Cronica Hellfest Day 2 - Shining Conspiracy

de Morrison

Cronica Hellfest Day 2 - Shining Conspiracy
Sambata a fost probabil cea mai infioratoare zi din punct de vedere al caldurii, drept pentru care m-am trezit cu o insolatie si nu cred ca am fost singurul. Lasand acest mic detaliu deoparte, se pare ca francezii au nevoie de maxim 3 ore de somn pentru a rezista la inca 8 ore de metal la cel mai inalt nivel. A doua zi de Hellfest s-a vrut ceva mai echilibrata, cu mult mai multe prezente notabile la cortul Discoverstage.

Inainte de toate, mentionez ca datorita numarului mare de trupe, voi trece in revista doar cateva detalii importante ale fiecarui recital din parte. Altfel ar trebui sa scriu cam 100 de pagini.

Surprinzator, la ora 12:00 spatiul din fata scenei principale era plin. 40 de grade afara, moment perfect pentru un recital Legion Of The Damned o trupa pe care personal nu o am la suflet insa tin sa recunosc ca live suna cu totul altfel. Principala mea problema la acesta trupa este vocea, care nu stiu prin ce minune in prestatia live a sunat ceva mai diferit. Nefiind familiar cu trupa, tot ce am putut recunoaste au fost cateva piese de pe ultimul album.





The Old Dead Tree a fost o prezenta mai mult decat notabila in peisaj. O formatie ce imbina multe stiluri muzicale, baza fiind progresivul. Sunetul la inaltime inca de la prima trupa, astfel ca nu au existat asa numitele formatii de sacrificiu. Pe aceasta cale multumim pompierilor care au pus furtunul de apa pe noi (la propriu). De admirat faptul ca apa potabila puteai gasi cu usurinta, chiar si gratis.

Airbourne presupun ca sunt o trupa destul de cunoscuta in Marea Britanie, pe care eu chiar n-am avut curiozitatea de a o asculta in trecut. Profitand de aceasta ocazie, am stat circa 15 minute pentru a viziona o formatie extrem de entuziasmata, ce practica un heavy metal destul de clasic fara iesiri in decor. Si dupa reactia publicului se pare ca si francezii sunt familiari cu trupa de fata.

La Sodom a fost iadul pe pamant, atat la propriu cat si la figurat. M-a amuzat faptul ca in public cineva a introdus o papusa gonflabila care a fost violata la propriu de cei aflati in primele randuri. Sodom au fani devotati si asta s-a vazut atat in Franta cat si in Grecia. Ce-i drept showul vazut la francezi a fost mult mai dinamic, cu un playlist aproape identic cu cel de la March Metal Day. Tom este intr-o forma de zile mari si se pare ca activitatea trupei germane este departe de final.

De la Sonata Arctica stiam la ce sa ma astept. Un show foarte foarte bun, de la o trupa ce presteaza un stil pe care de obicei nu il includ in lista de preferinte. Si iata ca in ciuda acestui aspect, trupa a incantat publicul cu un playlist foarte bine ales ce a debutat in forta cu It Won't Fade. Satyricon am ratat datorita unor interviuri programate, insa am ajuns la timp pentru un show pe care l-am asteptat cu sufletul la gura si anume Anathema.

Deja sufocat de concertele acustice, asteptam cu nerabdare si unul electric. Ordinea pieselor a fost aproximativ identica cu cea de la Artmania, in limita timpului desigur. Totusi, atmosfera nu a fost la fel de intensa precum cea de la Sibiu, un mare impediment fiind din nou caldura, aspect ce i-a deranjat si pe cei prezenti pe scena.





Lucrurile stau in asa fel incat atunci cand vine vorba de festivaluri, Anathema intotdeauna vor canta undeva pe la ora 17:00. S-a inceput cu Fragile Dreams si s-a terminat intr-o maniera clasica, cu Sleepless. Cat despre piese de pe viitorul album, acestea nu au fost incluse in recital.

Iced Earth am prins foarte putin din pricina altor interviuri. Trupele prezente la acest festival au fost alese pe spranceana si ma bucur ca si atunci cand vine vorba de heavy metal, exista formatii care ies in evidenta cu elemente diferite fata de stilul clasic. Acest aspect se aplica si in cazul Iced Earth care au fost intotdeauna o trupa cu o prestatie impresionanta, lucru apreciat chiar si de catre fanii impatimiti ai metalului extrem.

N-am rezistat prea mult si nu din pricina trupei ci datorita caldurii. Mai exact, era practic imposibil sa stai in fata scenei pentru toate trupele. Multi s-au retras catre locuri adapostite de soare, asteptand trupa preferata.

Candlemass au suferit o schimbare majora pe plan stilistic, iar recitalul lor a fost ceva cu totul diferit fata de cel din Bucuresti. Noua componenta a adus un plus de agresivitate in muzica trupei si asta s-a simtit din plin. Show-ul s-a axat in mare parte pe albumul nou, lucru pe care l-au facut mai toate trupele caci in fond asta inseamna promovarea unui nou material. Si sincer, vocea lui Lowe se potriveste mult mai bine cu atmosfera apasatoare Candlemass.

Porcupine Tree au avut un set de aproape o ora si cred ca a fost cel mai probabil cel mai captivant recital din ziua de sambata. Cu aceasta ocazie am descoperit ca stilurile indreptate spre progresiv/heavy sau alte genuri aferente pe care de obicei le ignor, au de oferit si surprize placute cum au fost Porcupine Tree.

Cand ai atatea trupe pe afis, e greu sa-ti gasesti cuvintele pentru fiecare recital in parte asa ca voi trece peste Porcupine Tree si mai ales peste Gamma Ray caci m-am indreptat spre scena Discoverstage pentru a prinde loc in fata scenei caci aveau sa-si faca aparitia una din cele mai controversate trupe din ultima perioada si anume Shining.

1
1


Shining sau mai precis Kvaforth a fost la inceput o copie vizuala Mayhem, folosind sangele si automutilarea ca elemente socante menite de a acapara publicul. Dupa spusele solistului Kvaforth, toate aceste gesturi sunt menite sa distruga mintea ascultatorului de unde vine si motto-ul "Shining - destroying your lives since 1996". Cat despre concertul in sine, formatia s-a concentrat foarte mult pe albumul nou cu ceva piese mai vechi precum Submit to Self-Destruction.

Cu aceasta ocazie am aflat ca vocea lui Kvaforth este de fapt amplificata de cele 5 microfoane precum si de multitudinea de efecte pe care acesta le foloseste. In rest, Kvaforth a luat o sticla de whisky, a baut linistit, a spart-o si a inceput sa se taie. Si s-a taiat pana nu a mai avut ce taia (cat de macabru suna). Per total, show-ul Shining a fost exact asa cum l-am imaginat. O muzica de calitate, pentru o arie de ascultatori ceva mai open-minded.

Apocalyptica am ratat in mare parte datorita aceluiasi Kvaforth, insa ce am prins a fost cu totul special. Nu stiu ce setari au baietii la intrumente, cert e ca suna mult mai agresiv decat chitarile in sine. Daca mai punem in calcul si un tobar sarit de pe fix, pe Apocalyptica poti sa faci cu usurinta un moshpit sau crowd surfing lucru care de altfel se intampla la concertele finlandezilor. Chiar am auzit din cortul Discoverstage un cover de la Nothing Else Matters acompaniat de vocile celor peste 10.000 de oameni prezenti in fata scenei.

Spatiul din fata scenei principale a devenit neincapator caci in scurt timp urmau sa-si faca aparitia cei de la Helloween. Astfel undeva pe la 22:30 erau peste 15.000 de oameni. Minune mare, soarele a apus astfel ca incepe frigul. Dupa 40 de grade, usor usor ajungem pe la 10-15 grade. Cat despre Helloween, a fost un spectacol in toata regula. Schimbari de recuzita pe parcursul concertului printre care se numara si cei 2 dovleci "gonflabili" care si-au facut aparitia undeva pe la finalul concertului.

Helloween au vorbit foarte mult in franceza, dar acest lucru se pare ca nu ii entuziasma prea mult pe "bastinasi". In acel moment mi-am amintit de concertul Haggard de la Bucuresti unde s-a vorbit si in romana. Reactiile au fost total diferite.





Helloween au avut la un moment dat un fel de medley de 30 de minute unde au combinat diverse piese, culminand cu If I Could Fly. Ce a urmat dupa a fost un moment unic, caci I Want Out a fost interpretata atat de Helloween cat si de Gamma Ray astfel ca pe scena erau prezenti 12 oameni. Chiar si in acest caz sunetul nu a jucat feste.

O pauza foarte scurta dupa Helloween, suficienta pentru un intro glorios al celor de la Ministry care nici n-au intrat bin pe scena ca au inceput cu lozinci anti-Bush. Daca in trecut seniorul era punctul de atractie, Ministry se concentreaza acum pe junior. Cu un panou gigant in spatele tobelor, trupa a proiectat un colaj de imagini preluate din razboiul din Irak precum si din numeroasele conferinte de presa a lui George Bush "junior".

Atmosfera la Ministry a fost senzationala si regret enorm faptul ca probabil n-o sa ii mai vedem vreodata, acesta fiind practic turneul de adio. S-au cantat absolut toate hiturile, culminand asa cum era de asteptat cu New World Order. Daca printr-o minune aveti ocazia sa ii vedeti pe Ministry live, mergeti cu cea mai mare incredere caci este un show exceptional atat vizual cat si muzical.

Ultima trupa a serii a fost Cavalera Conspiracy unde slava Domnului a inceput sa ploua. Fiind obisnuit cu prestatiile dezastruase ale "legendei" Max Cavalera, ma asteptam ca si prestatia cu pricina sa fie la fel. Si iata ca Max a intrecut orice asteptare. Pe aceasta ocazie ii multumesc personal lui Igor ca l-a adus pe fra'su pe drumul cel bun.

Dupa ce au terminat setlist-ul de pe noul album, conspiratia si-a indreptat atentia catre compozitiile Sepultura, din care nu au lipsit Arrise, Inner Self, Territory sau Orgasmatron. Vocea lui Max a "revenit" la normal. A fost un feeling incredibil sa auzi Arrise dupa atatia ani. Ultima piesa a fost evident Roots care a fost cantata alaturi vocalul Zuul FX.

1



Un mic detaliu: in paralel pe Discoverstage au cantat trupe precum Benighted, Haemorrhage, Anaal Nathrakh, Shining, Watain, Impaled Nazarene si Belphegor. Cam atat din ziua 2 Hellfest. Si totusi, nu inteleg cum rezista francezii la 8 ore de agitatie cu 3 ore de somn.

Buvnitz

O galerie foto Hellfest Day II poate fi vazuta aici.


Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:

Înscrie-te la newsletter


Join the ranks ! LIKE us on Facebook