Albumul Where the Corpses sink Forever este cel de-al treilea album full-length al trupei olandeze de symphonic black metal, Carach Angren. A fost lansat pe data de 18 mai prin Seasons of Mist, fiind probabil cel mai asteptat album din cariera trupei.
Albumul iese in evidenta de la inceput printr-o calitate audio superioara albumului precedent, "Death came through a phantom ship", lansat in 2010. De asemenea, este un album mai tehnic, mai lucrat, si mult, mult mai intunecat. Spre deosebire de precedentele materiale discografice, versurile albumului nu constituie o singura poveste cu fantome (versurile trupei in general reprezinta fie adaptari ale celebrelor povesti horror, fie o poveste cap-coada creata de ei), ci mai multe diferite povestiri cu...mult sange, asta-i clar!
Albumul incepe cu piesa "An Ominous Recording", care are rol de intro. Atmosfera sumbra creata de clape introduce ascultatorul in atmosfera generala a intregului album, in timp ce vocea suprapusa ofera un intro pentru poveste: 7 viziuni oribile ale razboiului. Continua cu singurul single de pe album, "Lingering in an Imprint Haunting", care este dupa parerea mea si cea mai buna si complexa piesa de pe album. Versurile ei incep din prima cu un "Kill!" urlat, dupa care relateaza o poveste de razboi care se sfarseste cu moartea eroului, care calca pe o mina. Urmatoarea piesa, "Bitte Totet Mich", nu impresioneaza prin instrumental, mai mult prin versuri, care descriu povestea unui soldat care, dorind sa se sinucida, ia alte 2 vieti cu el: un fermier care incearca sa-l salveze si e ucis, aceeasi soarta avand-o si un prieten.
Piesa numarul 4, The Funerary dirge of a violonist, este preferata mea de pe acest album. Cu viori macabre in fundal, o atmosfera deosebit de sumbra si o poveste mai putin tragica, este si cea mai lunga piesa de pe album, amintind de "The Sighting was a Portent of Gloom" de pe precedentul album. Dupa Sir John, urmeaza o piesa scurta, ca un fel de interludiu al albumului, dupa care reincepe in forta cu "General Nightmare", in care, evident, este vorba despre...morti. Piesa urmatoare, "Little Hector what have you done?" este cea mai macabra, intunecata si sangeroasa piesa a intregului album. Pe scurt, un copil isi ucide tatal si apoi se sinucide. Ultima piesa a albumului, "These Fields are Lurking", este putin mai tehnica spre deosebire de restul, dar la fel de intunecata.
Desi a fost asteptat cu multa nerabdare de fanii trupei dar si de cei care apreciaza genul muzical, eu am fost putin dezamagit de acest album, atat din cauza versurilor, care au devenit irational de violente si macabre, dar si din cauza instrumentalului care nu se ridica la inaltimea celui de pe Lammendam, albumul de debut din 2008. Totusi, productia impecabila si compozitiile tehnice, atent lucrate si gandite, plaseaza acest album in topul celor mai bune lansari din 2012 in black / simfonic black metal. Si, in ciuda faptului ca, daca bei un gat de vodka de fiecare data cand moare/se sinucide cineva in acest album, te imbeti inainte de a 6-a piesa, sunt, in mare, destul de multumit de el.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
