Numele luate din mitologia lui Tolkien nu m-au fascinat niciodata, cateodata am impresia ca armata de trupe clone din lumea muntilor si campiilor create de Tolkien devin un concurent serios pentru armata de clone din aria metalcore. Cum totul porneste de la nume, imi lasa impresia unei lipse de imaginatie.
Dar daca esti bun si vrei sa pastrezi un nume ce te baga involuntar in aceeasi 'oala' cu trupele amintite mai sus, atunci ar trebui sa ai o imagine bine pusa la punct. Si daca ar fi sa dam un exemplu, odata intrat intr-un magazin cu muzica atunci ar fi destul de greu sa treci cu vederea peste coperta acestui disc semnat Carach Angren. Sigur, prezenta unui astfel de disc intr-un magazin de muzica este posibila doar daca treci usor de Europa De Est. Dar asta e alta poveste. Totusi coperta capteaza atentia si astfel discul ajunge la capitolul auditie.
Ironia face ca, Carach Angren nu au treaba cu mitologia cu elfi si hobiti, in schimb l-au luat drept sursa de inspiratie pe Richard Wagner care la randul sau a creat o foarte cunoscuta opera bazata pe legenda Olandezului Zburator. Legenda care nu e destul de clara, se stie doar ca este vorba de o nava fantoma al carei capitan ar fi un olandez aflat intr-o oarecare legatura cu Diavolul. De aici exista mai multe variante ale povestii cert e ca potrivit unor surse istorice, Olandezul Zburator a fost zarit de martori, ultima relatare de acest fel datand din perioada 1940.
L-am mentionat pe Wagner pentru ca trupa in cauza ofera o opera metal in adevaratul sens al cuvantului, fara aberatii si elemente pompoase marca Dimmu Borgir. E chiar opera, cu roluri, texte, interpretari, unde chitarele si toba au un rol secundar insa partea de orchestra isi face simtita prezenta intr-un mod foarte placut si deloc exagerat.
Vocea intra in prim plan, fie ea cu un timbru 'black metal' insa foarte descifrabila si tin sa spun ca ofera un mod de interpretare rareori intalnit. Expresivitatea cu care solistul acestui grup intra in fiecare rol este una iesita de comun. La fel cum si povestea este incredibil de bine relatata, fie ea privita din ochiul capitanului, a echipajului sau a unor martori din zilele noastre.
Ba chiar se ajunge in momentul in care echipajul se revolta impotriva decizilor imorale ale capitanului, apeland la discernamant si credinta in Dumnezeu. Moment in care rolul este presarat cu insulte in limba olandeza, replici acide legate de credinta, s.a.m.d.
Partea de orchestra este structurata exact dupa modelul unei piese de opera, intrarile sunt sumbre, dramatice pe alocuri chiar romantice, insa lasa spatiu suficient pentru pasajele vocale, acestea din urma fiind vag completate de instrumentatie. Ce-i drept instrumentatia pare mult prea ignorata si in materie de mixaj, tot aranjamentul este parca reglat la un volum mult prea mic.
Ca stil muzical probabil ca s-ar apropia de black metal, insa fiind atat de multe iesiri din decor e destul de greu sa il incadrezi intr-un stil anume. Prezinta parti de traforaj, pasaje de blastbeat insa si acestea palesc pe parcursul albumului, lasand loc elementului de opera.
Insa per total discul este un concept extrem de reusit atata ca poveste cat si interpretare lirica si muzicala. Ca o concluzie personala, Death Came through a Phantom Ship e cu mult peste alte produse Cradle Of Filth sau Dimmu Borgir, unele dintre acestea fiind catalogate drept opere metal.
In alte cuvinte, o opera macabra.
Gizas
Nota: 9/10
Tracklist:
Electronic Voice Phenomena
The Sighting is a Portent of Doom
And the Consequence Macabre
Van der Decken's Triumph
Bloodstains on the Captain's Log
Al Betekent Het Mijn Dood
Departure Towards a Nautical Curse
The Course of a Spectral Ship
The Shining was a Portent of Gloom
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
