Chickenfoot - Hagar, Satriani, Anthony si Smith

de Brashvox Attila

Chickenfoot - Hagar, Satriani, Anthony si Smith

O noua reteta de super-grup: Sammy Hagar - vocal, chitarist, clapar cu o bogata cariera solo, trecut prin formatii ca Montrose si Van Halen, Joe Satriani - chitarist care nu mai are nevoie de nicio prezentare, Michael Anthony - basistul din Van Halen si Chad Smith - bateristul din Red Hot Chili Peppers. Rezultatul: Chickenfoot.
Ultimul SuperGroup care m-a impresionat a fost „adunatura” VH1 sub bagheta managerului Doc McGhee, avandu-i la o lalta pe Sebastian Bach (ex-Skid Row), Jason Bonham, Ian Scott (Anthrax), Ted Nugent si Evan Seinfeld (Biohazard). Ma oftic ca nu au scos si un album, suna bine ce au facut impreuna.
In principiu insa astfel de proiecte cu adunatura de vedete rar functioneaza…

Albumul Chickenfoot a fost lansat pe data de 5 iunie si a intrat direct pe locul 1 in topul albumelor Billbord Indie, locul 3 in topul albumelor Rock Billboard si pe locul 4 in topul general al albumelor. Cu asa o „artilerie grea”, nici nu este de mirare. Saptamana aceasta discul este pe locul 1 la „Top Hard Rock Albums” Billboard, urmati de Nickleback „Dark Horse”, Shinedown „The Sound of Madness”, Theory of A Deadman „Scars And Souvenires”, Hollywood Undead „Swan Songs”, Kid Rock „Rock’N’Roll Jesus”, Led Zeppelin „Mothership”, Seether „Finding Beauty In Negative Spaces”, Marilyn Manson „The High End of Low” si Daughtry „Daughtry”.

„Avenida Revolution” suna surprinzator de Heavy, are boase, chitare riffeaza sanatos, nici urma de sofisme, Hagar este proaspat, energic, basul baraie, maraie, la finalul piesei are si un scurt solo, tobele lovesc apasat, au dimensiune. Ca mai toate productiile americane, totul suna impecabil si este Rock cu R mare indiscutabil.


„Soap On A Rope” are amprenta Van Halen, Satriani este lasat sa-si faca de cap cu un solo, dar piesa ramane in aceeasi zona de Rock pur american, are lejeritate, dar suna „gros”, curge firesc, creste, aminteste la final cu cele mai zemoase straluciri Hard Rock din anii de glorie.


„Sexy Little Thing” este un nou amestec de lejeritate cu iz de Blues/Country si sunetul musculos de Rock intr-un tempo mediu, dar accentuat cu iscusinta de bas si toba. Cine stie, stie, Chad dovedeste ca si-a insusit si tehnica si stilul lui Alex Van Halen, placutele jocuri pe cinele ale acestuia.

„Oh Yeah” este piesa care promoveaza albumul, este o alta piesa Rock ca la carte, acum 15-20 de ani cu siguranta spargea toate topurile. Acum cand totul este „Indie” si „Post”, lucrurile stau altfel, dar cred ca Rock-ul adevarat nu si-a pierdut niciodata publicul si nu tine cont de moda…


„Runnin'' Out” reinvie amintiri Van Halen, are toate ingrediente caracteristice: lejeritate, balans, refren ce-ti ramane cu usurinta-n cap, text haios, tipic pentru Hagar, un solo cursiv si bine integrat.


„Get It Up” coboara usor tonalitatea, este o piesa putin mai intunecata, abordarea este mai la zi, dar ramane in zona Hard/Heavy, nu iese din tiparul albumului, doar aduce o alta nuanta. Chad Smith este – inca o data – genial.


„Down The Drain” pastreaza tensiune, este o compozitie apasata, Satriani trece de la riff-ul discret la solo-uri complexe, dar zemoase, in final schimba tempoul si sustinut de basul marait Satriani are spatiu de desfasurare. E important de spus ca in ciuda aglomeratiei de vedete, nu este un disc de „who’s who” ci accentul cade pe compozitii si pe imaginea, sunetul de ansamblu.


„My Kinda Girl” revine la Hardul american, la refrenul gros, tot materialul este un Hard Rock surprinzator de Heavy, pulsant, fluid, nu simti nimic artificial, lucrurile curg natural, totul se rezuma la chitara, bas, tobe si voce, la esenta muzicii.
„Learning To Fall” este balada obligatorie. Vocea lui Hagar face toti banii, cu tot respectu’ pentru Lee Roth, un entertainer desavarsit si un Rocker pur sange, si la Halen cele mai bune albume sunt cele cu Hagar. Piesa asta este cam fada, o usoara insiruire de clisee consacrate, dar avand in vedere restul materialului, trec cu vederea momentul.


„Turnin'' Left” revine-n forta, chitara zgarie, Satriani e meserias, ce-i al lui e al lui, totusi este o trupa de vulpoi batrani, profesionisti desavarsiti si cu lectiile facute, abordarea Heavy le vine ca o manusa si stiu exact ce inseamna Rock si ce-l face…coios!


„Future In The Past” incepe acustic, are groove sanatos, creste frumos, mi-a amintit putin de cel mai genial moment Pearl Jam, albumul „Ten”, de energia aceea hipnotizanta pe care putini reusesc sa o transpuna in sterilitatea studioului. Un final de disc placut, un album cu 10 piese din 11 de nota 10. Punct ochit, punct lovit, cum se spune.

M-am apropiat putin temator de acest material, ba, chiar l-am evitat cu suspiciune cateva zile, dar nu-s motive de ingrijorare: daca duceati dorul unui disc Van Halen cu nerv, dar si cu armonii, cu riff-uri si cu solo-uri meseriase, cu toate fazele care fac din Rock ceea ce este, nu mai cautati, acesta este discul! Asta si in contextul in care „Van Halen III” din 1998 cu fostul solist Extreme, Gary Cherone a fost o dezamagire si ultimul album – cu care actualul Chickenfoot se si inrudeste intr-o oarecare masura – a fost „Balance” din 1995. Problemele grave pe care le infrunta Eddie Van Halen cu alcoolul, au pus pe tusa si ultimul turneu Van Halen de anul trecut cu toate ca revenirea lui David Lee Roth in formatie a fost pe placul fanilor si trupa parea sa revina la forma si faima veche… Daca Guns’N’Roses a dezamagiti multi fani, Chikenfood dovedeste ca se poate face Hard Rock de calitate si in 2009.


Nu este o muzica trandy, din potriva, nu are nicio legatura cu mai nimic de pe piata si scena actuala, dar este reconfortant sa asculti ceva facut din suflet, cu lejeritate si 100% profesionist. Rock-ul sanatos nu moare niciodata.

Site oficial
Pagina MySpace

Cronica postata de brushvox pe Blogul sau pe METALHEAD

Puteti vedea toate blogurile rockerilor aici: METALHEAD Blogs . Daca aveti cont pe METALHEAD puteti sa scrieti si voi in blogurile voastre. Materialele de calitate vor fi publicate pe zona oficiala de Cronici De Albume, Cronici De Concerte sau Articole !



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: