Intentia acestui material o fi fost una nobila, fara indoiala. In principal, sa indeparteze trupa de zona metalcore si sa o faca mai accesibila, probabil. Insa, ce a iesit depaseste imaginatia - a mea, cel putin - in materie de rock si metal.
Poate ca nu mi-am largit eu suficient orizonturile muzicale, dar unele combinatii de subgenuri rock pur si simplu nu merg! Chiar daca liniile de voce s-au imbunatatit evident de la "Hand Of Blood" si "Poison", ce se intampla in rest pe acest material te face sa te iei cu mainile de cap.
Principala problema a acestui album este ca e de o previzibilitate incredibila. Oricine cu o cultura rock cat de cat stabila si un muzician rock cu atat mai mult poate sa jure cu mana pe inima ce combinatie de acorduri urmeaza sau cand se schimba ritmul.
N-o fi metalcore-ul un gen prea popular, insa macar iti mai rezerva ceva surprize. BFMV au creat, pe "Scream Aim Fire", un fel de struto-camila ce inglobeaza speed-metal, hair metal, niste resturi de metalcore si ceva heavy-metal. Chiar daca toate contin cuvantul "metal", nu inseamna ca se si imbina in mod admirabil. Dimpotriva. Pe parcursul unui singur cantec rememorezi momente Metallica, Deff Leppard, Kilswitch Engage (in cel mai bun caz!) sau Iron Maiden.
Intr-un interviu de fapt, in mai multe ocazii trupa declara ca nu e interesata de metal-ul modern, pe care il vedea ca "doar zgomot si oameni care isi sparg capetele". E ciudat, insa, ca trupa suna asa pe destul de multe pasaje. Ori, tocmai asta e derutant daca ar fi ramas axata doar pe melodicitate sau viteza, situatia s-ar fi clarificat mult mai usor. Asa, nu apuci sa tragi vreo concluzie, ca esti repezit intr-o cu totul alta directie, si apoi in alta, de parca vreo 3 formatii s-ar lupta sa iti castige atentia. Oricat de deschis ar fi rock-ul oricaror combinatii, complexitatea stilistica e una si ingramadirea de stiluri e alta.
Am vorbit mai sus de imbunatatirea liniilor de voce. Si aici e o problema, totusi, deoarece vocea afectata a lui Matthew Tuck nu se potriveste intotdeauna intentiilor de interpretare, sunand cateodata extrem de copilaresc, mai ales alaturi de urletele lui Michael Paget.
In concluzie, pe acest album exista pasaje bune, nu si piese bune, pentru mine, cel putin. Cu siguranta, insa, ca sunt rockeri care vor aprecia mai mult acest nou produs semnat Bullet For My Valentine.
Auditie placuta!
cronica de Mihnea Blidariu pentru bestmusic.ro
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
