Ori de cate ori auzi ceva despre aceasta trupa este, aproape intotdeauna, fie lauda pentru primele trei albume sau critica pentru ultimele trei. "Hate Crew Deathroll" este, de obicei, lasat deoparte sau vazut ca "inceputul sfarsitului" relevantei acestei trupe in lumea "metalelor". Dupa ce am ascultat fiecare album CoB de mai multe ori, mi-am dat seama ca acesta este printre albumele mele preferate din mai multe motive.
Singurul factor care propulseaza acest album cu un pas inaintea de predecesorilor sai (cu exceptia albumului "Follow the Reaper") sunt clapele. Janne reuseste multe din marile sale solo-uri de clape pe tot parcursul albumului (imi vine in minte "Chokehold"). Un alt aspect al acestui album pe care il respect este faptul ca exploreaza noi teritorii muzicale, trecand prin metal thrash, death metal melodic, power metal si alte genuri pentru a crea un sound cu adevarat unic.
Ca intotdeauna, chitara este geniala, cu Roope Latvala (ex. Stone, Sinergy), inlocuindu-l pe Alexandre si aducand ecouri de thrash metal trupei. Solo-urile si riffurile lui Alexi sunt impresionante in special in piese cum ar fi "Needled 24/7" si "Sixpounder". Singurul dezavantaj al chitarii este ca elementele neoclasice care au inspirat primele trei albume Bodom au disparut. Acest lucru presupun ca a iritat foarte mult fanii care se inchina in fata primelor trei albume, dar pentru altii (inclusiv eu), care nu a vrut sa auda un "Follow the Reaper" sau "Hatebreeder", partea a II-a, schimbarea de curs este apreciata. Desi doar o parte din solo-urile de pe acest album ating stralucirea tehnica a predecesorilor lor, Alexi este inca in masura sa incante ascultatorii cu solo-uri atragatoare si melodice si riffuri variate.
In legatura cu vocea, are loc o schimbare evidenta in versuri si in stilul vocal. Versurile de pe acest album prezinta o abordare mai antagonica decat in trecut, desi nu se concentreaza atat de mult pe ele, fiind cunoscut faptul ca Alexi Laiho nu a fost niciodata un mare textier. De asemenea, vocea este acum mult mai agresiva decat in trecut. Vocea lui adauga energie si o atmosfera rebela, lucru care suna mult mai bine decat vocea cu influenta black metal.
Cu privire la bas si tobe, are loc o indreptare evidenta in directia thrash metal, atat stilistic, cat si ritmic. Jaska utilizeaza mai mult bas dublu de pedalare decat pe albumele anterioare si face o treaba foarte buna oferind o baza pentru sound-ul trupei (impreuna cu Roope si Henkka), mai ales pe piese precum "Bodom Beach Terror" si "Sixpounder".
Ca "minusuri" pentru acest album, as mentiona solo-urile de chitara care afiseaza mai putina virtuozitate decat la "Follow the Reaper" sau "Hatebreeder" si faptul ca acest album a propulsat trupa intr-o directie care in cele din urma a condus la declinul lor.
Per total, un album bun pe care fanii genului ar trebui sa il experimenteze.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
