Cronica Chimaira - Resurrection

Din ciclul sa vorbim despre metal ca si cum am diseca o broasca - Dupa albumul selftitled din 2005 care pur si simplu mi-a crapat urechile intr-un mod absolut demential, americanii de la Chimaira s-au hotarat sa-mi floodeze contul de last.fm din nou. Au copt Ressurection doi ani si la lansare a urcat direct pe locul 20 in topurile americane, si cu totii stim cat de greu e sa ajungi acolo, mai ales cu atata concurenta pe felia lor.


Acelasi groove/metalcore de-ti ridica parul pe spinare si te indeamna la violenta. Mi-e foarte greu sa scriu despre trupe care imi plac, asa ca voi puncta doar anumite piese si idei.

Primele trei piese, Resurrection, Pleasure in Pain si Worthless, pastreaza liniile clasice ale americanilor, urmand ca de-abia la a patra, Six, sa descopar ceva foarte rar la Chimaira: solo-uri de chitara foarte inspirate, uneori chiar cathcy, desigur insotite de un ending ca la carte, trademark al metalcore-ului american (vezi As I Lay Dying).

Aceleasi mesaje (le-as numi razboinice dar imi vor sari anumite persoane in cap. Salut Dave :D) sustinute de o riffuiala violento-clasica. Ei bine dupa Six, totul revine la normal, si domnul Mark Hunter isi pune in aplicare reteta tehnico-tactica bine cunoscuta.

Mereu mi-a placut la Chimaira modul de succesiune a zonelor in piese. Inceput standard cu intro-uri lente, preludiu (da!) ritmat ba chiar mult prea sacadat (trademark) urmand ca in final acestea sa prinda forma, intarite de mesajele foarte sugestive din versuri.


Am simtit pe Resurrection si un fel de tranzitie minora catre acest noul val de *core sustinut tot mai puternic de majoritatea caselor de discuri de gen. (vezi, din nou, As I Lay Dying). Desigur nu putem vorbi de o voce clean 100%, ci ma refer explicit la modul de interpretare al anumitor pasaje, cu un tempo redus, probabil menit sa sugereze de fiecare data ceva anume sau o stare specifica.

Killing The Beast m-a dus cu gandul chiar catre Marilyn Manson, atat ca aranjament, ca mesaj cat si ca mod de intepretare.

Nimic "nou" pe The Flame, End It All sau Black Heart, dar o data cu Needle, tempo-ul scade considerabil, accentul este pus pe riff-urile chitarilor, si pe voce, urmand ca pe urmatoarle doua piese, Empire si Kingdom of Heartache, sa revenim cumva in acelasi iad de la inceputul albumului. (P.S. Ascultati cu atentie solo-ul de chitara de pe penultima piesa.)


Nu am studiat inca versurile cu atentie, dar simt ca majoritatea versurilor albumului sunt putin sarcastice. Poate intari ideea Paralyzed, care incheie cum nu se putea mai bine acest album de nota zece.

Paralyzed
Paralyzed
Hole in her spine
She is paralyzed


Oh...God...Look at that.

CHIMAIRA
www.chimaira.com
www.myspace.com/chimaira

Morrison
Nota: 10/10

Tracklist:

1. Resurrection
2. Pleasure In Pain
3. Worthless
4. Six
5. No Reason To Live
6. Killing The Beast
7. The Flame
8. End It All
9. Black Heart
10. Needle
11. Empire
12. Kingdon of Heartache
13. Paralyzed

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram