, un radautean specialist in obiceiurile finlandeze mi-a spus ca-si cheama renii. Asa o fi. Au revenit si au mai bagat cateva piesa si cand se facuse bine ziua afara, adica pe la 5 jumate dimineata, au incheiat.

Mi-am propus sa renunt la cenusarese, pentru ca sunt cam aceleasi permanent si devine plictisiotare chestiunea, asa ca m-am hotarat sa va dau dupa fiecare eveniment la care merg, un om al zilei, de data aceasta omul zilei este unul care doarme sub gard, cu capul pe beton, in zona delimitata dintre public si scena:

M-am culcat in cortul unui prieten, care in timpul ala a fost plecat in alta parte. Pe la 10 m-am trezit si vantul adia nasol. Cum sunt un om care cunoaste natura si ma uit si pe net la prognoza, am intuit ca o sa cam ploua, asa ca m-am apucat sa mananc. La un moment dat ma tai in cutia de pate de ficat, am zis, e clar, Dumnezeu Titan de pe Ancestralia imi da un semnal la nivel astral, de fapt mi-a zis: "Ia-ti rucsacul si cati oameni gasesti si cara-te de acolo cat mai repede poti!".

Asa am facut si am plecat cu Janossandor, Apocalipsa Von Radauti si inca un cetatean, restul nu au crezut si in final au fost pedepsiti, adica si banii luati si plouati si un rahat au vazut, ca ultima zi a inceput tarziu si s-a terminat extrem de repede, astfel cei care au venit pentru Negura Bunget sunt invitati alta data in alta parte. Am luat-o pe o carare prin padure cu oamenii dupa mine si am iesit exact la drumul spre oras. Nu stiam drumul, dar l-am intuit ca aveam in cap harta lui Crivat.

Dupa mine potopul. Pe langa Golia i-am lasat pe ce doi dormind efectiv pe trotuar mahmuri, ca de acolo stiau sa ajunga unde voiau ei si am plecat cu Janossandor spre gara. Am luat un personal spre Pascani. Acolo in gara aveam de stat vreo doua ore, asa ne-am luat trenurile ca sa mai stam de vorba, ca aveam despre ce, si ne-am dus la terasa crasmei din gara, unde eu mancam un pate de ficat prost, iar amicul bea o bere proasta. La un moment dat iar ma tai in cutia de tabla si pentru mine era clar, Dumnezeu Titan mi-a trimis confirmarea ca si-a facut treaba si ca m-a salvat. Ce a fost a doua zi de festival tine de Stirile de la ora 5 si cum nu am mai fost acolo nu are rost sa povestesc. Din Pascani am luat "Foamea" pana la Suceava, unde se vedeau urmele altui potop.

Concluzii:

1) Nu te pricepi sa faci ceva, fa altceva. Este al doilea festival in aer liber ratat pentru organizatorii ieseni. Deja e bataie de joc de niste bani. In schimb ne-au aratat ca se pricep la concerte in sala cu 5-6 trupe, dintre care 1-2 nume importante. Va pricepeti la asta, faceti asta.

2) Ma intereseaza si inca nu am reusit sa pricep care-i faza cand un vocalist de metal zbiara in microfon "Hei-hei" si da din mana, iar spectatorii zbiara si ei dupa modelul de pe scena tot "Hei hei" de li se umfla venele la gat si le curge scuipatul din gura si dau din mana pana fac febra musculara.

3) Ce a fost la Iasi nu a fost un festival de metal, ci o paranghelie cu betie si trupe scumpe.



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate:

Cele mai citite

METALHEAD