Celelalte Cuvinte - Se lasa rau (cronica de album)

Lansat in 1992 la Electrecord, "Se lasa rau" a reusit sa surprinda fanii precedentelor doua albume C.C., printr-un nou sound adoptat, mai neobisnuit, agresiv, intunecat, si ceva mai greu de digerat. Practic albumul avea sa anunte noua schimbare la fata a trupei, o cu totul alta fata de cea pe care o stia toata lumea.

Aceasta inovatie n-avea insa sa le aduca membrilor trupei mai multa faima, asa cum probabil se asteptau, insa albumul a devenit destul de apreciat in randul ascultatorilor de trupe straine, reusind sa surprinda intr-un mod placut printr-o imbinare foarte reusita de genuri diferite, in cele 7 piese de pe album experimentandu-se rock progresiv, thrash metal, doom metal, heavy metal, metal progresiv. Aceasta schimbare brusca a venit mai mult ca sigur din pricina faptului ca metalul agresiv devenise foarte cautat la momentul respectiv in Romania dupa revolutie (febra Kreator, Sepultura, Testament, Morbid Angel, Napalm Death cuprinsese mare parte din metalistii din tara), iar trupe autohtone precum Neurotica, Metalchrist, Tectonic, Altar (perioada de inceput, cu full-lenght-ul "The Last Warning") incepusera sa aiba astfel destul de mult succes si sa umple salile din orasele mari.

"Se lasa rau" este asadar dovada faptului ca poate iesi un material foarte bun atunci cand amesteci cu brio genuri total opuse. Un album perfect cap-coada al Cuvintelor, in care se pot observa influente Rush, Kreator, Pantera, Metallica, Candlemass, Black Sabbath.

Prima piesa de pe album, care i-a dat si numele de altfel, "Se lasa rau", este cea care anunta cel mai bine, inca din start, transformarea. Este de altfel, melodia cea mai lunga si agresiva de pe acest volum.

"Oglinda II" ramane piesa de pe album cea mai apropiata de sound-ul obisnuit Celelalte Cuvinte, cu care majoritatea fanilor trupei de-alungul deceniilor au fost familiari. Asta pentru ca nu cuprinde asa de multe alte elemente in afara de rock progresiv.

Ce-a de-a treia piesa, "Spre Care Rai?", daca stam s-o analizam, la nivelul versurilor, in primul rand, ne dam seama cat de grozava este. De altfel, odata cu aceasta, trupa s-a orientat si catre alte teme pe care sa le abordeze pentru versuri, fata de primele doua release-uri, precum religia sau moartea.

"Cine dragonului" este probabil cea mai reusita si cunoscuta piesa de pe album, pentru care, de altfel, exista si un videoclip scos (de care putini stiu si tin sa precizez ca tocmai ce a fost postat in urma cu o luna pe YouTube de un fan, insa are calitatea audio, cat si video destul de slaba, fiind tras de pe VHS). Inceputul piesei are un riff de doom metal ce alterneaza cu batai de tobe agresive, specifice thrash-ului, dupa care urmeaza o portiune numai cu thrash, cantat foarte rapid, pana ce iarasi vom avem parte de o combinatie, de data aceasta thrash - metal progresiv, cu un solo pe fundal, apoi riff-uri de NWOBHM amestecate cu batai de thrash si tot asa... E piesa de pe album care experimenteaza cele mai multe genuri, si o face intr-un mod absolut senzational. Partea in care incepe Calin sa cante insa, e doar rock progresiv, toate celelalte riff-uri si batai metal disparand brusc. Asta pana ce vor aparea din nou pe finalul piesei, cand vom avea parte de un solo de heavy metal, piesa terminandu-se apoi cu o serie de riff-uri de thrash, care ne duc cu gandul extrem de mult la cunoscuta piesa "One" a celor de la Metallica. Nu ii putem acuza insa acum pe membrii trupei ca au furat, atata timp cat si Metallica au plagiat solo-ul de "Princess Of The Night" din piesa celor de la Saxon si tot asa... Important e ca de-alungul piesei am avut parte de o serie de acorduri si solo-uri geniale, de imbinari perfecte intre genuri, de o adevarata capodopera a metalului romanesc, despre care, indraznesc sa spun, atunci cand am ascultat-o pentru intaia oara nu mi-a venit sa cred ca in tara noastra am avut, si inca mai avem, o trupa capabila de asemenea lucruri. Ce poti sa mai spui decat... Uriasi instrumentisti, cei din Cuvinte, daca au fost in stare sa compuna asa ceva!

Piesa "N-are rost" contine ceva nou, de care n-am avut parte si pe restul albumului, anume o portiune cu clape in inceput, apoi riff-uri de heavy metal. In mare se poate spune ca este o piesa la fel de excelenta ca si celelalte 6.

"Treapta din urma", iarasi este o piesa reusita si lipsita de agresivitate chiar, fata de prima parte a albumului, ce poate le aminteste unora de frumusetea vremurilor de atunci, cand se bucurau nespus de mult atunci cand isi cumparau un album rock din Romania sa-l asculte pe placa, si deasemenea, de albumele Iris din anii ''80, pentru ca aduce destul de mult la sound cu acestea.

"Oglinda IV" incheie acest album de exceptie cum nu se putea mai bine. Ca si "Oglinda II", aceasta este in mare doar rock progresiv, cu putine riff-uri cantate rapid in unele locuri, insa ce suna mai mult a riff-uri de progressive, decat de thrash.

Acest release a primit bineinteles, si o serie de comentarii reci din partea fanilor albumelor Celelalte Cuvinte I si II, de genul "O fi fost thrash-ul la mare cautare pe atunci, insa vocea lui Calin nu-i voce de ce vroiau ei sa cante!", "E un album foarte prost si slab, trebuiau sa ramana la vechiu lor stil, chiar daca duritatile era cerute la momentul respectiv in tara!", insa chiar si cu aceste comentarii si pareri negative pe seama sa, "Se lasa rau" va ramane fara doar si poate din punctul meu de vedere unul din albumele de referinta din sfera metalului romanesc, un album la care cred ca s-a muncit din plin, iar roadele sunt pe masura.

Nota: 10/10